Street robbery convictions and suspended sentences upheld on prosecutor's appeal.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr.104/S din 25 februarie 2003 a condamnat inculpatul B.M. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99, 109 și 74 lit. a), b), c) din același cod.

În baza art.81 și 110 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art.110 C. pen., pe durata termenului de încercare, a încredințat supravegherea inculpatului minor, părinților săi, părți responsabile civilmente, până la împlinirea vârstei de 18 ani și pe durata aceluiași termen de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 18 octombrie 2002 – 6 noiembrie 2002.

În baza art. 11 pct .2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul J.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 221 C. pen.

A obligat pe inculpatul B.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile B.A., 5.000.000 lei daune morale.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B.M. a sumei de 400.000 lei, reprezentând, prețul vânzării telefonului sustras, către martorul T.G.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ziua de 5 octombrie 2002 în timp ce inculpații împreună cu alți prieteni se deplasau pe o stradă din Brașov, B.M. a observat-o pe partea vătămată B.M. având un telefon mobil în mână, s-a desprins din grup, a urmărit-o și când nu mai putea fi observat de celelalte a încercat să smulgă telefonul din mâna fetei. Pentru că tânăra s-a împotrivit, inculpatul a lovit-o puternic în zona capului, a reușit să-i smulgă telefonul, după care a fugit.

Inculpatul s-a reîntâlnit cu prietenii săi după câtva timp în aceeași zi.

Momentul în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată a fost observat de coinculpatul J.R.

Inculpatul B.M.l-a contactat telefonic pe T.G. și i-a oferit spre cumpărare telefonul sustras, stabilind să se întâlnească și să-i vândă telefonul, lucru care s-a și întâmplat.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a criticat sentința ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei și nelegală sub aspectul achitării inculpatului J.R., pentru care s-a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 262 C. pen. și condamnarea la o pedeapsă cu suspendare.

Prin decizia nr. 195/Ap din 16 iulie 2003 pronunțată de Secția penală de la Curtea de Apel Brașov apelul a fost admis și sentința desființată în parte.

Au fost înlăturate circumstanțele atenuante și a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului B.M. la 3 ani închisoare.

Au fost menținute dispozițiile primei instanțe pentru aplicarea art. 81 și 110 C. pen. și s-a fixat durata termenului de încercare la 4 ani și 6 luni.

În baza art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și 109 C. pen., inculpatul J.R. a fost condamnat la 3 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 9 luni.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care a criticat decizia considerând că pedepsele sunt necorespunzătoare în raport cu fapta comisă și de circumstanțele de ordin personal. A solicitat casarea deciziei, înlăturarea dispoziției de suspendare a executării pedepsei în ce-l privește pe inculpatul B.M. și majorarea pedepsei aplicată inculpatului J.R.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările de la dosarul cauzei, rezultă că, instanța de apel a reținut situația de fapt corectă, a încadrat faptele săvârșite de inculpați în textele de lege corespunzătoare și a făcut o justă individualizare a pedepselor.

Curtea a motivat convingător că prima instanță a reținut în mod nejustificat circumstanțe atenuante judiciare iar cuantumul pedepsei nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere că fapta prezintă un pericol social ridicat.

În același timp a avut în vedere că inculpatul B.M. nu a mai avut conflicte cu legea penală și că la școală este un elev obișnuit și mediocru care nu a ridicat probleme în afara absențelor repetate la ore și că datele care caracterizează inculpatul și mediul familial sănătos în care trăiește constituie argumente solide pentru păstrarea modalității de executare.

În ce-l privește pe inculpatul J.R., instanța de apel printr-o corectă apreciere a probelor a ajuns la convingerea că acesta este vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen. și nu aceea de nedenunțare a unor infracțiuni prevăzută de art. 262 C. pen., faptă pentru care l-a condamnat pe inculpat.

Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii și datele care-l caracterizează pe minor. Astfel, s-a avut în vedere că J.R., a observat momentul când partea vătămată a fost lovită cu pumnul de către inculpatul Balo iar când acesta i-a remis, după vânzarea telefonului suma de 250.000 lei datorie, a luat cunoștință că banii provin din valorificarea bunului sustras prin violență.

Cum inculpatul este minor și nu a mai săvârșit fapte antisociale, ținând seama de limitele de pedeapsă așa cum ele sunt reglementate în articolul 109 C. pen., se constată că pedeapsa aplicată este în măsură să-și atingă scopul, hotărârea instanței de apel fiind și sub acest aspect legală și temeinică.

În temeiul art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen. recursul procurorului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr.195/Ap din 16 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații B.M. și J.R.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 10 februarie 2004.