Motion for annulment rejected as inadmissible; prior nullification of appeal for lack of grounds remains in force

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 504 din 19 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a constatat nul recursul declarat de contestatorii M.I. şi M.A. împotriva Deciziei civile nr. 304/R din 27 august 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenţă, că nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs invocate de contestatori în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare M.I. şi M.A., invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3, 4 C. proc. civ. şi art. 508 alin. (4) C. proc. civ. şi solicitând admiterea contestaţiei în anulare şi casarea deciziei atacate.

În motivarea contestaţiei în anulare se arată faptul că decizia pronunţată în recurs este nelegală pentru următoarele motive:

- pronunţarea a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei competente;

- dezlegarea dată de instanţe este rezultatul unei erori materiale;

- instanţa nu a cercetat motivele de casare invocate prin cererea de recurs;

- recursul nu a fost cercetat în fond.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

În primul rând, se constată faptul că, prin cererea de contestaţie în anulare, contestatorul invocă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3, 4 şi art. 508 alin. (4) C. proc. civ., fiind vorba de Codul procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Având în vedere data iniţială a formulării cererii de chemare în judecată - 22 iunie 2006 -, rezultă că dispoziţiile noului C. proc. civ. nu sunt aplicabile cererii pendinte.

În ceea ce priveşte motivele invocate în cererea de contestaţie în anulare, se constată că este vorba despre o expunere a cazurile în care o hotărâre poate fi atacată cu această cale de atac (cazuri prevăzute de reglementarea din noul C. proc. civ., dat fiind că s-au invocat dispoziţii din acest cod), fără a se arăta în concret care sunt criticile ce privesc decizia pronunţată în recurs.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestaţie în anulare legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

Greşeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanţa ar fi înţeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Motivul contestaţiei în anulare specială, reglementat de dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., privind neanalizarea unui motiv de recurs, nu subzistă în cauză.

Contestatorul susţine că instanţa de recurs nu a cercetat motivele de casare şi nu a cercetat în fond recursul.

Se constată că, prin decizia atacată, instanţa a constatat nul recursul, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs invocate de contestatori în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Prin urmare, critica privind faptul că instanţa de recurs nu a cercetat motivele de casare şi nu a cercetat în fond recursul este nefondată, atâta timp cât instanţa nu avea ce motive să cerceteze, nefiind indicate motive de nelegalitate.

Admiţând că decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare este dată de o instanţă de recurs (recurs care a fost constatat nul), Înalta Curte constată că cele arătate de contestatori, prin motivele cererii lor, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ., anterior enunţate.

Criticile formulate de contestatori vizează, în general, nemulţumirea acestora legată de faptul că recursul a fost constatat nul.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestatori, prin motivele cererii de contestaţie în anulare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.I. şi M.A. împotriva Deciziei nr. 504 din 19 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2015.

Procesat de GGC - NN