Land restitution revision: Exclusion of contradiction of judgments where res judicata was previously litigated

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civila, la data de 22 aprilie 2015, sub nr. 1602/1/2015, petentul B.A.L. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 2, 7 şi 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 137 din 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Oradea.

Astfel, revizuentul a susţinut că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică cu Sentinţa nr. 595/P/2000, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, invocând incidenţa puterii de lucru judecat şi Decizia nr. 1533/CA/2014, parte componentă a litigiului de faţă, nu i-a fost comunicată.

În şedinţa publică de astăzi, 19 iunie 2015, având în vedere că cererea de revizuire vizează Decizia nr. 137 din 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Oradea, în temeiul art. 322 pct. 2 şi 8 C. proc. civ., instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revizuire, prin raportare la dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 8 C. proc. civ., sunt de reţinut următoarele:

Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.

Cum, în cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită, în baza art. 322 pct. 2 şi 8 C. proc. civ., este pronunţată de Curtea de Apel Oradea, acestei instanţe îi revine competenţa materială în soluţionarea acesteia, sens în care urmează a se dispune.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ce vizează contrarietatea Deciziei nr. 137 din 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, cu Sentinţa nr. 595/P/2000, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, competenţa materială aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând a fi examinată din perspectiva întrunirii condiţiilor prevăzute de textul legal mai sus menţionat.

Astfel, revizuirea unei hotărâri întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, se poate solicita dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice, hotărârile pronunţate în aceeaşi cauză sa fie pronunţate în dosare diferite; sa existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau dacă a fost invocată aceasta să nu fi fost analizată.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de textul legal mai sus menţionai constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Faţă de cele expuse, revizuentul a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 137 din 8 aprilie 2015, pronunţata de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, susţinând că este potrivnică Sentinţei civile nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor.

Prin Decizia civilă nr. 137 din 8 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.E.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 675/ C din 13 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost reţinute următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 675/ C din 13 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2733/111/2008, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul B.E.A.L., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Valea lui Minai, K.B. şi K.M. şi, în consecinţă, s-a dispus obligarea pârâtului Primarul Oraşului Valea lui Mihai să emită o dispoziţie de restituire în natură a suprafeţei de 1813 mp din top x, a suprafeţei de 252 mp din top x, a cotei de 220/4186 din top 4, a cotei de 560/2636 din nr. top x, a cotei de 315/1439 din top x, a cotei de 1089/29793 din top 5/9137, iar pentru diferenţa de suprafaţă, şi anume pentru suprafaţa de 5334 mp din top x şi y, suprafaţa de 29.905 mp din top x, suprafaţa de 85 mp din top x, suprafaţa de 13 mp din top x, suprafaţa de 3966 mp din top x, suprafaţa de 2076 mp din top x, suprafaţa de 1329 mp din top x, suprafaţa de 28.678 mp din top x, suprafaţa de 594 mp din top x, suprafaţa de 1026 mp din top x, urmează a se da măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Titlului Vil din Legea nr. 10/2001.

Instanţa a reţinut că, în dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că antecesorul său a fost proprietarul tabular al imobilelor înscrise în CF Valea lui Mihai şi că prin Sentinţa nr. 595/P/2000, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a dobândit dreptul de proprietate asupra unei părţi din imobilele înscrise în CF Valea lui Mihai, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, s-a adresat cu o cerere pentru restituirea în natură a imobilelor.

Instanţa de recurs a reţinut că, prin notificarea înregistrată Ia data de 13 august 2001 la B.E.J. - Ş.F. din Marghita, recurentul a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în CF Valea lui Mihai cu nr. top. x, respectiv construcţii, casă de cărămidă acoperită cu ţiglă (conac), nr. top. x, clădire de cărămidă, care reprezintă construcţia anexă a conacului nr. top. x, grădină intravilan în suprafaţă de 5 iugăre şi 342 stj de sub B.35 şi curte intravilan în suprafaţă de 504 stj B.33, precum şi nr. top x, imobilul fiind compus din teren, casă şi curte intravilan de 1 iugar şi 457 stj (7.553 mp), grădină intravilan în suprafaţă de 5 iugăre şi 342 stj (23.580 mp+1,230 mp) livadă intravilan în suprafaţă de 1.164 stj (4,656 mp), curte intravilan în suprafaţă de 212 stj (848 mp) teren intravilan în suprafaţă de 1.017 stj (4.068 mp) şi construcţiile existente, iar pentru cele două construcţii demolate a solicitat despăgubiri în echivalent bănesc.

S-a mai. reţinut de către instanţa de recurs că, într-adevăr, regula generală instituită de Legea nr. 10/2001, republicată, în art. 1 alin. (1) şi art. 7, este cea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv şi numai în situaţia în care această măsură nu este posibilă, repararea se realizează prin echivalent. însă restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv, care intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, se dispune în situaţia în care bunul este liber, precum şi în cazul imobilelor prevăzute de art. 16 din legea reparatorie.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, au fost identificate imobilele ce formează obiectul notificării, fiind evidenţiate suprafeţele ocupate, ca reprezentând supralărgire stradală, teren cu construcţii, drumuri, case şi grădini, canal, drum exploatare, spaţii comerciale etc.

Instanţa de recurs a mai reţinut că suprafaţa de 29.398 mp aferentă topograficelor 3/1 şi 1/1 reprezintă parcul dendrologic şi aparţine domeniului public al oraşului Valea lui Mihai, conform Hotărârea C.L. nr. 53/1999.

Deşi recurentul a susţinut caracterul nelegal a hotărârii de consiliu mai sus menţionate, s-a reţinut că prin Sentinţa nr. 695S/ CA din 20 decembrie 2013 a Tribunalului Bihor s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate invocată, sentinţa fiind menţinută prin Decizia nr. 1533/CA/2014 a Curţii de Apel Oradea, care a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.E.A.L., aşa încât, în prezent, aceasta îşi produce pe deplin efectele, susţinerile recurentului fundamentate pe caracterul nelegal al acesteia, nefiind primite.

Nefondată a fost apreciată de instanţa de recurs şi critica prin care s-a susţinut ca s-a încălcat puterea de lucru judecat, în raport cu Sentinţa civilă nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor, în condiţiile în care, prin intermediul acestei hotărâri, nu s-a dispus în privinţa modalităţii de restituire a imobilului, ci doar s-a constatat caracterul nelegal al trecerii imobilului cu nr. top. 1/1 şi 1/2 din CF Valea lui Mihai în proprietatea Statului Român şi, pe cale de consecinţă, s-au rectificat înscrierile de carte funciară, în sensul restabilirii situaţiei în favoarea reclamantului,

Din această perspectivă, instanţa de recurs a reţinut că împrejurarea că prin această hotărâre s-a constatat că masa succesorală îi revine reclamantului B.E.A.L., în calitate de unic moştenitor, este de natură a face dovada calităţii sale de proprietar şi, pe cale de consecinţă, a-i justifica îndreptăţirea la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, fără a impune însă soluţia de restituire în natură, modalităţile de reparaţie fiind expres prevăzute de legea reparatorie, care, în art. 1 alin. (2) prevede că, în cazul în care restituirea în natură nu e posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Referitor la cererea de restituire a terenului prin compensare cu un alt teren s-a reţinut că măsura compensării cu alte bunuri este o măsură care rămâne la latitudinea unităţii deţinătoare, singura care poate aprecia dacă va face sau nu o ofertă în acest sens, ofertă care poate fi acceptată sau nu de cel îndreptăţit, deoarece aceasta constituie o aplicaţie particulară a dării în plată, mijloc de stingere a obligaţiei civile, ipoteză în care unitatea deţinătoare are libertatea ofertei, iar persoana îndreptăţită facultatea acceptării.

Instanţa de recurs a reţinut că, în lipsa unei oferte formulate în acest sens de unitatea deţinătoare, cererea reclamantului a fost în mod corect respinsă, iar criticile invocate sub acest aspect au fost apreciate, ca nefondate.

Astfel faţă de considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită este de observat că instanţa de recurs a examinat cauza şi în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de Sentinţa civilă nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor (faţă de care s-a invocat de către revizuent contrarietatea Deciziei nr. 137 din 8 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă).

Cum, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie îndeplinită şi condiţia ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, iar dacă a fost invocata aceasta să nu fi fost analizată, este de reţinut că, în situaţia în care excepţia autorităţii de lucru judecat a fost pusă în discuţie în cel de-al doilea proces, partea nu mai poate invoca această excepţie pe calea revizuirii.

Or, în condiţiile în care instanţa de recurs a examinat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de Sentinţa civilă nr. 595/P/2000, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, cererea de revizuire întemeiată pe contrarietate de hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. formulată de revizuentul B.E.A.L. împotriva Deciziei nr. 137/ R din 8 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 8 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2015.