Political persecution damages action: High Court's material incompetence due to lack of prior appellate instance review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the State defendant regarding procedural jurisdiction, dismissing the claimant's appeal on the grounds of material incompetence and referring the case to the Bucharest Court of Appeal for substantive resolution. The dispute concerned a civil action for damages due to political persecution filed against the State, which had been dismissed as unfounded by the Bucharest Court of First Instance; the claimant erroneously filed an appeal directly with the High Court. The court held that under the principle of the legality of appeals and specific statutory provisions (Civil Procedure Code arts. 159, 299(2), and 4), appeals against first-instance judgments must be heard by the immediately superior court (the Court of Appeal), not the High Court, which only hears appeals against appellate decisions; consequently, the objection of tardiness raised by the prosecutor was left for the competent appellate court to determine.
Legislator headnote
AI generatedart. 299 alin. (2) C. proc. civ, art. 4 pct. 1 C. proc. civ, art. 158 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ; Political persecution damages action: High Court's material incompetence due to lack of prior appellate instance review: The dispute concerned a civil action for damages due to political persecution filed against the State, which had been dismissed as unfounded by the Bucharest Court of First Instance; the claimant erroneously filed an appeal directly with the High Court. The court held that under the principle of the legality of appeals and specific statutory provisions (Civil Procedure Code arts. 159, 299(2), and 4), appeals against first-instance judgments must be heard by the immediately superior court (the Court of Appeal), not the High Court, which only hears appeals against appellate decisions; consequently, the objection of tardiness raised by the prosecutor was left for the competent appellate court to determine.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to admit the exception of material incompetence and refer the case to the competent court.
Full text
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 959 din 7 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă a fost respinsă acţiunea formulată reclamantul G.F.V., în contradictoriu cu cu pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect despăgubiri pentru persecuţii politice faţă de reclamant şi faţă de tatăl reclamantului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul G.F.V. a declarat recurs, înregistrat la data de 2 aprilie 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, Dosar nr. 35795/3/2012.
Înalta Curte, verificându-şi competenţa, în temeiul dispoziţiilor art. 1591 raportat la art. 299 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 105 alin. (1) din acelaşi act normativ, constată că nu este competentă să soluţioneze prezentul recurs.
Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Art. 299 alin. (2) C. proc. civ., stipulează faptul că, recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea.
De asemenea, dispoziţiile art. 4 pct. 1 C. proc. civ. prevăd faptul că, Înalta Curte judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
În speţă, se constată că reclamantul G.F.V. a învestit Înalta Curte cu o cerere prin care a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 959 din 7 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă.
Faţă de cele arătate, se constată că Înalta Curte nu este competentă să soluţioneze recursul declarat de către reclamant, întrucât instanţa superioară celei care a pronunţat decizia recurată, este Curtea de Apel Bucureşti.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite excepţia privind competenţa materială şi, în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza spre soluţionare la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
În raport de soluţia adoptată, excepţia tardivităţii, invocată de procuror, va fi analizată de instanţa competentă să soluţioneze recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia privind competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Trimite cauza spre soluţionare la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2015.