Inadmissibility of complaint against non-termination of criminal investigation due to lack of final decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision to reject the original complaint as inadmissible and ordering the appellant to pay 1,000,000 lei in judicial fees. The dispute involved a complaint against a military prosecutor's resolution regarding police officers and prosecutors accused of procedural delays, falsification of documents, and the disappearance of a criminal file in a prior investigation; the lower court had ruled the resolution inadmissible because it did not constitute a final termination of criminal proceedings. The Supreme Court affirmed this conclusion under Article 385(15)(b) of the Code of Criminal Procedure and Articles 21 and 278 of the same code, determining that the appealed resolution merely resulted in the separation of the case and a transfer of jurisdiction to another prosecutorial authority, rather than taking measures that finalized the criminal investigation or restricting the complainant's right to access justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 278 C. proc. pen, art. 21 din Constituția, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of complaint against non-termination of criminal investigation due to lack of final decision: Verificând actele dosarului se constată că instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 278 C. proc. pen. și art. 21 din Constituția României, corect a reținut că prin rezoluția atacată nu au fost luate măsuri ori constituite acte de urmărire penală, care să aibă ca rezultat finalizarea cercetării penale în întregul său, prin aceasta dispunându-se, cu privire la procurori, disjungerea și declinarea competenței soluționării cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 aprilie 2003 petentul V.T. a formulat o plângere prin care a solicitat infirmarea rezoluției pronunțată în dosarul nr. 35/P/2002, de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și, în consecință, să se dispună continuarea cercetărilor, evaluarea prejudiciilor și recuperarea lor de la bugetul de stat, identificarea vinovaților și tragerea lor la răspundere penală. Petentul s-a referit la lucrătorii de poliție din cadrul secției I poliție și procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, reclamându-i că au tergiversat cercetările, în dosarul nr. 341/P/1993 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București; pe timpul cercetărilor au fost emise mai multe documente false; au fost folosite documente false în fața instanțelor de judecată; Institutul de Criminalistică din I.G.P. a întocmit un raport de expertiză pe baza unei rezoluții din partea secției 1 poliție în mod nejustificat și în scopul preconstituirii de probe; dosarul nr. 341/P/1993 a dispărut din sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, la data de 25 mai 1995 s-a dispus reconstituirea lui și astfel, în mod nejustificat, nu au fost cercetați vinovații.
Prin sentința nr. 3 din 7 octombrie 2003 Curtea Militară de Apel a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 20 mai 2002 a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, în dosarul nr. 35/P/2002.
Pentru a pronunța astfel s-a reținut că prin rezoluția din 20 mai 2002 s-a dispus neînceperea urmării penale față de lucrătorii de poliție reclamați, disjungerea cauzei privind pe procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și declinarea competenței soluționării acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de apel București.
Întrucât prin rezoluția dată nu s-a îngrădit dreptul persoanei nemulțumită de soluționarea plângerii să se adreseze justiției, s-a apreciat că plângerea este inadmisibilă.
Împotriva sentinței petentul a declarat recurs, fără a-l motiva în scris, iar la termenul de azi nu s-a prezentat.
Verificând actele dosarului se constată că instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 278 C. proc. pen. și art. 21 din Constituția României, corect a reținut că prin rezoluția atacată nu au fost luate măsuri ori constituite acte de urmărire penală, care să aibă ca rezultat finalizarea cercetării penale în întregul său, prin aceasta dispunându-se, cu privire la procurori, disjungerea și declinarea competenței soluționării cauzei.
Așa fiind, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de petiționarul V.T. împotriva sentinței nr. 3 din 7 octombrie 2003 a Curții Militare de Apel, ca nefondat.
Obligă pe petiționar, să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2003.