Annulment of civil appeal for failure to pay judicial stamp duty

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 741 din 1 aprilie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis acţiunea reclamanţilor T.D.A. şi T.S.A. şi a dispus obligarea pârâtelor P.D.I.E. şi S.R.E.M. de a lăsa reclamanţilor în proprietate şi posesie imobilul teren situat în Bucureşti, str. Fierari.

S-a reţinut că titlul reclamanţilor asupra terenului este preferabil celui deţinut de pârâte asupra aceluiaşi teren.

Prin decizia nr. 361/ A din 6 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtele P.D.I.E. şi S.R.E.M. împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Împotriva acestei, decizii au declarat recurs pârâtele P.D.I.E. şi S.R.E.M., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

În motivarea primului motiv de recurs, pârâtele au invocat încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii în susţinerea celui de-ai doilea motiv de recurs, s-a arătat că instanţa de apel a motivat superficial decizia pronunţată, a omis a pune în discuţia părţilor utilitatea efectuării unei noi expertize şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei uzucapiunii. In ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de recurs, s-a invocat o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ. şi art. 1842 C. civ.

La termenul de judecată din data de 17 martie 2015, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia netimbrării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 146/1997, raportat la data introducerii acţiunii, respectiv, 19 noiembrie 2009, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 276/2009 coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar şi cu referire la art. ll alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 146/1997, instanţa a, stabilit că taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar datorate de pârâtele recurente sunt de 4.555,5 lei, respectiv 5 lei.

Recurentele P.D.I.E. şi S.R.E.M. nu au timbrat recursul, deşi au fost legal citate pentru termenul din 17 martie 2015 (filele 30 şi 31 din dosarul de recurs), cu menţiunea îndeplinirii obligaţiei de plata a taxei judiciare de timbru de 4.555,5 lei şi a depunerii timbrului judiciar de 5 lei.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 3 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar., cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar se plătesc anticipat.

Cu totul excepţional, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanţele judecătoreşti pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.

Neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Totodată, prevederile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 fac trimitere la aceeaşi sancţiune prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare referitoare la taxa judiciară de timbru, In cazul neaplicării timbrului judiciar.

În speţă, recurentele-pârâte nu s-au conformat îndeplinirii obligaţiei legale de plată prevăzută de actele normative menţionate, recursul declarat de acestea urmând a fi anulat, ca netimbrat.

Prin încheierea de şedinţă din 20 ianuarie 2015 s-a reţinut ca pentru fazele procesuale anterioare se va dispune obligarea părţilor la plata taxelor judiciare de timbru aferente prin dispozitivul hotărârii, conform art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.

Ca urmare, atât intimaţii-reclamanţi, cât şi apelanţi-pârâţi vor fi daţi în debit cu sumele reprezentând taxele judiciare de timbru datorate pentru fazele procesuale anterioare: intimaţii-reclamanţi cu suma de 4.555,5 lei, cu aplicarea art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997, iar apelanţii-pârâţi cu suma de 4.555,5 lei, cu aplicarea art. 2 alin. (1) lit. g) şi art. 11 alin. (1) teza finală din aceeaşi lege.

Cererea intimaţilor-reclamanţi privind obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar aferente fondului, în situaţia dării în debit prin dispozitivul deciziei, nu poate fi primită, deoarece la acest moment plata nu a fost făcută şi, prin urmare, nu s-a produs o diminuare a patrimoniului intimaţilor cu suma respectivă. Aceştia pot solicita ulterior, pe cale separată, plata taxei judiciare de timbru, după momentul efectuării plăţii.

În ceea ce priveşte cererea intimaţilor-reclamanţi privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat pentru fazele procesuale anterioare, aceasta putea fi valorificată numai prin exercitarea căii legale de atac. Or, în prezentul dosar, în etapa procesuală a recursului, reclamanţii au calitatea de intimaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat,recursul declarat de pârâtele P.D.I.E. şi S.R.E.M. împotriva Deciziei nr. 361/ A din data de 6 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Dă în debit pe intimaţii-reclamanţi T.D.A. şi T.S.A. cu suma de 4.555,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în dosarul primei instanţe şi pe apelanţii-pârâţi P.D.I.E. şi S.R.E.M. cu suma de 4.555,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în dosarul instanţei de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în. şedinţă publica, astăzi 17 martie 2015.