Tardive filing of extraordinary appeal against unexecutable interlocutory order; application of shortened deadline under Art. 319(2) CPC

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 10 iulie 2015, sub nr. 275911/2015, petentul S.E. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 935 din 20 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Deşi cererea nu cuprinde motivele contestaţiei în anulare, în drept, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi art.318 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 935 din 20 martie 2014, pronunţata în Dosarul nr. 49011112013, supusa contestaţiei în anulare, Înalta Curte ele Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva Deciziei nr. 2129 din 11 aprilie 2013 a aceleiaşi instanţe.

În motivare, s-a reţinut că petentul a formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri pronunţate în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare şi nu a unei hotărâri pronunţate în recurs, pentru a fi incidente prevederile art. 318 C. proc. civ., indicate ca temei juridic al acesteia. De asemenea, s-a constatat că nici condiţia impusă de art. 320 alin. (3) din acelaşi act normativ nu este îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri date în contestaţie în anulare, în condiţiile în care textul legal invocat vizează o hotărâre ce soluţionează fondul cauzei.

Examinând contestaţia în anulare sub aspectul excepţiei tardivităţii a cărei analiza este prioritara, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului defipt de art. 401 alin. (1) lit. h) sau c din acelaşi act normativ. împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mat târziu de un an de la data când aceasta a rămas irevocabilă.

În speţă, obiectul contestaţiei în anulare deduse judecăţii îl constituie Decizia nr. 935 din 20 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost respinsă, ea inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul S.E. împotriva Deciziei nr. 2129 din 11 aprilie 2013 a aceleiaşi instanţe.

Din perspectiva aspectelor statuate prin decizia supusă contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă de executare silită.

În contextul arătat, în cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care stipulează că, în această ipoteză, termenul în care trebuie formulată contestaţia în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărârea pe care o atacă, dar nu mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă.

Textul legal citat instituie două termene în interiorul cărora poate fi promovată contestaţia în anulare, şi anume 15 zile, calculate de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre şi, respectiv 1 an, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a acesteia.

În raport de aspectele mai sus menţionate, decizia supusă contestaţiei în anulare a fost pronunţată şi a dobândit caracter irevocabil la 20 martie 2014, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de contestator la 9 iulie 2015, conform vizei oficiului poştal aplicate pe plicul cu care aceasta a fost expediată la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrată pe rolul acesteia ia data de 10 iulie 2015.

Prin prisma dispoziţiilor reglementate de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul în care putea fi introdusă cel mai târziu contestaţia în anulare s-a împlinit la 20 martie 2015.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care sancţionează cu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal şi, în raport de aceste constatări, reţinând că termenul defipt de lege pentru promovarea contestaţiei în anulare a fost depăşit, fără a se face dovada că partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa de a împlini actul procedural, va admite excepţia tardivităţii şi va respinge contestaţia în anulare formulată de petentul S.E., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva Deciziei nr. 935 din 20 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2015.