Appeal against a final criminal procedural decision barred by the statutory prohibition on appellate review of final acts

Asupra apelurilor de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 201 din 27 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosarul nr. 429/54/2013 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii N.I., N.D. și N.E. împotriva rezoluţiei nr. 389/P/2012 din 11 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţi, secţia de urmărire penală şi criminalistic, care a fost menţinută.

Împotriva acestei decizii, în data de 4 septembrie 2014, petenţii N.I., N.D. și N.E. au formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi la data de 13 februarie 2015, sub nr. 632/1/2015, fiind fixat termen la data de 6 aprilie 2015.

Examinând cererea de apel cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, cap. III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

Totodată, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen. încheierea prin care s-a fost respinsă plângerea, ca nefondată, este definitivă.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu apelul declarat de către petenţii N.I., N.D. și N.E., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. nr. 201 din 27 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosarul nr. 429/54/2013.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenții N.I., N.D. și N.E. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 27 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosarul nr. 429/54/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelanţii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de petenții N.I., N.D. și N.E. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 27 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosarul nr. 429/54/2013.

Obligă apelanții la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 06 aprilie 2015.