Exclusive jurisdiction for estate creditors claims: application of last domicile rule vs. location of immovable property

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda în Dosarul nr, 5068/328/2014, disjuns din Dosarul nr. 2834/328/2014, reclamanţii R.D. şi R.E., în contradictoriu cu pârâţii M.E., M.V., C.I. şi C.V., au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că masa succesorala rămasă de pe urma defunctului M.V., decedat la data de 5 decembrie 2001, se compune şi din cota de 3/3 parte din imobilele în suprafaţă de 58500 mp din extravilanul satului S., comuna Ciurila, înscrise din 5 iulie 2004 şi să dispună predarea masei succesorale pârâtului M.V., ca unic moştenitor.

Prin Sentinţa civilă nr. 1879 din 13 noiembrie 2014, Judecătoria Turda a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Aiud.

Instanţa a reţinut că, aşa cum rezulta din Certificatul de moştenitor nr. x/2003 eliberat de B.N.P. - K.M.A., ultimul domiciliu al defunctului M.V., decedat Ia data de 5 decembrie 2001, s-a situat pe raza comunei Unirea, judeţul Aibă, deci în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Aiud, iar potrivit art. 118 N.C.P.C., cererile privitoare la moştenire sunt în competenţa exclusivă a instanţei celui din urma domiciliu al defunctului,

A mai avut în vedere instanţa că norma de competenţă teritorială instituita de art. 18, alin. (1) N.C.P.C. este absolută, putând fi invocată şl de către instanţă, din oficiu, nefiind admisă nerespectarea ei nici chiar cu acordul părţilor. Mai mult, art. 118 alin. (2) N.C.P.C. nu este incident, deoarece moştenirile de pe urma defunctului M.V., respectiv de pe urma defunctei Crişan Măria, nu sunt succesiuni deschise succesiv.

Prin Sentinţa civilă nr. 366 din 16 aprilie 2015, Judecătoria Aiud a admis excepţia necompetenţei teritoriale, declinând, în favoarea Judecătoriei Turda, competenţa de soluţionare a acţiunii şi constatând ivit conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.

Instanţa a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din data de 09 octombrie 2014, pronunţată în Dosar nr. 2834/328/2014, s-a dispus de către Judecătoria Turda disjungerea petitului nr. 1 din acţiunea având 6 capete de cerere ce vizează ieşirea din indiviziune asupra unor imobile terenuri şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare şi, urmare a acestui fapt, s-a format Dosarul nr. 5068/328/2014, ulterior instanţa admiţând excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a acestui petit.

S-a mai constatat că, prin înscrisul intitulat „punct de vedere” depus la dosarul cauzei de către reclamanţi, în data de 17 februarie 2015, aceştia au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Aiud, învederând că, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat a se dispune partajarea suprafeţei totale de teren de 58.500 de mp situată în satul S., comuna Ciurila, jud. Cluj, prin formarea a două loturi. Se mai arată că restul petitelor privesc prestaţia tabulară, însă acţiunea ar trebui privită ca un tot unitar, primul petit fiind accesoriu petitului de partaj, care atrage competenţa Judecătoriei Turda, potrivit dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 105 C. proc. civ., considerând că nu sunt incidente prevederile art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Aiud la primul termen de judecată pentru care părţile au fost legal citate în faţa Judecătoriei Aiud, reţinând că art. 117 C. proc. civ. reglementează o competenţă exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se situează imobilul în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor privitoare la partajul imobilelor.

În speţa de faţă reclamanţii au înţeles să solicite sistarea stării de indiviziune între proprietarii imobilelor detaliate în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis pe numele lui M.E., M.V. şi C.M., deoarece pârâtul M.E. a încheiat cu reclamanţii o promisiune de vânzare-cumpărare pentru o parte din imobile înscrise în acest titlu de proprietate. Acest petit este petitul principal pe care reclamanţii au înţeles să îl formuleze, restul petitelor fiind petite accesorii în sensul celor menţionate în art. 30 C. proc. civ. şi alte petite principale în strânsă legătură cu acţiunea de sistare a indiviziunii.

Instanţa a constatat că Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 a fost emis pe numele lui M.E., M.V. şi C.M., iar imobilele înscrise în acest titlu sunt în satul S., comuna Ciurila, jud. Cluj. Din cei trei proprietari înscrişi în titlul de proprietate amintit, se afirmă că doar M.V. şi C.M. au decedat şi prin urmare se doreşte dezbaterea moştenirii doar după aceşti doi defuncţi, pentru a se putea intabula dreptul exclusiv de proprietate ai fiecărui coproprietar asupra imobilelor înscrise în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004.

Prin urmare, prin acţiunea lor, reclamanţii doresc a se sista starea de indiviziune dintre proprietarul M.E. în calitate de titular în viaţă al Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 şi moştenitorii numiţilor M.V. şi C.M., nefiind în prezenţa unei indiviziuni care rezultă doar din succesiune, motiv pentru care nu sunt incidente prevederile art. 118 C. proc. civ.

A concluzionat instanţa că, prin raportare la capătul principal, referitor ia ieşirea din indiviziune sunt incidente prevederile art. 117 C. proc. civ., ce atrag competenţa Judecătoriei Turda.

Analizând conflictul de competenţă dedus prezentei judecăţi, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. J35 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ, Înalta Curte constată că aparţine Judecătoriei Aiud competenţa de soluţionare a cauzei, având în vedere următoarele motive.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiect al dosarului de faţă» reclamanţii, în calitate de creditori ai pârâtului M.E., cu care au încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare pentru o parte din suprafaţa de teren înscrisă din 5 iulie 2004, respectiv 39.100 mp, au solicitat, în contradictoriu cu moştenitorii defunctului M.V., să se constate ca, din masa succesorală rămasă de pe urma acestuia, face parte cota de 1/3 parte din imobilele în suprafaţă de 58500 mp din extravilanul satului S., comuna Ciurila, înscrise din 5 iulie 2004, cu scopul de a obţine ulterior sistarea stării de indiviziune între proprietarii imobilelor detaliate în respectivul titlu, emis pe numele pârâtului M.E. şi a defuncţilor C.M. şi M.V.

Astfel, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda sub nr. 2834/328/2014 reclamanţii R.D. şi R.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.E., M.V., C.I. şi C.V.;

1. Să se constate că în masa succesorală rămasă după defunctul M.V. este inclusă şi cota de 1/3 din imobilele menţionate în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis pe numele lui M.E., M.V. şi C.M. şi să se dispună predarea masei succesorale pârâtului de rang 2 în calitate de unic moştenitor;

2. Să se constate că în masa succesorală rămasă după defuncta C.M. este inclusă şi cota de 1/3 din imobilele menţionate în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis pe numele lui M.E., M.V. şi C.M. şi să se dispună predarea masei succesorale pârâţilor de rang 3 şi 4 în calitate de unici moştenitori;

3. Să se dispună partajarea suprafeţei totale de teren înscris în Titlul de proprietate din 05 iulie 2004 emis pe numele lui M.E., M.V. şi C.M. prin formarea loturilor aşa cum au stabilit de comun acord părţile semnatare ale Convenţiei de partaj voluntar atestată sub Încheierea din 19 noiembrie 2011 de av. C.A.I. (prin formarea a două loturi);

4. Să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al lui M.E. asupra imobilelor ce formează lotul nr. 1, cu titlul de drept lege şi partaj, ca bun propriu;

5. Să fie obligat pârâtul M.E. în calitate de promitent vânzător să se prezinte în faţa notarului public în vederea încheierii în formă autentică cu reclamanţii în calitate de promitenţi cumpărători, a contractului de vânzare având ca obiect imobilele ce formează lotul nr. 1, iar în caz contrar hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act apt de intabulare;

6. Sa se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra suprafeţei de 39.Î00 mp cu titlu de cumpărare, ca bun comun;

7. Să se dispună obligarea la plata cheltuielilor de judecată numai în caz de opoziţie.

Se reţine că, prin încheierea din data de 09 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2834/328/2014, s-a dispus, de către Judecătoria Turda, disjungerea petitului nr. 1 din acţiune respectivă şi, urmare a acestui fapt, s-a format Dosarul nr. 5068/328/2014.

Înalta Curte constată că, în urma disjungerii, capătul de cerere disjuns a devenit acţiune separată, neputând fi apreciată ca „o cerere accesorie” care să aibă regimul prevăzut de art. 30 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia „cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată asupra unui capăt de cerere principal”.

Se constată că soluţionarea cererii prin care creditorii moştenirilor solicită a se constata compunerea masei succesorale şi calitatea de succesor nu depinde de soluţia dată în cererea de partaj, apreciată de Judecătoria Turda ca fiind cererea principală, aceasta fiind o cerere de sine stătătoare, de al cărui rezultat va depinde soluţia dată în cererea de partaj, iar nu invers.

Totodată, faţă de obiectul acţiunii, respectiv acţiunea creditorilor succesiunii îndreptată împotriva moştenitorilor defunctului pentru stabilirea masei succesorale cu scopul de a obţine ulterior ieşirea din indiviziune şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, se constată incidenţa dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ce prevăd expres că; „(1) în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urma domiciliu al defunctului: 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.”

Din perspectiva celor expuse, faţă de obiectul acţiunii şi în raport de prevederile art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., soluţionarea cauzei de faţa este de competenţa instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului M.V., menţionat în certificatul de moştenitor nr. x/2003, eliberat de B.N.P. - K.M.A., situat pe raza comunei Unirea, judeţul Alba.

Cum potrivit anexei nr. 1 la H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor si parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Unirea, jud. Alba se află în circumscripţia Judecătoriei Aiud, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Aiud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.