Insufficient judicial stamp annuls plea in nullity against exequatur of German real property judgment

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 24/C din 16 ianuarie 2013, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâtul I.C. având ca obiect exequator, privind recunoaşterea, respectiv încuviinţare executare hotărâre străină, constând în hotărârea pronunţată la data de 18 ianuarie 2012 de către Judecătoria de primă instanţă din Karlsruhe, Germania.

Prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, instanţa germană a dispus în favoarea reclamantei, cedarea spre unică utilizare a apartamentului cu trei camere din Bd. D., Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, România, pârâtul fiind obligat să evacueze apartamentul imediat după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri şi să predea reclamantei apartamentul.

Din analiza dispoziţiilor Regulamentului CE nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, instanţa a reţinut că nu poate fi recunoscută o hotărâre pronunţată în materia drepturilor reale imobiliare, dacă nu este pronunţată de către instanţa pe teritoriul căreia se află imobilul în cauză.

Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 1129/2013 din 10 iulie 2013 a admis recursul promovat de recurenta R.M. împotriva sentinţei civile nr. 24/C din 16 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin decizia nr. 1407 din 8 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul I.C. împotriva deciziei civile nr. 1129/2013 din 10 iulie 2013 a Curţii de Apel Bacău.

Procedând la rejudecarea cauzei în limitele impuse de decizia civilă nr. 1129/2013 din 10 iulie 2013 a Curţii de Apel Bacău, Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 1424/C din 27 octombrie 2014 a respins ca neîntemeiată, cererea de recunoaştere, respectiv încuviinţare executare hotărâre străină, constând în hotărârea pronunţată la data de 18 ianuarie 2012 de către Judecătoria de Primă instanţă din Karlsruhe, Germania, cerere formulată de reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâtul I.C., reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 151 pct. 7 din Legea nr. 105/1992, potrivit cărora „instanţele române sunt exclusiv competente să judece procesele privind raporturi de drept internaţional privat referitoare la imobile situate pe teritoriul României”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, prin decizia nr. 1499 din 2 iunie 2015, a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâtul I.C. prin procurator I.V. împotriva deciziei civile nr. 1129/2013 din 10 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Împotriva deciziei nr. 1499 din 2 iunie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a formulat contestaţie în anulare contestatorul I.C. prin procurator I.V.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1)-alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare aspectul timbrării insuficiente a cererii, având în vedere că acesta primează înaintea oricăror alte cereri şi excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată şi a reţinut următoarele:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.

Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.C. prin procurator I.V. împotriva deciziei menţionate a fost însoţită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8 RON, contestatorul fiind citat pentru termenul de judecată de astăzi, 17 septembrie 2015, cu menţiunea de a achita diferenţa taxei judiciare de timbru în valoare de 2 RON şi a timbrului judiciar în cuantum de 0,3 RON, conform dovezii aflate la dosar.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, constatând că cererea nu a fost timbrată integral anticipat şi nici până la termenul stabilit de instanţă, 17 septembrie 2015, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi să dispună anularea ca insuficient timbrată a contestaţiei în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.C. prin procurator I.V. împotriva deciziei nr. 1499 din 2 iunie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 3519/103/2014/a2.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2015.