Nullification objection rejected: procedural illegality and material error exclusions for unstamped appeals and contractual interpretation

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin sentinţa civilă nr. 329/PI/22 februarie 2013, Tribunalul Timiş, sectia a ll-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantele R.A.P.P.S. Bucureşti şi R.A.P.P.S., Sucursala de reprezentare şl protocol O. în contradictoriu cu pârâta SC R.I.P.S. SA, astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta SC R.I.P.S. SA la plata sumei de 2. 631.103 RON, respingând restul pretenţiilor reclamantelor.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC R.I.P.S. SA şi a obligat reclamantele R.A.P.P.S. Bucureşti şi Sucursala de reprezentare şl protocol O. la plata sumei de 1.730.521,93 RON către pârâtă cu titlu de dobândă legală calculată la suma de 2.513.983,40 RON până la data 30 aprilie 2012 şi în continuare, până la perfectarea contractului de vânzare cumpărare, operaţiune dispusă prin dispozitivul sentinţei nr. 1365 din 26 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 897 din 30 iulie 2007;

A respins restul pretenţiilor pârâtei SC R.I.P.S. SA;

A compensat sumele datorate reciproc de părţi până la concurenţa sumei celei mai mici, precum şi cheltuielile de judecată.

2. Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă prin decizia civilă nr. 137/A din 23 septembrie 2013 a respins apelul declarat de reclamantele R.A.P.P.S. Bucureşti şi R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare şl protocol O. împotriva sentinţei civile nr. 329/PI din 22 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a ll-a civilă.

A admis apelul formulat de pârâta SC R.I.P.S. SA Timişoara împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis în parte acţiunea principală formulată de reclamantele R.A.P.P.S. Bucureşti şi R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare şi protocol O. şi a obligat pârâta SC R.I.P.S. SA Timişoara la plata următoarelor sume: 468.684,62 RON cu titlul de chirii; 468.684,62 RON cu titlul de penalităţi de întârziere aferente; 178.372,17 RON cu titlul de venituri din asociere; 178.372,17 RON cu titlul de penalităţi de întârziere aferente; precum şi la 93.080,17 RON şi 28.358,21 RON reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor de mai sus aferente chiriilor şi veniturilor din asociere; rezultând un total de 1.415.551,96 RON.

Totodată, a fost admisă şi cererea reconvenţională formulată de pârâta SC R.I.P.S. SA Timişoara în integralitate şi au fost obligate reclamantele R.A.P.P.S. Bucureşti şi R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare şl protocol O. să plătească pârâtei şi suma de 1.297.508,60 RON reprezentând actualizarea capitalului cu rata inflaţiei.

S-au menţinut în rest dispoziţiile hotărârii apelate în ce priveşte obligarea pârâtei SC R.I.P.S. SA Timişoara la plata către reclamantele R.A.P.P.S. Bucureşti și R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare şl protocol O. a sumei de 2.631.103 RON şi la compensarea sumelor datorate reciproc până la concurenţa sumei celei mai mici, urmând ca în urma compensării, reclamantele R.A.P.P.S. Bucureşti şi R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare şl protocol O. să plătească pârâtei SC R.I.P.S. SA Timişoara o diferenţă în sumă de 2.513.059,64 RON.

De asemenea, au fost obligate reclamantele R.A.P.P.S. Bucureşti şi R.A.P.P.S. Sucursala de reprezentare şl protocol O. la 1.500 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC R.I.P.S. SA Timişoara.

3. Prin decizia nr. 2151 din 11 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a admis recursul declarat de reclamantele R.A.P.P.S. Bucureşti şi R.A.P.P.S., Sucursala de reprezentare şi protocol O. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 23 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, pe care a modificat-o în parte în sensul că a respins apelul declarat de pârâta SC R.I.P.S. SA împotriva soluţiei pronunţată în cererea principală prin sentinţa civilă nr. 329/PI din 22 februarie 2013 a Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă. A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

A anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC R.I.P.S. SA împotriva deciziei civile nr. 137/A din 23 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă.

A obligat pârâta să plătească reclamantelor R.A.P.P.S. Bucureşti şi R.A.P.P.S., Sucursala de reprezentare şl protocol O. suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată în recurs.

4. Împotriva deciziei nr. 2151 din 11 iunie 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă a formulat contestaţie în anulare SC R.I.P.S. SA Timişoara, ivocând art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei şi în rejudecarea cauzei să fie admis recursul societăţii sale astfel cum a fost formulat şi să fie respins recursul reclamantelor.

În acest sens a susţinut că greşit i-a fost anulat recursul ca netimbrat în condiţiile în care din partea reclamantei R.A.P.P.S. Bucureşti s-a prezentat un consilier al unei subsidiare a acesteia fără personalitate juridică, reprezentant ce a solicitat un termen pentru a face dovada soluţionării litigiului pe cale amiabilă, astfel că în condiţiile în care ambele părţi au lipsit instanţa nu putea să procedeze la soluţionarea litigiului în cauză, soluţia pronunţată de instanţa de recurs fiind nelegală.

Acest aspect rezultă şi din motivarea deciziei pronunţate în recurs, în care actul adiţional din 2002 este transformat dintr-un act adiţional într-un act accesoriu, celelalte documente fiind reţinute ca şi acte adiţionale.

5. Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC R.I.P.S. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 2151 din 11 iunie 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a Il-a civilă, prin raportare la criticile subsumate dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate expres, când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită în raport cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Astfel, în ceea ce priveşte cazul reglementat de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se constată că la termenul de judecată din 11 iunie 2014, când a fost soluţionat recursul, recurenta pârâtă SC R.I.P.S. SA Timişoara, contestatoarea în speţă a fost citată cu menţiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 9.133 RON şi a timbrului judiciar în cuantum de 5 RON, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar recurs.

Or, faţă de împrejurarea că la termenul când a fost soluţionat recursul, când procedura de citare cu recurenta pârâtă a fost legal îndeplinită şi reţinându-se că aceasta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţiile emise, se constată că decizia nr. 2151 din 11 iunie 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, prin care s-a dispus anularea cererii sale de recurs ca netimbrată, este legală în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv cele ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, ştiut fiind că excepţia netimbrării recursului primează asupra oricăror excepţii sau cereri formulate în cauză.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În sensul textului de mai sus, greşeală materială înseamnă greşeală de fapt şi nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.

Art. 318 C. proc. civ., urmăreşte cu alte cuvinte, neregularităţile evidente privind actele de procedură şi nu cele referitoare la problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu s-a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs sub motivul că nu s-a stabilit corect situaţia de fapt.

Argumentele aduse în sprijinul criticilor formulate, duc cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o rediscutare a situaţiei de fapt, ele demonstrând nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidenţiază nemulţumirea contestatoarei sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, aspect ce excede căii de retractare a contestaţiei.

În ceea ce priveşte modul în care instanţa a interpretat actul adiţional din 2002 transformându-l dintr-un act adiţional într-un act accesoriu, precum şi celelalte documente ca acte adiţionale, se reţine că, contestatoarea tinde la rejudecarea în fond a recursului urmare unor greşeli de judecată, ceea ce este inadmisibil.

Aşa fiind, pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC R.I.P.S. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 2151 din 11 iunie 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC R.I.P.S. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 2151 din 11 iunie 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 8914/30/2007.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2015.