Negative conflict of jurisdiction: Material competence for challenging administrative acts of regional public authorities in EU rural development financing disputes

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 ianuarie 2014, reclamanta P.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest, anularea notei de constatare din 29 octombrie 2013 a neîncheierii contractului de finanţare aferent cererii de finanţare nr. F112011250200715 emise de pârât, constatarea ca fiind nelegal refuzul pârâtului de a încheia contractul de finanţare şi obligarea acestuia la încheierea contractului de finanţare şi la plata despăgubirilor egale cu dobânda fiscală de la data de 9 decembrie 2012 şi până la data plăţii efective şi la plata diferenţei sumei până la 160.002 lei, reprezentând prejudiciu efectiv suferit. În subsidiar, a solicitat despăgubiri în cuantum de 320.004 lei, reprezentând fond nerambursabil la care era îndreptăţită.

Reclamanta a formulat precizare la acţiune, prin care a chemat în judecată, în calitate de pârât, şi MADR - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Tribunalul Arad, prin Sentinţa civilă nr. 1077 din 8 aprilie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâta APDRP prin întâmpinare, şi, în temeiul art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, reţinând că rapoartele de evaluare/selecţie precum şi cele de soluţionare a contestaţiilor şi, de asemenea, notificările emise de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit pentru comunicarea rezultatelor evaluării proiectelor, sunt acte administrative emise de o autoritate publică centrală, neprezentând nicio relevanţă faptul că cererea iniţială de finanţare s-a depus la Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Arad.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 187 din 26 iunie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că doar nota de constatare din 29 octombrie 2013 emisă de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest se identifică actului vătămător pentru reclamantă şi că decizia de soluţionare a contestaţiei reprezintă doar actul prin care s-a respins contestaţiei reclamantei în procedura prealabilă sesizării instanţei fiind emisă tot de o autoritate publică de nivel judeţean (regional), Centrul Regional 5 Vest Timişoara.

În ce priveşte art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, au fost atribuite în competenţa de primă instanţă a curţilor de apel doar cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, categorie în care nu poate fi inclusă nota de constatare a neîncheierii contractului de finanţare emisă de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest, căci prin aceasta nu s-a stabilit dreptul reclamantei la acordarea unor sume reprezentând finanţare nerambursabilă din fonduri europene, ci s-a respins cererea sa de finanţare, considerându-se că suma solicitată este integral neeligibilă.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Arad, în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea notei de constatare din 29 octombrie 2013 de neîncheiere a contractului de finanţare aferent cererii de finanţare nr. F112011250200715, act emis de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest.

Potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, sunt de competenţa curţilor de apel cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare.

În speţă, actul contestat nu a fost emis de o autoritate publică de nivel central, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este determinată de apartenenţa organului emitent al actului la categoria autorităţilor publice centrale sau locale, neavând relevanţă dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.

Reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură aflată în cadrul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curţii de apel, ci tribunalului, prin secţia specializată, îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorităţii, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină şi eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ şi, în final, determinarea instanţei competente în raport cu rangul autorităţii publice pârâte.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică judeţeană (regională), competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul rangului organului emitent şi, astfel, aceasta revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

În ceea ce priveşte cererea de încheiere a contractului de finanţare, APDRP este cea care primeşte, verifică şi aprobă cererile de finanţare, stabilind obligaţiile contractuale, însă aceasta este doar o cerere adiţională cererii principale de anulare a notei de constatare privind neîncheierea contractului, a cărei rezolvare depinde de soluţia ce se va da asupra anulării acestei note de constatare, care este încheiată de un organ regional.

Prin urmare, soluţia ce se va da asupra cererii de încheiere a contractului de finanţare fiind numai o consecinţă a soluţionării cererii de anulare a notei de constatare, operează prorogarea legală de competenţă, reglementată de art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială a altei instanţe judecătoreşti.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte în favoarea Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta P.F. în contradictoriu cu pârâţii Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL