Competence conflict over civil supply contract dispute involving European-funded equipment jurisdiction: Civil Section vs. Administrative and Fiscal Section

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 februarie 2014, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a dispus transpunerea cauzei la secţia contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Iaşi, prin decizia civilă nr. 4 din 7 martie 2014, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Secţiei civile a Curţii de Apel Iaşi, a suspendat, din oficiu, judecarea apelului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului .

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

La data de 06 octombrie 2010 între U.Ş.A.M.V.I.I. de la Brad Iaşi, în calitate de autoritate contractantă, şi SC N. SRL Bucureşti, în calitate de furnizor, s-a încheiat contractul de furnizare nr. 12, potrivit căruia reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtei, în schimbul preţului de 111.860,09 lei, anumite echipamente.

Aceste echipamente şi serviciile accesorii urmau să fie plătite din fonduri europene, conform contractului de finanţare nr. nr. 151 din 11 iunie 2010.

Reclamanta şi-a onorat obligaţiile contractuale, drept pentru care a emis cinci facturi, trei dintre ele fiind achitate cu întârziere.

În cauză, pârâta a făcut dovada că neachitarea la termenul convenit în contract a celor trei facturi în discuţie se datorează unei cauze străine şi nu-i poate fi imputată.

Astfel, cu toate că a formulat şi depus la A.N.C.Ş. cereri de rambursare a cheltuielilor pe proiect, aceste cereri au fost onorate cu depăşirea termenelor, la aproape doi ani de la data formulării cererilor de rambursare.

Litigiul a fost soluţionat, în primă instanţă, de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care prin sentinţa civilă nr. 1387 din 22 octombrie 2013, a respins acţiunea reclamantei SC N. SRL, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat apel, care a fost înregistrat la Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, deoarece hotărârea primei instanţe este o hotărâre pronunţată de un complet specializat în cauze privind raporturile dintre profesionişti, precum şi cauze privind raporturile dintre aceştia.

Prin urmare, instanţa de control judiciar nu poate fi decât Secţia civilă a Curţii de Apel Iaşi şi nu secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe apelanta SC N. SRL şi pe intimata U.Ş.A.M.V.I.I. de la Brad în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2014.