Revizuire request filed beyond mandatory one-month deadline from pronouncement declared inadmissible for lack of extraordinary delay

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 16/A din 18 martie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul formulat de SC V.R. SA împotriva sentinţei nr. 119 din 4 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 8654/95/2011*, a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamanta I.G., împotriva aceleiaşi hotărâri, a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a respins cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC V.R. SA în contradictoriu cu pârâta reconvenţională I.G. şi a eliminat din cuprinsul hotărârii dispoziţia privind obligarea pârâtei reconvenţionale la plata sumei de 4.000 RON în favoarea reclamantei reconvenţionale, precum şi cele vizând obligarea pârâtei reconvenţionale la plata cheltuielilor de judecată şi la compensarea cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, prin decizia nr. 3912 din 13 noiembrie 2013, secţia a ll-a civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC V.R. SA prin administrator A.G. împotriva deciziei nr. 16/A din 18 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civila, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a modificat-o în sensul ca a admis apelul declarat de pârâta SC V.P. SA prin administrator A.G., a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea principală, ca nefondată.

A obligat reclamanta I.G. la plata sumei de 836 RON cheltuieli de judecată către SC V.P. SA prin administrator A.G.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

La data de 24 aprilie 2015, reclamanta I.G. a formulat cerere de revizuire cu privire la această decizie, motivele cererii de revizuire fiind depuse la aceeaşi dată, şi întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (1) vechiul C. proc. civ.

Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, prin cererea de revizuire formulată şi întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., se atacă o hotărâre definitivă, care a fost pronunţată la data de 13 noiembrie 2013.

În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., potrivit cărora, „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2 şi pct. 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar, când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare”.

În speţă, hotărârea atacată cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire a fost analizată la 6 noiembrie 2013, termen la care revizuenta a fost prezentă prin avocat şi amânată pronunţarea la data de 13 noiembrie 2013.

Aşadar, termenul de o lună-prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., a început să curgă de la 13 noiembrie 2013 când a fost pronunţată hotărârea, iar prezenta cerere de revizuire a fost înregistrată la data de 24 aprilie 2015, deci mult cu depăşirea termenului legal.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Distinct de cele reţinute, este de menţionat că potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Or, neexercitarea dreptului procesual în speţă, a cererii de revizuire, în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depăşirea termenului imperativ de o lună de la pronunţarea hotărârii definitive, iar revizuenta nici nu a pretins şi nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 103 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire promovată de revizuenta I.G. împotriva deciziei nr. 3912 din 13 noiembrie 2013, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 8654/95/2011*.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta I.G. împotriva deciziei nr. 3912 din 13 noiembrie 2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 8654/95/2011*.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2015.