Jurisdiction over magistrates' interest claims fixed: Vrancea Tribunal competent.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 13 februarie 2015, reclamantele B.L., L.T.O. şi P.C.N. au solicitat obligarea pârâţilor M.J., Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Bacău la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti acordate prin titluri executorii.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat ca au calitatea de judecător, funcţionând la Judecătoria Oneşti, respectiv la Curtea de Apel Bacău şi la Judecătoria Moineşti.

Prin Sentinţa nr. 672/D din 25 mai 2015, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

În motivare s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., faţă de funcţia reclamantelor, textul de lege întemeindu-se pe raţiunea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, legiuitorul stabilind că nu ar mai exista asemenea temeri în condiţiile în care litigiul s-ar judeca la instanţa corespunzătoare din raza unei curţi de apel învecinate. În acest fel nu ar fi posibil nici ca apelul eventual declarat în cauză să ajungă să fie soluţionat chiar de instanţa la care judecătorul-reclamant funcţionează.

Prin Sentinţa nr. 252 din 22 iunie 2015, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 269 alin. (2) astfel cum sunt completate prin dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează competenţa teritorială în raport de domiciliul, locul de muncă sau sediul reclamantului pentru judecarea conflictelor de muncă, în această materie competenţa fiind de ordine publică.

Competenţa facultativă prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabilă în cauză, judecătorii judecătoriilor şi curţii de apel care au calitatea de reclamanţi nedesfăşurându-şi activitatea în cadrul Tribunalului Bacău, competent material şi teritorial să soluţioneze conflictul de muncă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflat în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Aceste dispoziţii legale au un caracter imperativ şi obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de magistrat care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Noţiunea de "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate instanţele din raza unei curţi de apel şi ciclurile procesuale ale judecăţii, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare sub vechea reglementare.

Pentru a putea invoca aceste dispoziţii legale şi pentru a sesiza o altă instanţă este suficient ca la data promovării cererii, reclamanţii să fie judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri care îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială a instanţei competente să soluţioneze cauza, aspect necontestat.

În speţă, două dintre judecătoarele care au calitatea de reclamante funcţionează la judecătoriile aflate în circumscripţia Tribunalului Bacău - competent material în primă instanţă să soluţioneze litigiul, iar apelurile declarate împotriva hotărârii date de Tribunalul Bacău ar urma să se judece la Curtea de Apel Bacău, aşadar la instanţa unde funcţionează cea de-a treia reclamantă, în conformitate cu dispoziţiile art. 214 şi art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, din art. 127 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că reclamantul va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea - ceea ce înseamnă că s-a dorit scoaterea cauzei din raza curţii de apel în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea reclamantul.

Drept urmare, norma cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu poate fi interpretată limitativ, efectele sale extinzându-se şi la instanţele superioare, competente să judece căile de atac reglementate de lege.

Faţă de cele ce preced, instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta pricină este Tribunalul Vrancea, în favoarea căreia va fi stabilită competenţa de soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 octombrie 2015.

Procesat de GGC - N