Exclusive territorial jurisdiction for custody and child protection disputes under Art. 114 vs. Art. 107 of the Code of Civil Procedure

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploieşti la 25 iulie 2014, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâtul T.V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună încredinţarea minorei T.A.M., născută la 12 octombrie 2009, spre creştere şi educare reclamantei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în funcţie de veniturile realizate şi la respectarea unui program de vizitare a minorei, precum şi la întocmirea unei procuri de ieşire din ţară a acesteia, împreună cu reclamanta pe perioada vacanţelor şcolare.

Prin Sentinţa civilă nr. 3434 din 13 martie 2015, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Ploieşti a reţinut că, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 126 C. proc. civ., rezultă că, ori de câte ori este vorba de o pricină care nu se referă la bunuri sau la alte drepturi de care părţile să poată dispune, normele care stabilesc instanţa competentă din punct de vedere teritorial sunt de ordine publică, deci competenţa teritorială este absolută.

Prin urmare, s-a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv art. 107 C. proc. civ., competenţa aparţinând instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, fiind vorba de o competenţă teritorială exclusivă.

În consecinţă, reţinând că domiciliul pârâtului este în judeţul Ilfov, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Judecătoria Cornetu, prin Sentinţa civilă nr. 1953 din 27 mai 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin considerentele sentinţei Judecătoria Cornetu a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. care au caracter de normă specială faţă de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.

S-a apreciat că în cazul proceselor referitoare la ocrotirea persoanei fizice, competenţa teritorială este exclusivă şi absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ.

S-a avut în vedere faptul că, aşa cum rezultă din susţinerile părţilor şi înscrisurile existente la dosar, minora locuieşte împreună cu reclamanta în comuna Lipăneşti, judeţul Prahova, iar pârâtul în oraşul Pantelimon, judeţul Ilfov.

În consecinţă, întrucât reşedinţa persoanei ocrotite, minora T.A.M., născută la 12 octombrie 2009, se află pe raza Judecătoriei Ploieşti, s-a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe şi, potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată ivit conflictul negativ de competenţă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă la 10 iulie 2015, Înalta Curte va constata că, în speţă, competenţa teritorială a soluţionării cauzei revine Judecătoriei Ploieşti pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Această normă reglementează o competenţă teritorială exclusivă, criteriul de determinare a sferei sale de aplicare reprezentându-l obiectul cererilor, potrivit voinţei exprese a legiuitorului.

Având în vedere dispoziţiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului, şi exercitarea drepturilor părinteşti constituie o formă de ocrotire, ce atrage aplicabilitatea art. 114 C. proc. civ., având caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, minora, persoană ocrotită, locuieşte în comuna Lipăneşti, judeţul Prahova, împreună cu reclamanta, competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei Ploieşti.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va stabili competenţa conform art. 135, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2015.