Damages claim over judicial error barred by rule of single appeal; appellate review deemed inadmissible

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunului Alba la data de 6 septembrie 2012, aşa cum a fost precizată, reclamantul I.F. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin M.F.P. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, sa se dispună obligarea acestuia ia plata daunelor materiale în sumă de 27.950.366 lei, compusă din suma de 6.166.493 lei, reprezentând pierderile suferite de grupul de societăţi l., corespunzător procentelor deţinute de reclamant în fiecare societate (SC T.I. SRL, SC V. SA, SC I. SRL si I.D., SC C. SRL), suma de 21.777.052 lei, reprezentând pierderile suferite prin neparticiparea la licitaţii, suma de 6.821 lei, reprezentând drepturile salariale cuvenite şi neacordate reclamantului pe perioada arestării nelegale, precum şi suma de 500.000 euro, cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare.

În drept, invocă prevederile art. 504-506 C. proc. pen. Prin Sentinţa civilă nr. 1194 din 14 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul I.F. împotriva pârâtului Statul Român prin M.F.P. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul la plata, în favoarea, reclamantului, a sumei de 6.821 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale. A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, In sumă de 340 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel toate părţile.

Prin încheierea din 18 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a recalificat calea de atac declarată de părţi în cauză, ca fiind recurs, iar nu apel.

Prin Decizia civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de pârâţii Statui Român, prin M.F.P. şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva Sentinţei civile nr. 1149/2014, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia civilă, şi în consecinţă, a modificat în parte sentinţa atacată, sub aspectul daunelor morale, pe care le-a stabilit la contravaloarea în Iei, Ia data plăţii, a sumei de 25.000 euro, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei atacate, A respins recursul declarat de reclamantul I.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Prin recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, reclamantul I.F. a solicitat, în principal, casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Ia Curtea de Apel Alba Iulia, întrucât prin încheierea din 18 decembrie 2014, pronunţata de Curtea de Apel Alba Iulia, este greşit recalificată calea de atac ca fiind recurs, iar nu apelul, şi, prin urmare, Decizia nr. 1/2015 a fost pronunţată cu nerespectarea prevederilor referitoare la compunerea completului de judecata, respectiv în complet de 3 judecători, alcătuire corespunzătoare recursurilor, iar nu în complet de 2 judecători, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind reorganizarea judiciară.

În subsidiar, în cazul în care înalta Curte va reţine cauza spre judecarea recursului, a solicitat să fie modificată în parte decizia atacată, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamant în fata instanţei de fond.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţi recursului, în temeiul ort. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte constată că recursul de faţă este declarat împotriva unei decizii irevocabile, pronunţată în soluţionarea recursului promovat împotriva sentinţei civile nr. 1194 din 14 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă.

Se reţine că, deşi părţile au declarat apel împotriva respectivei sentinţe, prin încheierea pronunţată la data de 18 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a calificat calea de ataca declarată împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, ca fiind recurs, iar nu apel, hotărârea fiind criticată de recurent sub acest aspect.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 506 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/20101, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, pronunţată în Monitorul Oficial nr. 714/2010, în vigoare la data pronunţării sentinţei civile nr. 1194/2014 a Tribunalului Aibă, secţia I civilă, în cazul acţiunilor în repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau a privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal.

„Acţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptăţită, potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa.

Acţiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a ordonanţelor procurorului, prevăzute în art. 504.

Pentru obţinerea reparării pagubei, persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice.

Acţiunea este scutită de taxa judiciară de timbru, Hotărârea este supusă numai recursului.”

Textul art. 506 C. proc. pen. a fost abrogat prin N.C.P.P., adoptat prin Legea nr. 135/2010, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile de procedură civilă cuprinse în art. 506 C. proc. pen. anterior, nu au fost nici preluate, nici modificate prin dispoziţiile N.C.P.P., reglementarea acţiunilor privind repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau a privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal, regăsindu-se în prevederile legii de procedură civilă.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, „Dispoziţiile legii noi de procedură civilă, se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare acesteia în vigoare”.

În consecinţă, faţă de data introducerii acţiunii, respectiv 6 septembrie 2012 şi în raport de abrogarea dispoziţiilor art. 506 C.proc.pen,, sunt aplicabile în speţă dispoziţiile Codului de Procedură Civilă adoptat în anul 1865.

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., în forma introdusă prin Legea nr. 71/2011, „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în prima instanţă în cererile introduse pe cale principală (...) asupra cererilor privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale (...).

În consecinţă, faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată şi de obiectul acesteia, în temeiul art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. adoptat în anul 1865, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este supusă numai căii de atac a recursului la curtea de apel.

Fata de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibila de a mai fi atacata cu recurs.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.

Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunţata de o instanţă de recurs, astfel ca recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.F. împotriva Deciziei civile nr. 1 din 08 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.