Land Correction Bid Rejected as Legal Reasoning, Not Clerical Error

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călăraşi la data de 14 mai 2014 în Dosarul nr. 1323/116/2008, intervenienta accesorie SC A.B. SRL a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1290 din 20 septembrie 2013, în sensul precizării corecte a suprafeţei de teren concesionate ca fiind în suprafaţă de 656,4 ha şi nu de 889,35 ha cum greşit s-a reţinut.

În motivarea cererii s-a arătat că instanţa a considerat că adeverinţa emisă de Primăria B. este actul care certifică efectivul de animale deţinut de SC A.H. SRL, reţinând un efectiv de 4376 capete de ovine, astfel că în raport de coeficientul justificativ corespunzător acestei categorii de animale de 0,15 UVM reţinut de instanţă potrivit Capitolului III pct. 2 din Ordinul ministerului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 504/2005 şi înmulţind acest coeficient cu numărul efectiv de animale reţinut, respectiv 4376 capete ovine s-a ajuns la o suprafaţă de 889,35 ha, însă calcul este greşit deoarece 4376 x 0,15 = 656,4 ha şi nu 889,35 ha, aşa încât în raport de calculul matematic ce se impune a fi refăcut rezultă că pentru un număr de 4376 ovine reclamantei trebuia să i se atribuie direct în concesiune doar suprafaţa de 656,4 ha şi nicidecum 889,35 ha teren agricol.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 281 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ.

Prin încheierea din 11 iunie 2014, Tribunalul Călăraşi a respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că nu s-a strecurat nicio eroare materială în cuprinsul şi dispozitivul acestei hotărâri deoarece rezultă din conţinutul adeverinţei din 27 iunie 2013 eliberată de Primăria B. (la care instanţa a făcut trimitere) faptul că reclamanta deţinea la 1 ianuarie 2013 un efectiv de animale de 4376 capete ovine, dar şi 1553 capete caprine, iar suprafaţa pentru care a fost admisă cererea reclamantei a fost calculată corect fiind înmulţit coeficientul justificativ de 0,15 UVM la numărul total de animale deţinut de reclamantă care este de 5929 capete şi nu doar 4376 capete ovine.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel intervenienta SC A.B. SRL, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii cererii sale de îndreptare a erorii materiale.

În motivarea apelului s-a arătat că raţionamentul primei instanţe nu poate fi primit, întrucât printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale nu se poate adăuga la considerentele hotărârii. În speţă, deşi instanţa reţine adeverinţa din 27 iunie 2013, în considerentele hotărârii se face trimitere doar la numărul de 4376 capete ovine, iar nu şi la numărul de 1553 capete caprine, astfel că nu se putea reţine că a fost corect calculul iniţial prin raportare şi la numărul de caprine.

S-a arătat, de asemenea, că Ordinul ministerului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 804/2005 face referire expresă doar la efectivul de ovine ca fiind un criteriu ce poate fi avut în vedere pentru stabilirea terenului ce va fi concesionat prin atribuire directă, nicidecum şi la numărul de caprine, iar o hotărâre judecătorească nu poate adăuga la lege atâta timp cât legiuitorul nu a înţeles să facă vreo distincţie.

În opinia apelantei, în raport de coeficientul justificativ corespunzător ovinelor, de 0,15 UVM, potrivit capitolului III pct. 2 din Ordinul ministerului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 804/2005 pentru aprobarea instrucţiunilor privind stabilirea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă ce se atribuie direct în concesiune, conform H.G. nr. 354/2005, instanţa a înmulţit acest coeficient cu numărul de animale reţinut (4376 capete ovine) şi a ajuns la o suprafaţă de 889,35 ha teren, însă acest calcul este greşit, întrucât pentru 4376 ovine ar fi trebuit să i se atribuie reclamantei doar 656,4 ha teren agricol. Apreciază apelanta că este vorba despre o evidentă eroare materială a instanţei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, prin decizia nr. 561A din 9 martie 2015, a respins apelul ca nefondat reţinând, în esenţă, că aspectele invocate de petentă vizează modalitatea în care prima instanţă a examinat unul dintre înscrisurile depuse la dosar şi a făcut aplicarea legii prin raportare la acesta, precum şi o neconcordanţă între considerente şi dispozitiv, prin susţinerile sale, partea tinzând în realitate la schimbarea soluţiei primei instanţe, ceea ce nu se poate întâmpla în procedura îndreptării erorii materiale.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs SC A.B. SRL în contradictoriu cu SC A.H. SRL solicitând admiterea recursului modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului şi, pe fond, admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului şi, pe fond, admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, criticile aduse deciziei recurate vizând următoarele aspecte:

1. Instanţa de apel a respins apelul formulat motivând sumar faptul ca cele învederate reprezintă erori de judecată, ci nu erori materiale, motiv pentru care a considerat ca soluţia primei instanţe este una corectă.

2. Cererea de îndreptare eroare materială priveşte hotărârea nr. 1290 din 20 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 1323/116/2008 ce are ca obiect obligarea ADS-ului la încheierea unui contract de concesiune. Hotărârea pronunţată în aceasta pricină este supusă atât apelului, cât şi recursului, motiv pentru care şi cererea de îndreptare a erorii materiale este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea a cărei îndreptare se solicită.

3. Dosarul nr. 1323/116/2008 a fost înregistrat şi judecat în primă instanţă conform regulilor vechiului C. proc. civ. Aşa fiind, în raport de exigentele art. 25 alin. (1) noul C. proc. civ., căile de atac sunt supuse tot regulilor din vechiul C. proc. civ.

O primă critică vizează faptul că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut în cauză prevederile noului C. proc. civ., în condiţiile în care acţiunea a fost introdusă în condiţiile C. proc. civ. de la 1865.

Consideră, sub acest aspect recurenta, că prevederile art. 476 noul C. proc. civ. nu îşi găsesc locul în prezenta speţă şi urmează a fi înlăturate.

A doua critică se referă la faptul că raţionamentul instanţei de apel nu poate fi primit deoarece criticile invocate la adresa încheierii instanţei de fond nu tind la soluţionarea fondului cauzei, ci urmăresc doar îndreptarea unei erori de calcul raportată strict la cele reţinute de instanţa de fond în cuprinsul hotărârii.

Pe de altă parte, se arată, contrar reţinerilor instanţei de apel, prin prezenta procedură se poate ajunge şi la schimbarea soluţiei date de instanţa pe fond în condiţiile în care în dispozitivul hotărârii, există erori de calcul ce urmează a fi îndreptate, aşa cum este şi în cazul de faţă.

Arată recurenta că, în raport de coeficientul justificativ corespunzător acestei categorii de animale, de 0,15UVM potrivit Capitolului III pct. 2 din Ordinul ministerului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 804/2005 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind stabilirea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă ce se atribuie direct în concesiune, conform prevederilor H.G. nr. 354/2005 (reţinut de instanţa de fond), instanţa a înmulţit acest coeficient cu numărul efectiv de animale reţinut, 4376 capete ovine, şi a ajuns la o suprafaţă de 889,35 ha.

Recurenta precizează că în raport de calculul matematic ce se impune a fi făcut rezultă că, pentru un număr de 4376 ovine, reclamantei trebuia sa i se atribuie direct în concesiune doar suprafaţa de 656,40 ha şi nicidecum 889,35 ha teren agricol, sub acest aspect calculul apelantei fiind greşit.

Or, art. 281 alin. (1) C. proc. civ. prevede ca „erorile, omisiunile cu privire la numele calitatea şi susţinerile pârtilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Consideră recurenta, raportându-se la art. 281 alin. (1) C. proc. civ., că în speţă este vorba de această eroare, regăsindu-se atât în considerentele deciziei, cât şi în dispozitivul sentinţei.

Pe de altă parte, se arată, nu poate fi menţinut raţionamentul instanţei de fond din cuprinsul încheierii din 11 iunie 2014, deoarece printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale nu se poate adăuga la considerentele reţinute în cuprinsul hotărârii a cărei îndreptare se solicită decât dacă se admite cererea formulată pe art. 281 C. proc. civ.

Sub acest aspect, precizează recurenta că în speţa de faţă, deşi instanţa reţine adeverinţa din 27 iunie 2013, în considerentele hotărârii aceasta face trimitere doar la numărul de 4376 capete ovine, nicidecum la numărul de 1553 capete caprine şi, prin urmare, nu putea retine că acest calcul a fost unul corect (în raport şi de numărul de 1553 capete caprine) atâta timp cât, cererea formulată a fost respinsă şi nu exista o alta cerere de îndreptare eroare admisă. Dacă instanţa se raportează la un act care cuprinde mai multe aspecte şi instanţa de fond reţine expres doar un anumit aspect din acel act, este limpede ca doar acel aspect a fost avut în vedere şi nu şi celelalte. Recurenta precizează că dacă se va trece peste acest aspect, ar ataca Ordinul ministerului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 804/2005 (aplicabil la momentul investirii iniţiale a instanţei în 2008) care face referire expresă doar la efectivul de ovine ca şi criteriu ce poate fi avut în vedere pentru stabilirea terenului ce va fi concesionat prin atribuire directă, ci nicidecum la numărul de caprine, iar o hotărâre judecătorească nu poate adăuga la lege atâta timp cât legiuitorul nu a înţeles să facă nicio distincţie în acest sens (ubi lex non distinquit, nec nos distinquore debemus).

Altfel spus, explică recurenta, legiuitorul nu permite concesionarea prin atribuire directă a unei suprafeţe de teren agricol în raport de efectivul de caprine, cum greşit reţine instanţa de fond în cuprinsul încheierii atacate şi pe care şi instanţa de apel îl menţine.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.

Prima critică nu poate fi primită întrucât, astfel cum reiese cu evidenţă din considerentele deciziei, instanţa de apel a făcut referire în exercitarea controlului judiciar, în mod particular la modul în care au fost interpretate şi aplicate dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. în raport de datele speţei.

Trimiterea pe care instanţa o face cu titlu de generic, la dispoziţiile art. 476 noul C. proc. civ. este o pură greşeală materială ce poate fi îndreptată pe calea oferită de art. 281 C. proc. civ., neputând constitui o critică susceptibilă de a fi examinată în calea de atac a recursului.

Cea de-a doua critică nu poate fi de asemenea primită.

Aceasta întrucât greşelile materiale care pot fi îndreptate prin mijlocirea prevederilor art. 281 C. proc. civ. sunt greşelile asupra numelui, calităţii şi susţinerilor părţilor, cele de socoteli, precum şi alte greşeli strecurate în hotărâre, ce pot fi îndreptate din oficiu, sau în urma unei simple cereri.

Noţiunea de greşeală materială are, în sensul textului citat, înţelesul de eroare materială vizibilă săvârşită cu ocazia redactării hotărârii.

Or, pretinsele erori materiale la care petenta face referire în cuprinsul cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. au primit o corectă calificare de către instanţa de apel, aceasta apreciind în mod judicios asupra finalităţii demersului judiciar al petentei, acela de a provoca o nouă judecare a fondului cauzei.

Aceasta pentru că, prin motivele invocate în cuprinsul cererii de îndreptare eroare materială petenta propune un raţionament juridic nou, o nouă interpretare a actelor normative pe care le consideră relevante, aspect ce conferă motivelor întemeiate pe art. 281 C. proc. civ. atributele unor critici de nelegalitate care supun spre analiză erori de judecată, în nici un caz erori materiale în sensul consacrat de legiuitor în art. 281 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta SC A.B. SRL împotriva deciziei nr. 561/A din 9 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2015.