Revizuire inadmisibilă: lipsa condiției de evocare a fondului prin hotărârea instanței de recurs

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Şimleul Silvaniei sub nr. 597/30/2009 la 17 aprilie 2009, reclamanţii R.V.I., O.E., C.H.V.V., M.T., D.L. şi S.E. au chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL Cluj-Napoca, solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să le lase reclamanţilor în deplină proprietate, terenul cu pomi fructiferi în suprafaţă de 41.600 mp situat în extravilanul oraşului Şimleu Silvaniei, înscris în CF, număr cadastral x; obligarea pârâtei la contravaloarea beneficiului nerealizat din cultivarea acestui teren în ultimii 3 ani, în sumă de 500.000 lei, cu dobânzile legale de la data introducerii acţiunii până la achitare şi cu actualizarea acestei sume, în raport de rata inflaţiei la data achitării; obligarea pârâtei să le lase calea de acces liberă pentru utilaje agricole de la drumul public pe poarta nr. 2 a fermei administrate de pârâtă şi până la terenul în litigiu, iar, în caz contrar, să le plătească daune-interese, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1047 din 4 noiembrie 2009 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sălaj, reţinându-se, în esenţă, că valoarea obiectului litigiului depăşeşte 500.000 lei şi, ca atare, competenţa materială revine tribunalului în primă instanţă, conform art. 2 pct. b C. proc. civ. (valoarea totală fiind de 520.800 lei).

După înregistrarea dosarului, pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. 3753/84/2009, prin sentinţa civilă nr. 7332 din 29 decembrie 2011, s-a admis acţiunea civilă precizată, şi în consecinţă, a fost obligată pârâta SC R. SRL să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 41.600 mp teren extravilan înscris în CF Şimleu Silvaniei, număr cadastral x.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 23.884 lei, reprezentând beneficiu nerealizat în perioada 2007-2009, actualizată cu rata inflaţiei şi cu dobândă legală aferentă de la data introducerii acţiunii 17 aprilie 2009 şi până la plata efectivă a sumei.

S-a respins acţiunea reclamanţilor privind obligarea pârâtei să lase cale de acces liberă, la drumul public pe poarta nr. 1.

A fost obligată pârâta să le plătească reclamanţilor, cheltuieli de judecată, în cuantum de 8.277 lei.

Dosarul fiind pe rolul Tribunalului Sălaj, prin precizarea acţiunii (fila 212 dosar), reclamanţii au arătat că referitor la obligarea pârâtei de a le lăsa acestora, calea de acces liberă pentru pietoni şi utilaje agricole, aceasta vizează accesul de la drumul public dintre Şimleul Silvaniei şi Nusfălau pe poarta nr. 1 a fermei administrată de pârâtă şi până la terenul în litigiul.

După parcurgerea unui prim ciclu procesual, rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin Decizia nr. 60/ A din 22 ianuarie 2014, a admis, în parte, apelul declarat de pârâta SC R. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 7332 din 29 decembrie 2011 a Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins capătul de cerere al reclamanţilor, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 23.884 lei, beneficiu nerealizat în anii 2007-2009, actualizată cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală aferentă de la data introducerii acţiunii 17 aprilie 2009 şi până la plata efectivă a sumei.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei cu privire la admiterea capătului de cerere din acţiunea reclamanţilor, având ca obiect revendicarea terenului în suprafaţă de 41.600 mp înscris în CF Şimleul Silvaniei şi în ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei să lase cale de acces liberă reclamanţilor pe poarta nr. 1.

A fost înlăturată din sentinţă, dispoziţia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.277 lei, în favoarea reclamanţilor.

Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată făcute de pârâţi în primă instanţă.

A fost respins apelul declarat de reclamanţi împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a dispus obligarea reclamanţilor la plata către pârâtă, a cheltuielilor de judecată parţiale în apel, în sumă de 3.377,02 lei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 2165 din 16 septembrie 2014, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I. şi S.O. împotriva Deciziei nr. 60/ A din 22 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

La data de 6 februarie 2015, R.V.I., în nume personal şi ca mandatar al revizuenților C.H.V.V., D.L., O.E. şi S.O. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În motivarea cererii de revizuire a fost făcut un istoric al fazelor procesuale parcurse şi au fost formulate critici privind modul în care a fost soluţionată acţiunea dedusă judecăţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la termenul din 1 aprilie 2015, a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea cererii de revizuire în raport de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele care succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.

Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la punctele 1-10 ale articolului de lege menţionat.

Pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunţată de o instanţă de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca aceasta instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deşi a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere şi nici hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a soluţionat doar o excepţie, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

Astfel, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalităţii căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-a rezolvat fondul cauzei, nefiind susceptibile de revizuire acele hotărâri care nu întrunesc această cerinţă.

Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire.

Prin hotărârea atacată cu revizuirea, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I. şi S.O. împotriva Deciziei nr. 60/ A din 22 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Aşa fiind, hotărârea pronunţată instanţa de recurs - atacată cu revizuirea - nu îndeplineşte cerinţa impusă de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin această hotărâre nu s-a soluţionat fondul cauzei ci a fost menţinută soluţia pronunţată de instanţa de apel.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se cere nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea revizuirii, nefiind o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs, prin care să fi fost evocat fondul, astfel că va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I. şi S.O. împotriva Deciziei civile nr. 2165 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 3753/84/2009*.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2015.