Nature of Clawback Tax Notifications: Administrative vs. Fiscal Acts and Standing of Fiscal Authority

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 12 martie 2012, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând anularea notificărilor nr. x1, x2, x3 şi x4 emise la 10 august 2011 cu privire la procentul contribuţiei clawback aferent trimestrelor I, III şi IV 2010 şi, respectiv, trimestrul I 2011 şi în subsidiar, obligarea primei pârâte să răspundă la contestaţiile formulate împotriva notificărilor.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că notificările au fost întocmite cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile, procentul contribuţiei clawback datorat trimestrial fiind calculat prin luarea în considerare nu numai a volumului vânzărilor societăţii către spitale, astfel cum era corect, ci şi a volumului vânzărilor către alţi distribuitori angro de medicamente.

Prin acest procedeu, a mai arătat reclamanta, s-a stabilit în mod nejustificat un nivel de 11% pentru procentul contribuţiei, contrar dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 şi ale Ordinului nr. 928/591/2010 emis de Ministrul Sănătăţii şi Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Reclamanta a precizat că a efectuat procedura prealabilă, solicitând Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate revocarea notificărilor, însă pârâta nu a comunicat nici un răspuns.

Prin Sentinţa civilă nr. 7161 din 14 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată în contradictoriu cu cele două pârâte şi a dispus obligarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să soluţioneze contestaţiile formulate de reclamantă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, potrivit reglementării legale în vigoare, contribuţia datorată în conformitate cu art. 3631 din Legea nr. 95/2006 are caracterul unei creanţe fiscale, contestarea notificărilor referitoare la valoarea contribuţiei fiind necesar să fie realizată în condiţiile şi procedura prevăzută de codul de procedură fiscală - O.G. nr. 92/2003.

Întrucât în cauză Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu a soluţionat contestaţiile prin emiterea unei decizii, prima instanţă a admis petitul subsidiar al acţiunii, obligând pârâta să soluţioneze contestaţiile formulate de reclamantă împotriva celor 4 notificări.

Referitor la calitatea procesuală a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, instanţa a constatat că pârâta a fost corect citată în cauză, având în vedere împrejurarea că, potrivit art. 9 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 această autoritate procedează la punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de notificările în care sunt individualizate creanţele datorate şi neachitate până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă sus-menţionate.

Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta SC S. SRL cât şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Autoritatea publică pârâtă a criticat sentinţa sub aspectul greşitei respingeri a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în condiţiile în care actele administrative contestate sunt emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar dispoziţiile art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011 se referă doar la administrarea creanţelor, aspect ce nu conferă legitimare procesuală Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În recursul declarat, reclamanta a solicitat în principal casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului capătului principal de cerere, iar în subsidiar, anularea actelor administrative contestate.

Astfel, reclamanta a învederat că instanţa de fond a interpretat greşit natura juridică a notificărilor care nu constituie acte administrative fiscale, după cum nici organul emitent, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, nu este un organ fiscal, nefiind aplicabilă procedura de contestare prevăzută de art. 205 din C. proc. fisc.

Reclamanta a mai arătat că O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii califică actele emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ca acte administrative, regimul contestării acestora fiind cel prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Reclamanta a invocat şi motive privind fondul litigiului, solicitând constatarea nelegalităţii celor 4 notificări şi reluând argumentele expuse în acţiunea introductivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt fondate, impunându-se admiterea lor şi casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, taxa clawback a fost reglementată prin dispoziţiile art. 3631 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, potrivit cărora, pentru finalizarea unor cheltuieli de sănătate, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuţie trimestrială, din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute, prevăzută în anexa nr. 14 a legii.

Instanţa de fond, reţinând natura juridică de act administrativ fiscal a notificării privind stabilirea procentului contribuţiei clawback, a interpretat în mod eronat prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011.

Potrivit art. 41 C. proc. fisc., actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.

Or, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia datorată potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 se stabileşte de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se plăteşte conform reglementărilor în vigoare la data vânzării medicamentelor.

Cât priveşte noţiunea de administrare a creanţelor reprezentând contribuţiile clawback şi subrogarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în calitate de creditor bugetar - aspectele prevăzute de art. 9 alin. (2) şi 5 din ordonanţa de urgenţă - acestea se referă la procedura de încasare şi de executare silită a creanţelor deja stabilite.

În condiţiile în care stabilirea bazei de calcul şi individualizarea procentului de contribuţie ca şi comunicarea taxei către debitor constituie atribuţii exclusive ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, nu se poate susţine că notificările reprezintă acte administrative fiscale, nefiind emise de un organ fiscal, astfel cum este acesta definit de art. 17 alin. (5) C. proc. fisc., respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, unităţile sale teritoriale, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale.

În consecinţă, s-a reţinut greşit necesitatea parcurgerii procedurii contestării prevăzută de art. 205 C. proc. fisc., reclamanta efectuând corect procedura prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Având în vedere natura juridică de act administrativ a notificărilor, astfel cum este definit acesta de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 - şi nu de act administrativ fiscal cum a reţinut instanţa de fond - precum şi împrejurarea că prima instanţă nu a soluţionat fondul litigiului referitor la legalitatea notificărilor, Curtea va dispune casarea sentinţei cu trimitere la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării,în raport de natura juridică a actelor administrative contestate, urmează ca instanţa de trimitere să se pronunţe şi asupra calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, motiv pentru care vor fi admise ambele recursuri declarate în cauză.

Se vor avea de asemenea, în vedere şi criticile formulate referitoare la fondul litigiului, a căror analizare de către instanţa de control judiciar nu se impune în raport de soluţia dată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de SC S. SRL şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 7161 din 14 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL