Lack of legitimate interest for subordinated entity to challenge principal auditor’s decision against superior ministry

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 mai 2013, sub nr. 3267/2/2013, reclamanta R.N.P. - ROMSILVA, în contradictoriu cu pârâta C.C.R., a formulat contestaţie împotriva Procesului-verbal de constatare, încheiat în iulie 2012 de către C.C.R., Departamentul IX, Direcţia 2 şi împotriva Deciziei nr. 22/2012, punctul 10, solicitând nominalizarea R.N.P. - ROMSILVA, ca entitate controlată, în Procesul-verbal din iulie 2012, anularea punctului 4 din Procesul-verbal de constatare din iulie 2012, anularea punctului 10 din Decizia nr. 22/2012 şi suspendarea efectelor punctului 10 din Decizia nr. 22/2012.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2.225 din data de 3 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei de interes; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta R.N.P. - ROMSILVA, în contradictoriu cu pârâta C.C.R., ca fiind lipsită de interes.

Recursul

Împotriva Sentinţei nr. 2.225 din data de 3 iulie 2013, a formulat recurs reclamanta R.N.P. - ROMSILVA, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă reclamanta R.N.P. - ROMSILVA a arătat următoarele:

Hotărârea este greşit motivată, iar potrivit prevederilor art. 488, pct. 6, noul C. proc. civ. - constituie motiv de admitere a recursului şi de modificare a hotărârii nu numai inexistenţa motivării ci şi atunci când o motivare este insuficientă sau greşită. O motivare insuficientă sau greşită echivalează cu lipsa motivării.

Se arată că între actele contestate şi vătămarea invocată de recurentă există o strânsă legătură.

Astfel, în perioada 2 mai - 25 iulie 2012 o echipă de auditori de la C.C.R. au efectuat un audit financiar la M.M.P., perioada auditată fiind 1 ianuarie - 31 decembrie 2011.

Întrucât în urma verificării s-au constatat o serie de deficienţe, în vederea clarificării lor, în temeiul punctului 125, lit. d) din H.G. nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, s-a decis continuarea verificării la R.N.P. - ROMSILVA. În urma verificărilor a fost încheiată Nota de constatare, înregistrată la R.N.P. - ROMSILVA sub nr. 9.885 din 12 iulie 2012.

Aspectele constatate la R.N.P. - ROMSILVA au fost trecute în cele două acte contestate: în Procesul-verbal de constatare din iulie 2012 şi în Decizia nr. 22/2012.

Se arată, prin Decizia nr. 22/2012 nu au fost dispuse explicit măsuri în sarcina R.N.P. - ROMSILVA, însă, la punctul 10 din Decizia nr. 22/2012 (punct a cărui suspendare şi anulare au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată), C.C. precizează "Abaterea este prezentată în procesul-verbal de constatare".

De asemenea, se arată de recurentă că justifică şi un interes, care este născut, legitim şi actual.

Având în vedere că prin Decizia nr. 22/2012 s-a pus în vedere M.M.P., recuperarea diferenţei de TVA de la agenţii economici(iar ministerul a dispus această măsură în sarcina recurentei), diferenţă care depăşeşte 10 milioane de lei, aceasta va duce la numeroase procese în instanţă cu aproximativ 100 de agenţi economici.

În mod cu totul eronat îşi motivează instanţa de fond soluţia considerând că reclamanta poate ataca numai eventualul act prin care i se stabilesc obligaţii/sancţiuni, ocazie cu care poate valorifica şi aspectele de netemeinicie sau nelegalitate invocate cu privire la C.C.".

Recurenta arată că a depus la dosarul instanţei de fond Adresa din 8 decembrie 2012 a M.M.S.C., prin care se stabileau în sarcina acesteia măsurile dispuse de C.C. prin Decizia nr. 22/2012. Atunci recurenta a luat la cunoştinţă despre Procesul-verbal de constatare încheiat în iulie 2012 şi despre Decizia nr. 22/2012, ocazie cu care aceasta le-a contestat. Precizează recurenta că nu putea ataca Adresa din 8 decembrie 2012 a M.M.S.C., întrucât nu este un act administrativ în înţelesul art. 2, lit. c) din Legea 554/2004.

În drept, au fost invocate art. 488, pct. 6 noul C. Proc. Civ.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin Decizia nr. 22/2012, pct. 10, emisă de C.C. pentru valorificarea constatărilor din Procesul-verbal de constatare din 25 iulie 2012 încheiat în urma efectuării acţiunii de audit financiar asupra contului de execuţie bugetară în anul 2011 la instituţia M.M.P. se prevede: "Luarea măsurilor legale, precum şi efectuarea tuturor demersurilor în vederea corectării, acolo unde se impune, a valorii actualizate a obiectivelor de investiţii, majorată nejustificat prin aplicarea eronată a procentului de 5% (reprezentând diferenţa dintre 24% valoarea noului TVA şi 19% valoarea vechiului TVA) la valoarea rămasă de executat".

M.M.P. în calitate de entitate controlată conform Legii nr. 94/1992 a formulat Contestaţia din 22 octombrie 2012 împotriva măsurii nr. 10 dispuse prin Decizia nr. 22/2012, iar prin Încheierea din 15 ianuarie 2013 pronunţată de C.C. s-a respins contestaţia formulată de M.M.P. împotriva măsurii nr. 10 - entitatea verificată putând sesiza instanţei de contencios administrativ şi fiscal în 15 zile calendaristice de la primirea comunicării.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs - între actele contestate şi vătămarea invocată este o strânsă legătură.

Se reţine că misiunea de audit financiar a C.C. a avut ca obiect verificarea Contului de execuţie bugetară încheiat la data de 13 decembrie 2011 la M.M.P., fiind finalizat cu Procesul-verbal de constatare din 25 iulie 2012.

Potrivit pct. 260 din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi "În cazul efectuării acţiunilor de audit financiar la ordonatorii principali/secundari de credite vor fi supuse auditării şi transferurile de fonduri publice către entităţile din subordinea acestora ...

Dacă cu această ocazie auditorii publici externi constată deficienţe în utilizarea creditelor de către entităţile din subordinea ordonatorului de credite verificat, acestea se consemnează într-o notă de constatare ... precum şi în procesul-verbal de constatare şi în raportul de audit financiar încheiate la nivelul autorităţii auditate".

Având în vedere că actele contestate au fost emise în sarcina entităţii verificate şi anume M.M.P., pretinsa vătămare a recurentei putea fi verificată numai în cadrul contestaţiei M.M.P. - împotriva Procesului-verbal din 2012 şi a Deciziei nr. 22/2012, deci numai prin intermediul ordonatorului de credite principal (ierarhic superior).

În ceea ce priveşte interesul născut legitim şi actual

În jurisprudenţă s-a consacrat faptul că stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori a unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond a litigiului administrativ.

Interesul legitim privat este o noţiune premergătoare noţiunii de drept subiectiv în sensul că interesul legitim conferă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea dreptului subiectiv ce se va naşte ulterior dreptul subiectiv fiind unul viitor, prefigurat, previzibil.

Recurenta recunoaşte că prin Decizia nr. 22/2012 nu au fost dispuse explicit măsuri în sarcina sa, acest act administrativ emis de C.C. dă naştere la raporturi juridice între C.C. şi M.M.P. ca autoritate verificată.

La pct. 10 din Decizia nr. 22/2012, se precizează aşa cum s-a arătat mai sus "luarea măsurilor legale precum şi efectuarea tuturor demersurilor în vederea corectării, acolo unde se impune a valorii actualizate a obiectivelor de investiţii ...".

Din probele administrate nu rezultă, în mod concret, cert şi actual, ce măsuri a luat M.M.P. împotriva recurentei-reclamante pentru îndeplinirea obligaţiilor care îi revin în calitate de entitate publică verificată (respectiv pentru pct. 10 din Decizia nr. 22/2012) şi dacă au fost contestate de recurentă.

Decizia nr. 22/2012, Procesul-verbal de constatare din 2012, nu au stabilit măsuri în sarcina recurentei direct, nu au fost comunicate recurentei.

Deşi recurenta a formulat contestaţie administrativă la C.C. împotriva celor două acte administrative, cu aceeaşi solicitare să fie nominalizată, C.C. neavând cadrul legal pentru o asemenea solicitare, i-a răspuns cu precizări complete prin Adresa din 8 aprilie 2013: în sensul că toate apărările, contestaţiile trebuiau făcute prin intermediul ordonatorului de credite ierarhic superior, respectiv M.M.P.

Nu are relevanţă că cele două acte administrative nu au fost comunicate reclamantei-recurente - deoarece aceasta a cunoscut despre verificările efectuate la M.M.P. - şi continuate la Regie, Nota de constatare din iulie 2012 care a fost semnată şi comunicată reprezentanţilor recurentei şi este transpusă în integralitate în Procesul-verbal de constatare din iulie 2012 şi care face parte integrantă din Decizia nr. 22/2012 emisă de C.C. în sarcina M.M.P.

Concluzionând, se reţine că recurenta-reclamantă nu are un interes legitim în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate de instanţa de fond

Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică în conformitate cu prevederile art. 496 noul C. Proc. Civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.N.P. - ROMSILVA împotriva Sentinţei nr. 2.225 din 3 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2015.

Procesat de GGC - N