Jurisdictional dispute over annulment of administrative order for dismissal of public servant, remanded to lower court based on statutory competence

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 martie 2015, sub nr. 1.249/1/2015, reclamantul L.I., prin reprezentant legal S.A.P. "F.L.", a chemat în judecată pe pârâta A.N.P.C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea în parte a Ordinului nr. 385 din 30 septembrie 2014 emis de pârâtă.

Reclamantul arată că este membru de sindicat şi deţine calitatea de funcţionar public, ocupând funcţia de execuţie de Comisar II superior în cadrul instituţiei C.R.P.C.R.S.V.O. Craiova - Serviciul Judeţean Gorj, instituţie publică subordonată pârâtei A.N.P.C.

Prin Decizia din 1 octombrie 2014 emisă de instituţia angajatoare, în aplicarea prevederilor ordinului contestat, s-a dispus încetarea raportului său de serviciu prin eliberarea din funcţia publică, începând cu data de 1 octombrie 2014.

În temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, reclamantul a solicitat organizaţiei să îl reprezinte în justiţie în vederea anulării actului administrativ contestat.

Pe cale de consecinţă, a formulat plângere prealabilă atât cu privire la decizia de eliberare din funcţia publică, cât şi cu privire la Ordinul A.N.P.C. nr. 385/2014, în temeiul căruia a fost emisă decizia, demers la care pârâta A.N.P.C. nu a răspuns favorabil.

Reclamantul, în nume propriu, în calitate de persoană vătămată invocă dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi susţine că ordinul contestat a fost emis prin încălcarea legii, respectiv a normelor de drept procedural şi a normelor de drept material.

Se arată că pârâta A.N.P.C. i-a încălcat dreptul la apărare şi dreptul de a fi informat în prealabil, prin reprezentant legal, cu privire la măsurile care îl vizează.

În acest sens, se menţionează că, prin Adresa din 4 septembrie 2014, pârâta A.N.P.C. a comunicat reprezentantului legal al reclamantului că "statele de funcţii ale A.N.P.C. şi C.R.P.C. sunt informaţii exceptate de la comunicare", în raport cu prevederile Legii nr. 544/2001. Însă, din economia prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001, rezultă, în mod neechivoc, faptul că statele de funcţii nu sunt informaţii exceptate de la accesul liber. Mai mult, dacă aceste informaţii sunt solicitate de sindicate în scopul promovării intereselor şi apărării drepturilor salariaţilor, în strictă legătură cu interesele acestora şi în relaţia lor directă cu angajatorul, confidenţialitatea salariilor nu poate fi opusă sindicatelor, conform art. 163 alin. (2) C. muncii, republicat, coroborat cu art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicată, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice privind funcţionarii publici.

Ca angajator, potrivit prevederilor C. muncii raportate la art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicată, pârâta şi-a încălcat obligaţia pe care o avea în raport cu salariaţii şi organizaţiile legal constituite ale acestora - de informare şi consultare reciprocă, în condiţiile art. 8 alin. (2) C. muncii, salariaţii având dreptul la informare şi consultare, conform art. 39 alin. (1) lit. h) C. muncii.

Pârâta avea, potrivit legii, obligaţia de a consulta sindicatele reprezentative în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele salariaţilor, conform art. 30 alin. (2) lit. e) C. muncii, obligaţie pe care a încălcat-o cu ocazia emiterii ordinului contestat.

Aceste aspecte fac evidentă atitudinea şi conduita pârâtei, de a uza de instrumente prin care să încalce drepturile funcţionarilor publici din subordine, astfel încât aceştia să nu fie informaţi în prealabil şi să nu se poată apăra de măsurile care-i vor afecta, ridicând serioase întrebări asupra bunei-credinţe a pârâtei în emiterea ordinului contestat.

La emiterea actelor care îi vizează direct pe funcţionarii publici din cadrul A.N.P.C. şi instituţiilor subordonate, cu care reclamantul are încheiat un raport de serviciu, au fost încălcate prevederile legale referitoare la întocmirea planului anual de ocupare a funcţiilor publice, organigramelor şi statelor de funcţii.

Prin Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, au fost stabilite regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale, în raporturile stabilite între acestea şi cetăţeni sau asociaţiile legal constituite ale acestora, cum este organizaţia noastră.

Niciunul dintre principiile care stau la baza legii transparenţei decizionale (informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public ce urma să fie dezbătute de pârâtă, precum şi asupra proiectului Ordinului contestat; consultarea salariaţilor din subordine şi a organizaţiilor sindicale legal constituite ale acestora, la iniţiativa autorităţii pârâte, în procesul de elaborare a proiectului ordinului contestat; participarea activă a cetăţenilor în procesul de elaborare a proiectului de act normativ) nu a fost respectat de A.N.P.C. la întocmirea planului anual de ocupare a funcţiilor publice, organigramelor şi statelor de funcţii care vizează funcţionarii publici din subordinea instituţiei, inclusiv reclamantul.

Mai mult, prin art. 3 din Ordinul nr. 445/2009 privind informaţiile de interes public ce pot fi comunicate şi informaţiile exceptate de la comunicare la nivelul A.N.P.C., a fost aprobată Lista informaţiilor exceptate de la comunicare, prevăzută în anexa nr. 3 la ordin, în cadrul căreia, la pct. 21, se prevede că, "pentru respectarea principiului confidenţialităţii", statele de funcţii, de personal, de salarii şi fişele postului fac parte din lista informaţiilor exceptate de la comunicare, încălcând flagrant litera legii şi spiritul transparenţei prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

În aceste condiţii, de totală lipsă de transparenţă, pârâta a emis şi ordinele nr. 385/2014 şi nr. 386/2014, prin care aprobă organigrama şi statele de funcţii ale autorităţii şi instituţiilor subordonate, acte care reprezintă temeiul legal al emiterii deciziei prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică deţinută.

Susţine reclamantul că pârâta a avut o conduită de rea-credinţă generată de faptul că a fost lider naţional la nivel A.N.P.C. şi lider la nivelul instituţiei din judeţul Gorj şi a fost reintegrat în funcţia publică din care fusese eliberat, prin Hotărâre judecătorească (Sentinţa nr. 1.636 din 8 iulie 2011 a Tribunalului Gorj, definitivă şi irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Craiova nr. 3.758 din 22 noiembrie 2011).

Executarea hotărârii judecătoreşti de reintegrare în funcţie nu s-a făcut de bună-voie, fiind necesară promovarea unei acţiuni în justiţie pentru aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, care a făcut obiectul dosarului nr. 830/95/2011, precum şi o sesizare către C.C.R. împotriva celor două instituţii publice (A.N.P.C. şi C.J.P.C. Gorj) care îi acordau salariul lunar fără să presteze vreo activitate şi refuzând, în mod nejustificat, reintegrarea lui în funcţie. Sesizarea C.C.R. a generat controale ale acestei instituţii cu privire la activitatea bugetară a A.N.P.C. şi C.J.P.C. Gorj, demonstrând reaua-voinţă a acestor instituţii faţă de reclamant, care dorea să se reîntoarcă la serviciu.

Prin actul administrativ contestat în prezenta cauză se reia practic demersul instituţiei pârâte anulat irevocabil de instanţele de judecată în încercarea de a scăpa de un salariat, membru de sindicat, fost lider sindical la nivel naţional.

Reclamantul invocă faptul că este o persoană cu notorietate şi bună reputaţie în judeţul Gorj, după ce timp de 10 ani, între anii 1990 şi 2000, a condus municipiul Rovinari, în calitate de primar ales, iar măsurile adoptate de A.N.P.C. şi structura judeţeană/regională au rolul evident de a-l compromite.

În drept, reclamantul invocă prevederile art. 30 C. proc. civ. din 2010, ale art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, ale Legii nr. 188/1999, republicată, şi ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

2. Considerentele Înaltei Curţi

La termenul de judecată de astăzi, 25 mai 2015, Înalta Curte a rămas în pronunţare, în temeiul art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) C. proc. civ., cu privire la competenţa materială şi teritorială de judecare a pricinii.

Se constată că demersul judiciar al reclamantului vizează raportul său de serviciu, în calitate de funcţionar public - Comisar II superior în cadrul instituţiei C.R.P.C.R.S.V.O. Craiova - Serviciul Judeţean Gorj, instituţie publică aflată în subordinea pârâtei A.N.P.C.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că litigiul se circumscrie prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:

"Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Potrivit dispoziţiilor cu caracter special ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, litigiul este de competenţa materială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în considerarea cărora Înalta Curte reţine că revine instanţei de la domiciliul reclamantului competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru considerentele arătate şi întrucât, conform menţiunilor din cererea de chemare în judecată, reclamantul are domiciliul în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, în temeiul art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va trimite cererea de chemare în judecată, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cererea de chemare în judecată formulată de L.I., prin reprezentant legal S.A.P. "F.L.", în contradictoriu cu pârâta A.N.P.C., spre competentă soluţionare, la Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2015.

Procesat de GGC - N