Military reinstatement appeal dismissed as untimely due to expiration of 15-day administrative litigation deadline
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as untimely, thereby leaving in force the lower court's judgment which ordered the state entity to perform administrative verification operations and pay wage differences to the claimant. The dispute arose from an administrative lawsuit filed by a former military cadre who was abusively removed from service between 1944 and 1961, challenging the state's refusal to process his reinstatement or compensation claims. The decisive legal basis for the dismissal was the strict application of the 15-day deadline for filing appeals in administrative litigation under Article 20(1) of Law No. 554/2004, which superseded the general 30-day civil procedure term; because the appeal was filed after this statutory limit expired and no request for reinstatement into time was made or justified, the court declared the procedural act null and void pursuant to Articles 185 and 493 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 485 alin. (1) C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ, art. 186 C. proc. civ; Military reinstatement appeal dismissed as untimely due to expiration of 15-day administrative litigation deadline: Însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că: „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1884 din 7 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.I.C. în contradictoriu cu M.A.N. – C.D.C. de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie 1961 - UM Bucureşti şi a obligat intimata să efectueze toate operaţiunile administrative de verificare a actelor petentului şi de căutare a actelor lipsă, cu plata diferenţelor cuvenite, în condiţiile legii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, pârâtul M.A.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.
„Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
Însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că: „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 4 iulie 2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 2 august 2013, prin fax, potrivit rezoluţiei de la fila x a dosarului, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:
„(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”
Înalta Curte constată că recurentul nu a solicitat repunerea sa în termen.
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 493 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., se va respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul M.A.N. prin D.R.P.A.J. pentru C.D.C. de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie 1961 împotriva sentinţei nr. 1884 din 7 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2014.