Scope of Cassation Review: Impropriety of Instigating a Non-Culpable Actor in Compound Offenses of Forgery and Abuse of Office

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1095 din 04 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpatului S.D. din infracţiunile de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. şi participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.

S-au respins ca neîntemeiate celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat sau invocate de instanţă din oficiu la termenul din data de 08 noiembrie 2013.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.D. sub aspectul infracţiunii de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.D. sub aspectul infracţiunii de participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. anterior a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea Naţională pentru Turism.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 163 şi urm. C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător înfiinţat prin ordonanţele nr. 108/P/2007 din 18 februarie 2008 şi nr. 108/P/2007 din 05 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor.

În baza art. 348 C. proc. pen. rap. la art. 346 şi art. 170 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor pentru care instanţa a pronunţat condamnarea prin anularea următoarelor înscrisuri: proces-verbal de predare-primire din data de 27 decembrie 2006-2 exemplare, adresa din 28 decembrie 2006.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul din data de 25 septembrie 2008, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 108/P/2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen.

În sarcina inculpatului S.D. s-a reţinut că, în calitate de director economic la SC S.A.A.G. SRL, l-a determinat cu intenţie pe martorul M.B. (cumnat), să semneze procesul verbal de predare-primire, în care se menţiona fictiv, că s-a procedat la recepţionarea cantitativă şi calitativă a unui număr de 5 casete beta, ce cuprindeau lucrările de creaţie şi producţie, conform art. 4 din contractul de servicii din 20 decembrie 2006, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a reţinut că la aceeaşi dată, inculpatul S.D. l-a determinat cu intenţie pe martorul M.B., să-i ajute pe membrii comisiei de recepţie (I.T., P.E.S., V.I., P.M. şi C.A.C.) şi directorul general M.C. să comită infracţiunea de abuz în serviciu, în sensul că în baza actului de recepţie fals întocmit de aceştia s-a efectuat plata unui procent de 70% din valoarea contractului din 20 decembrie 2006, respectiv 3.749.690,85 RON (echivalentul a 1.112.965,14 euro), sumă ce se constituie prejudiciu la bugetul Autorităţii Naţionale pentru Turism şi care reprezintă totodată un avantaj patrimonial, pentru SC S.A.A.G. SRL, unde cel în cauză avea şi calitatea de asociat (40% părţi sociale), fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen.

Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu din data de 05 iunie 2007, înregistrat sub nr. 108/P/2007; proces verbal din data de 09 iulie 2007 de ridicare a unui număr de 5 casete betacam de la sediul Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale; acte sesizare conexate + documentaţie + raport Departamentului de control al Guvernului, în original; proces-verbal şi dosar cu documente contabile A.N.T., în original; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 11 februarie 2008; rezoluţia de începere a urmăririi penale din 12 februarie 2008; ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător din 18 februarie 2008;

încheierea nr. 184 din 27 iunie 2008 a Serviciului Publicitate Imobiliară sector 1; comunicarea încheierii nr. 309153 din 23 iunie 2008 a A.N.T.; încheierea nr. 309153 din 14 iulie 2008 A.N.T.; adresă din 31 ianuarie 2008 a Direcţiei Impozite şi Taxe Locale a sectorului 1 Bucureşti; documente aferente instituirii măsurilor asigurătorii; ordonanţă nr. 108/P/2007 din 27 aprilie 2008; cereri de ridicare a sechestrului asigurător împreună cu documente anexă; ordonanţă nr. 108/P/2007 din 05 iunie 2008 de instituirea sechestrului asigurător;

încheierea nr. 184 din 27 iunie 2008 dată de Serviciul Publicitate Imobiliară sector 1, împreună cu documente anexă; ordonanţă nr. 108/P/2007 din 23 iulie 2008; cereri de ridicare a sechestrului asigurător împreună cu documente anexă; adresa nr. 1172 din 28 mai 2008 emisă de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale; adresă nr. 5869 din 04 iunie 2008 emisă de A.N.R.M.A.P.; adresă nr. 3758 din 25 februarie 2008 emisă de A.N.R.M.A.P.; adresă nr. 6839 din 11 martie 2008 eliberată de Ministerul Transporturilor; proces-verbal de ridicare înscrisuri încheiat la data de 12 octombrie 2007; proces-verbal din 08 iulie 2008 de prezentare a materialului de urmărire penală înv.

M.C.M.; declaraţie de învinuit a înv. M.C.M.; declaraţie olografă M.C.M.; declaraţie olografă M.C.M.; proces-verbal încheiat la 27 februarie 2008; proces-verbal încheiat la 01 februarie 2008; proces-verbal încheiat la 23 noiembrie 2007; împuternicire avocaţială din 23 noiembrie 2007; declaraţie olografă M.C.M.; documente anexate declaraţiei olografe; declaraţie învinuit S.D. din 05 iunie 2008; împuternicire avocaţială din 24 iunie 2008; declaraţie olografă S.D.; proces-verbal S.D. încheiat la 04 iunie 2008; împuternicire avocaţială din 12 decembrie 2007; declaraţie olografă S.D.; proces-verbal încheiat la 11 iulie 2008; fişă cazier judiciar S.D.; proces-verbal încheiat la 16 iulie 2008 + scrisoare medicală; proces-verbal încheiat la 21 iulie 2008; adeverinţă eliberată de dr. A.E.R.; proces-verbal încheiat la 21 iulie 2008; proces-verbal încheiat la 18 iulie 2008 împreună cu scrisoarea medicală; proces-verbal încheiat la 10 septembrie 2008; proces-verbal de citaţie S.D.; proces-verbal încheiat la 08 septembrie 2008; proces-verbal încheiat la 12 septembrie 2008; dovadă de îndeplinire a procedurii de citare a numitului S.D.; proces-verbal încheiat la 17 septembrie 2008; proces-verbal încheiat la 19 septembrie 2008; dovadă de îndeplinire a procedurii de citare a numitului S.D.; proces-verbal încheiat la 22 septembrie 2008 + dovadă citare; proces-verbal încheiat la 24 septembrie 2008; cerere formulată de S.D.; ordonanţă nr. 108/P/2007 din data de 01 august 2008; proces-verbal încheiat la 24 septembrie 2008; proces-verbal încheiat la 24 septembrie 2008 - Spitalul Militar Central; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală înv.

I.T.; declaraţie înv. I.T.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii înv. I.T.; proces-verbal schimbare a încadrării juridice a înv. I.T.; proces-verbal de prezentare material video prelucrat înv. I.T.; împuternicire avocaţială pentru l.T.; declaraţie olografă înv. I.T.; declaraţie olografă înv. I.T.; memoriu înv. I.T.; declaraţie olografă l.T.; declaraţie avere înv. I.T.; decizii numire în funcţie înv. I.T. şi fişa postului; fişă cazier judiciar înv. I.T.; proces-verbal sechestru înv. I.T.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală V.I.; declaraţie înv.

V.I.; declaraţie olografă V.I.; proces-verbal din 18 martie 2008 de aducere la cunoştinţă schimbare încadrare juridică V.I.; proces-verbal din 20 februarie 2008 de aducere la cunoştinţă a învinuirii V.I.; declaraţie olografă V.I.; proces-verbal din data de 01 februarie 2008 de prezentare material video - V.I.; declaraţie V.I.; copie fişa postului V.I.; cazier judiciar V.I.; proces-verbal sechestru asigurător V.I.; declaraţie V.I.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală S.L.; declaraţie învinuit a înv.

S.L.; împuternicire avocaţială nr. 12/2008; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii numitei S.L.; declaraţie olografă S.L.; fişă cazier judiciar S.L.; proces-verbal încheiat la 08 iulie 2008; cerere administrare probatoriu formulată de S.L.; ordonanţă nr. 108/P/2007 din 17 iulie 2008; proces-verbal de prezentare a.materialului de urmărire penală privind pe P.E.S.; împuternicire avocaţială din 26 februarie 2008; declaraţie învinuit P.E.S., dată la 21 februarie 2008; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii lui P.E.S., încheiat la 21 februarie 2008; proces-verbal încheiat la 01 februarie 2008; declaraţie olografă P.E.S.; documente A.N.T.; declaraţie olografă P.E.S.; declaraţie de avere P.E.S.; proces-verbal încheiat la 21 februarie 2008; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe C.A.C.; declaraţie învinuit C.A.C. din 21 februarie 2008 împreună cu împuternicire avocaţială din 14 martie 2008; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii numitei C.A.C.; declaraţie olografă C.A.C. dată la 21 februarie 2008; proces-verbal încheiat la data de 01 februarie 2008;

împuternicire avocaţială din 28 ianuarie 2008; declaraţie olografă C.A.C.; decizia nr. 461 din 06 octombrie 2008 a A.N.T.; fişa postului pentru M.C.M.; fişă cazier judiciar C.A.C.; cerere C.A.C.; cerere av. N.A.; proces-verbal încheiat la 21 februarie 2008; memoriu formulat de C.A.C.; rezoluţie de începere a urmăririi penale din 12 februarie 2008; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală înv. P.M.; declaraţie înv. P.M.; împuternicire avocaţială pentru P.M.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii P.M.; proces-verbal de prezentare spre vizionare DVD înv.

P.M.; declaraţie olografă înv. P.M.; declaraţie olografă înv. P.M.; Decizie funcţie, fişă cu atribuţiuni de serviciu şi declaraţie avere P.M.; cazier judiciar înv. P.M.; proces-verbal instituire sechestru asigurător înv. P.M.; proces-verbal prezentare material urmărire penală B.C.; împuternicire avocaţială pentru B.C.; declaraţie de învinuit B.C.; împuternicire avocaţială pentru B.C.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirilor B.C.; declaraţie olografă B.C.; copie carnet de muncă B.C.; adresă cabinet medical I.L.; fişă cazier judiciar B.C.; proces-verbal instituire sechestru asigurător B.C.; fişa postului B.C.; proces-verbal prezentare material urmărire penală O.L.N.; declaraţie învinuit O.L.N.; declaraţia olografă O.L.N.;

împuternicire avocaţială pentru O.L.N.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirilor O.L.N.; fişă cazier judiciar O.L.N.; copie carnet de muncă O.L.N.; proces-verbal instituire sechestru asigurător O.L.N.; fişa postului O.L.N.; proces-verbal prezentare material urmărire penală D.M.; împuternicire avocaţială D.M.; declaraţie învinuit D.M.; atribuţii de serviciu învinuit D.M.; declaraţie olografă D.M.; proces-verbal aducere la cunoştinţă a învinuirilor D.M.; ordinul nr. 1166 din 29 iunie 2006 M.T.C.T. - D.M.; fişa postului D.M.;

H.G. nr. 906 din 12 iulie 2006 de acordare a cetăţeniei române lui D.M.; ordinul nr. 12 din 16 aprilie 2007 al Ministrului Transporturilor şi copie act identitate D.M.; fişă cazier judiciar D.M.; proces-verbal instituire sechestru asigurător D.M.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală S.I.T.; declaraţie învinuit S.I.T.; declaraţie olografă S.I.T.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirilor S.I.T.; declaraţie olografă S.I.T.; fişă cazier judiciar S.I.T.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală G.C.D.;

împuternicire avocaţială pentru G.C.D.; declaraţie învinuit G.C.D.; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirilor G.C.D.; declaraţie olografă G.C.D.; acte depuse de inculpatul G.C.D. în circumstanţiere; fişă cazier judiciar G.C.D.; cereri formulate de G.C.D. şi ordonanţa din 14 iulie 2008; acte depuse de Ministerului Economiei şi Finanţelor - Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice, ca răspuns la solicitarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti; declaraţie martor şi declaraţie olografă M.L.N.; declaraţie martor B.R.M.; declaraţie martor S.V.; proces-verbal prezentare casete video; declaraţie olografă S.V.; declaraţie martor M.P. şi declaraţie olografă; declaraţie martor B.V.A.; proces-verbal de prezentare video martor B.V.A.; declaraţie olografă B.V.A.; declaraţie martor S.E.C.; proces-verbal prezentare video, martor S.E.C.; declaraţie olografă martor S.E.C.; declaraţie martor; declaraţie martor M.B. +delegaţie avocat+declaraţie olografă; declaraţie martor S.R.M.C., delegaţie avocat, declaraţie olografă, fişă cazier judiciar; declaraţie martor I.A.M.; declaraţie martor N.P., declaraţie olografă; declaraţie martor D.A.I., declaraţie olografă; declaraţie martor S.E., declaraţie olografă; declaraţie martor M.D.C., delegaţie avocaţială, declaraţie olografă; dovezi citare M.D.C.; extrase, evidenţe contabile SC S.A.A.G. + contracte de mandat; declaraţie martor T.C.; declaraţie martor N.C.; declaraţie martor T.R.D.; declaraţie martor A.O., delegaţie avocat, declaraţie olografă; extras on-line Oficiul Naţional al Registrului Comerţului; procese-verbale înştiinţare avocaţi - participare acte de urmărire penală; raport cu concluziile verificărilor efectuate la Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale; proces-verbal de ridicare a dosarului de achiziţie publică „Creaţie Internaţională Media" + opis dosar; notă fundamentare achiziţie publică;

Monitorul Oficial al României - anunţ intenţie achiziţie publică + adresă - copii; Anunţ de participare + Monitorul Oficial; Adresă + Documente de atribuire (original + copii); Adrese Ministerul Finanţelor Publice şi A.N.R.MA.P. + documentaţii; Adrese + împuterniciri + corespondenţă cu solicitanţii, documentaţie de atribuire + dovezi de plată a acestora; decizia nr. 550 din 14 noiembrie 2006 şi decizia nr. 476 din 17 octombrie 2006 + corespondenţă cu Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului; declaraţii confidenţialitate şi imparţialitate - membrii Comisiei de evaluare; proces-verbal şedinţa de deschidere a ofertelor + documente calificare (original+copie);

împuterniciri ale ofertanţilor de participare la deschiderea ofertelor; proces-verbal din 28 noiembrie 2006 de amânare a şedinţei de evaluare pentru 30 noiembrie 2006, lipsă reprezentantul M.T.C.T. (două exemplare); împuternicirii ofertanţii; raportul procedurii de atribuire din 05 decembrie 2006 + evaluările membrilor comisiei; ordin de serviciu S.I.T. şi G.C. din partea M.E.F. - U.C.V.A.P.; adresă + raport de activitate întocmit de S.I.T. şi G.C.D.; corespondenţă A.N.T.- M.E.F.-U.C.V.A.P.; adrese către ofertanţi cu menţionarea câştigătorului licitaţiei; contestaţii formulate de SC S.A.A.G.

SRL şi SC M.P.; decizia nr. 306/2C2/580 din 20 decembrie 2006 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor; contract din 21 decembrie 2006-copie xerox; adresă + Monitorul Oficial de publicare a anunţului de atribuire a contractului de achiziţie publică; scrisoare bancară de garanţie şi bună execuţie client SC S.A.A.G. SRL - copie xerox; proces-verbal de ridicare înscrisuri în original şi registre intrare-ieşire; documente calificare SC M.P. SRL; documente calificare SC S.A.A.G. SRL; CD - experienţă anterioară SC S.A.A.G.

SRL; propunere tehnică SC S.A.A.G. SRL; documente calificare + propunere financiară SC S.A.A.G. SA; propunere tehnică + CD - experienţă anterioară SC S.A.A.G. SA; documente de eligibilitate SC M.P. SRL; oferta tehnică a SC M.P. SRL; adresa din 03 octombrie 2007, nota de constatare din 05 iulie 2007 a Gărzii Financiare - Comisariatul General, privind verificările la SC S.A.A.G. SRL, SC S.B.F. SRL, SC M.P. SRL şi SC A.F.I. SRL; adresa din 11 iunie 2008 a Gărzii Financiare - Comisariatul General, referitoare la relaţiile comerciale ale SC S.A.A.G.

SRL; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică IT; anexa 1-5 (cinci) casete video Betacam şi proces verbal din 09 iulie 2007 de ridicare de la Autoritatea Naţională pentru Turism; anexa 2 - 1 (un) CD şi 1 (un) DVD ce conţin transpunerea în format digital a materialelor video de pe cele 5 casete Betacam, proces verbal şi adresa către Ministerul Apărării Naţionale - Redacţia Militară de Televiziune P.; anexa 3 - proces verbal din 31 ianuarie 2007 de ridicare de la Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale a unui DVD marca S. conţinând copiile spoturilor publicitare video realizate de SC V.M.F.

SA, în baza contractului din 17 iulie 2006; anexa 4 - proces verbal din 01 februarie 2008 de ridicare a unui DVD S.P. de la I.T.; anexa 5 - proces verbal din 11 februarie 2008 de ridicare de la S.D. a unui număr de 5 buc. DVD conţinând fiecare câte un spot video din campania de promovare internaţională conform story-boardului „Spectacolul Lumii"; anexa 6 - conţine 2 (două) suporturi de memorie tip hard - disk intern P. şi 2 (două) DVD data, pe care au fost înregistrate copiile efectuate la data de 26 februarie 2008 după suportul intern de memorie al unităţii centrale marca D.

Prin ordonanţa cu acelaşi număr din 05 iunie 2008, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător şi asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând învinuiţilor D.M., O.L.N., B.C., S.L. şi S.D.

În faza de judecată, instanţa a dispus citarea în calitate de parte civilă a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, iar ulterior a Autorităţii Naţionale pentru Turism, ca succesor în drepturi a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, având în vedere reorganizările succesive ale acestor instituţii. Autoritatea Naţională pentru Turism şi-a menţinut cererea de constituire de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale de către antecesoarea sa.

În cursul judecăţii a fost citată în calitate de parte responsabilă civilmente SC S.A.A.G. SRL, însă la termenul din data de 25 octombrie 2013, instanţa a dispus scoaterea acesteia din citativ, ca urmare a radierii sale, conform relaţiilor comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 octombrie 2011, instanţa, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a ordinului nr. 2091 din 11 octombrie 2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, invocată de inculpaţi.

Prin sentinţa nr. 1012 din 15 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, respingând pe cale de consecinţă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. De asemenea, a admis excepţia de nelegalitate şi a constatat nelegalitatea ordinului nr. 2091 din 10 noiembrie 2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Prin decizia nr. 2980 din 13 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte excepţia de nelegalitate invocată de inculpaţi în Dosarul nr. 16424/299/2008 şi a constatat nelegalitatea prevederilor art. 361 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.T., introduse prin ordinul nr. 2091 din 10 noiembrie 2006 emis Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei nr. 1012 din 15 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La termenul din data de 21 octombrie 2011, instanţa le-a adus la cunoştinţa inculpaţilor dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., aceştia învederând că nu doresc să fie judecaţi potrivit procedurii prevăzute de acest text de lege, considerându-se nevinovaţi.

În aceste condiţii, pe parcursul cercetării judecătoreşti instanţa a procedat la readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, audiindu-i pe inculpaţii S.L., M.C.M., I.T., V.I., O.L., B.C., D.M., P.M., C.A.C., P.E.S., S.I.T. şi G.D.A. Inculpatul S.D. nu a dorit să dea o nouă declaraţie în cauză, rezervându-şi dreptul la tăcere. Totodată, s-a procedat la audierea martorilor propuşi de Ministerul Public prin rechizitoriu, respectiv S.E., S.V., M.P., B.V.A., N.P., M.L.N., A.O., S.R.C., M.B., D.A.I., N.C., I.A.M., S.E., T.C. De asemenea, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Martorul M.D.C. a refuzat să dea declaraţii în faţa instanţei de judecată, prevalându-se de dreptul prevăzut de art. 80 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că este văr primar cu inculpatul S.D. De acelaşi drept a uzat şi martora S.R.M.C., soţia inculpatului S.D.

Cu privire la martorii T.R.D. şi B.R.M., instanţa, având în vedere ca împrejurările de fapt care au fost constatate prin audierea acestora în cursul urmăririi penale nu mai fac obiectul probaţiunii în raport de decizia nr. 2980 din 13 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 2091/2006 emis de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, a dispus, conform art. 329 alin. (3) C. proc. pen., ca aceste mijloace de probă să nu mai fie administrate, nemaifiind utile soluţionării cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 09 iulie 2013, în baza art. 67 C. proc. pen., instanţa a încuviinţat în parte cererile de completare a probatoriului formulate de către inculpaţi, astfel: emiterea unei adrese către partea civilă Autoritatea Naţională pentru Turism, cu menţiunea de a aduce precizări cu privire la cererea de constituire ca parte civilă formulată în cauză referitoare la întinderea pagubei şi de unde derivă această sumă, precum şi de a depune la dosarul cauzei toate înscrisurile care au stat la baza constituirii de parte civilă şi de care înţeleg să se folosească în susţinerea acţiunii civile; emiterea unei adrese către Curtea de Conturi a României cu menţiunea de a înainta instanţei raportul întocmit de către această instituţie cu privire la Autoritatea Naţională pentru Turism pentru anii 2006 şi 2007; procesul-verbal de predare-primire spoturi publicitare nr. 9 din 02 iulie 2007; declaraţiile pe proprie răspundere ale administratorului S.R. privind dotarea cu echipamente tehnice şi pregătirea personalului SC S.A.A.G. SRL; scrisori de recomandare emise de instituţii bancare cu privire la SC S.A.A.G. SRL; adresa din 04 martie 2011 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului; proba cu declaraţiile martorelor B.C. şi B.M.; proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

La termenul de judecată din data de 08 noiembrie 2013, inculpaţii au formulat o serie de cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în actul de sesizare, care au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor.

Astfel, inculpatul l.T. a solicitat reţinerea şi a dispoziţiilor art. 248 C. pen. ca normă de incriminare, pe de altă parte solicitând înlăturarea formei continuate a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, dar şi înlăturarea din conţinutul încadrării juridice a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi reţinerea doar a infracţiunii de fals intelectual, ale căror elemente constitutive se suprapun. În subsidiar, a solicitat reţinerea concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen., iar nu a concursului real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, inculpata C.A.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, prin înlăturarea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care are un caracter subsidiar faţă de norma specială care incriminează infracţiunea de fals intelectual. În subsidiar, a solicitat reţinerea concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen., iar nu a concursului real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, în privinţa infracţiunii de fals intelectual, inculpata C.A.C. a solicitat înlăturarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi reţinerea doar a textului de incriminare general, din C. pen., respectiv art. 289 C. pen. A mai solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 prin raportare la art. 248 C. pen.

Inculpaţii M.C.M., V.I., O.L.N., B.C., D.M., P.M., P.E.S., S.L., S.I.T., G.C.D. şi S.D. au achiesat la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpaţii l.T. şi C.A.C.

De asemenea, instanţa a pus în discuţie din oficiu la acelaşi termen de judecată necesitatea schimbării încadrării juridice în sensul solicitat de apărătorul ales al inculpatei C.A.C. şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, precum şi schimbarea încadrării juridice a faptei de uz de fals reţinută în sarcina inculpatei M.C.M., din dispoziţiile art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în dispoziţiile art. 291 C. pen.

S-au depus la dosarul cauzei fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor, precum şi înscrisuri în circumstanţiere.

În privinţa faptelor comise cu ocazia recepţiei şi plăţii produselor de publicitate media achiziţionate, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

A doua etapă a derulării campaniei internaţionale de promovare a României ca destinaţie turistică, ce consta în realizarea a 5 spoturi Tv şi a 5 machete de banner, pentru comunicarea a 4 vectori - turism cultural, turism rural, turism balneo şi wellness, turism activ şi de agrement şi a platformei de brand naţional, de promovare a ofertei turistice româneşti în general, presupunea realizarea produselor de publicitate media achiziţionate de către Autoritatea Naţională pentru Turism prin contractul din 20 decembrie 2006 şi recepţionarea acestora de către o comisie constituită în acest sens în cadrul autorităţii contractante.

Conform art. 4 pct. 4.1 din contract, SC S.A.A.G. SRL, ofertantul desemnat câştigător în urma procedurii de atribuire a contractului, avea obligaţia de a realiza 5 spoturi TV a câte 30 de secunde fiecare, pentru comunicarea a 4 vectori - turism cultural, turism rural, turism balneo şi wellness, turism activ şi de agrement şi a platformei de brand naţional, de promovare a ofertei turistice româneşti în general, precum şi 5 machete de banner pentru comunicarea a 4 vectori - turism cultural, turism rural, turism balneo şi wellness, turism activ şi de agrement.

Conform art. 5, preţul contractului era ferm şi nu putea fi modificat pe durata îndeplinirii contractului, iar Autoritatea Naţională pentru Turism avea obligaţia de a efectua plata către prestator în două tranşe, astfel: 30% din valoare - la semnarea contractului; 70% din valoare - la recepţionarea spoturilor TV şi a machetelor de banner.

Durata contractului a fost stabilită conform art. 6 pct. 6.1, pentru perioada cuprinsă între data semnării lui, respectiv 20 decembrie 2006 şi până la data de 27 decembrie 2006. Aşadar, SC S.A.A.G. SRL avea obligaţia de a realiza produsele achiziţionate de către Autoritatea Naţională pentru Turism în decurs de o săptămână, urmând ca în momentul efectuării recepţiei acestora de către comisia competentă în acest sens să primească ultima tranşă din preţul contractului, respectiv 70% din valoarea acestuia.

Comisia de recepţie a spoturilor publicitare, a machetelor de bannere şi a platformei de brand naţional a fost constituită prin decizia nr. 614 din 29 noiembrie 2006 a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism, inculpata S.L., care începând cu luna august 2006 asigura interimatul la conducerea acestei instituţii în urma demisiei din funcţie a preşedintelui O.I.M., având următoarea componenţă: l.T. - director general adjunct al Direcţiei Generale Promovare şi Relaţii Internaţionale - preşedinte, V.I. - referent superior în cadrul Direcţiei Economice şi Resurse Umane - membru, C.A.C. - consilier superior în cadrul Direcţiei Generale Promovare şi Relaţii Internaţionale - membru, P.M. - consilier superior în cadrul Direcţiei Generale Promovare şi Relaţii Internaţionale - membru, P.E.S. - director adjunct al Direcţiei Juridice, Autorizare şi Control - membru.

Din cuprinsul procesului-verbal ataşat a rezultat că la data de 27 decembrie 2006 această comisie s-a întrunit în vederea efectuării recepţiei produselor publicitare ce au format obiectul contractului din 20 decembrie 2006. Astfel, în procesul-verbal s-a menţionat faptul că s-au predat 5 casete beta care cuprind lucrările de creaţie şi producţie conform art. 4 din contractul de servicii din 20 decembrie 2006 şi că părţile semnatare ale prezentului act de predare-primire au procedat la recepţionarea cantitativă şi calitativă a casetelor mai sus menţionate, constatându-se execuţia corespunzătoare a lucrării atât sub aspectul calităţii, cât şi al cantităţii menţionate.

Procesul-verbal a fost semnat la rubrica „primit" de către toţi membrii comisiei de recepţie, respectiv l.T., V.I., C.A.C., P.M., P.E.S., iar la rubrica „predat" de către reprezentantul SC S.A.A.G. SRL, martorul M.B.

În aceeaşi zi, inculpata M.C.M., director general al Direcţiei Generale Promovare şi Relaţii Internaţionale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Turism, a avizat „bun de plată" factura fiscală din 27 decembrie 2006 emisă de SC S.A.A.G. SRL, în valoare de 3.749.690,85 RON, reprezentând restul de plată de 70% din valoarea totală a contractului.

Prin ordinul de plată din 27 decembrie 2006, Autoritatea Naţională pentru Turism a achitat către SC S.A.A.G. SRL contravaloarea facturii fiscale menţionate anterior.

Prin adresa din 28 decembrie 2006 semnată de către inculpata M.C.M. aceasta a solicitat SC S.A.A.G. SRL refacerea în cel mai scurt timp posibil a tuturor spoturilor publicitare care au făcut obiectul contractului din 20 decembrie 2006. Inculpata şi-a motivat solicitarea prin faptul că, în urma vizionării spoturilor publicitare şi a analizării propunerii tehnice, a observat că acestea nu corespund cerinţelor, personajul principal „Dracula" nefiind recognoscibil telespectatorilor de peste hotare.

Conţinutul procesului-verbal de predare-primire a celor cinci casete beta care cuprind lucrările de creaţie şi producţie conform art. 4 din contractul de servicii din 20 decembrie 2006, precum şi cel al adresei înregistrată la Direcţia Generală Promovare şi Relaţii Internaţionale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Turism sub nr. 8862 din 28 decembrie 2006, sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, care creează convingerea instanţei că, în fapt, la data de 27 decembrie 2006 nu a avut loc recepţia produselor publicitare în discuţie, astfel încât cele două înscrisuri conţin menţiuni fictive.

De altfel, videoclipurile care făceau obiectul contractului au fost realizate la începutul anului 2007, după momentul întocmirii procesului-verbal de recepţie din data de 27 decembrie 2006.

Reprezentanţii SC S.A.A.G. SRL, martora S.M.R.C. şi inculpatul S.D., au predat Autorităţii Naţionale pentru Turism, în cursul lunii februarie 2007, imediat după finalizarea acestora, cele 5 casete beta conţinând videoclipurile publicitare cu tema „Ţara de basm", acestea fiind ridicate de către organele de urmărire penală de la martora M.L.N., secretar de stat, la data de 09 iulie 2007.

Ulterior, având în vedere că inculpata M.C.M., iniţiatoarea programului de promovare a turismului românesc pe plan internaţional, s-a arătat nemulţumită de calitatea produselor recepţionate în cursul lunii februarie 2007, S.D. şi S.M.R.C., reprezentanţii SC S.A.A.G. SRL, au demarat refacerea spoturilor publicitare cu o nouă temă, „Spectacolul lumii", sens în care au luat legătura cu martorul N.P., regizor şi administrator la SC A.F.I. SRL. Astfel, între SC A.F.I. SRL, în calitate de producător şi SC S.A.A.G. SRL, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul pentru servicii de producţie din 15 februarie 2007, ce avea ca obiect producţia unui număr de 5 spoturi video de prezentare a 30 de secunde fiecare, în cadrul campaniei internaţionale de promovare a turismului românesc, având următoarele titluri: turism rural, turism activ şi de agrement, turism balneo, turism cultural şi oferta turistică generală.

Din declaraţiile martorului N.P. a rezultat că, la data de 30 iunie 2007, acesta i-a predat martorei S.M.R.C. 5 casete beta şi mai multe CD-uri, conţinând cele 5 spoturi publicitare ce au format obiectul contractului. Pentru realizarea acestor spoturi s-au efectuat filmări pe o perioadă de aproximativ 3 luni de zile, în diferite locaţii din ţară, creaţiile artistice rezultate fiind predate de producător către beneficiar SC S.A.A.G. SRL, la data de 30.06.2007.

La data de 02 iulie 2007, martora S.M.R.C. a predat către secretarul de stat M.L.N., de la Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ şi Profesii Liberale, un număr de 5 casete betacam, 5 DVD-uri şi 5 CD-uri, conţinând 5 spoturi publicitare a câte 30 de secunde fiecare, cu temele mai sus menţionate, întocmindu-se în acest sens proces-verbal de predare-primire.

Analizând acuzaţiile Parchetului prin prisma probatoriului administrat în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din declaraţiile martorului S.V., administrator la SC S.B.F. SRL, rezultă că la data de 18 decembrie 2006 s-a întâlnit cu inculpatul S.D. şi cu soţia acestuia, martora S.M.R.C., reprezentanţi ai SC S.A.A.G. SRL, la solicitarea acestora. Cei trei s-au întâlnit într-un restaurant din Bucureşti, ocazie cu care S.D. şi S.M.R.C. i-au adus la cunoştinţă martorului S.V. că doresc realizarea unui număr de 5 clipuri publicitare pentru promovarea turismului românesc, prin intermediul firmei sale, spunându-i că au câştigat o licitaţie organizată în acest scop de către Autoritatea Naţională pentru Turism. S.D. şi S.M.R.C. i-au prezentat trei concepte de realizare a acelor clipuri, intitulate „Spectacolul lumii", „Ţara de basm", precum şi un concept bazat pe interviuri cu turişti străini aflaţi în vizită în România, ajungând în cele din urmă împreună la concluzia că cel mai fezabil proiect de realizare a clipurilor, atât din punct de vedere al preţului, al mesajului transmis cât şi al timpului necesar pentru realizare era cel care se intitula „Ţara de basm". Martorul S.V. a arătat că cei doi i-au cerut să realizeze proiectul în termen de 7 zile, însă acesta le-a transmis că acest lucru este imposibil, întrucât urmează perioada sărbătorilor de iarnă, iar filmările pot începe abia de la începutul anului următor.

La aceeaşi dată, între SC S.B.F. SRL, în calitate de prestator şi SC S.A.A.G. SRL, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 600, care avea ca obiect filmarea unui număr de 5 spoturi TV, intitulat „Ţara de basm", pentru promovarea turismului românesc, cuprinzând următorii vectori: turism general, de agrement, balneo, cultural şi rural. Valoarea contractului a fost negociată la suma de 171.488,18 euro, fără TVA, iar în baza acestuia au fost emise de către SC S.B.F. SRL următoarele facturi fiscale: din 05 ianuarie 2007, în valoare totală de 161.430,64 RON (valoare cu TVA), reprezentând avans proiect „Ţara de basm"; din 11 ianuarie 2007, în valoare totală de 81.165,14 RON (valoare cu TVA), reprezentând avans proiect „Ţara de basm"; din 16 ianuarie 2007, în valoare totală de 241.903,2 RON (valoare cu TVA), reprezentând „plată parţială conform contract"; din 22 februarie 2007, în valoare totală de 241.903,2 RON (valoare cu TVA).

Tot din declaraţiile martorului S.V. a reieşit că în jurul datei de 07 ianuarie 2007 firma sa a demarat pregătirile pentru realizarea clipurilor publicitare, constând în prospecţii, locaţii, organizarea logistică de filmare, închirierea echipamentului de filmare, achiziţionarea materialelor pentru filmare, casting pentru alegerea personajelor şi a costumelor, decoruri. A arătat că a apelat la serviciile actorului P.M. pentru a întruchipa personajul principal al clipurilor, „Dracula", iar filmările, la realizarea cărora a participat şi numitul S.R.C., reprezentant al SC S.A.A.G. SRL, au început la data de 09 ianuarie 2007, sens în care o echipă a filmat la Muzeul satului din Sibiu, iar în paralel alte două echipe au filmat la Cimitirul vesel de la Săpânţa şi la Constanţa, pe litoral. Totodată, s-au realizat filmări şi în alte locaţii, respectiv în Bucureşti, într-o staţiune din zona Ardealului, în Scorniceşti şi în judeţul Hunedoara, această activitate durând 6 zile.

De asemenea, din declaraţiile martorului S.V. a reieşit că în jurul datei de 18 ianuarie 2007 a început colaborarea cu firma SC M.P. SRL, administrată de B.V.A., în vederea realizării activităţii de postproducţie, constând în editare, animaţie, integrare, sound design, muzică şi voce. Acesta a menţionat că la sfârşitul lunii ianuarie 2007, S.D., S.M.R.C. şi S.R.C. au venit la sediul firmei sale, aceştia exprimându-şi nemulţumirea faţă de calitatea videoclipurilor după vizionarea lor, motiv pentru i-au solicitat refacerea acestora. Deşi în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti martorul S.V. a revenit parţial asupra declaraţiilor anterioare, arătând că există anumite diferenţe între imaginile vizionate la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cele la realizarea cărora a participat, instanţa a reţinut ca fiind corespunzătoare adevărului declaraţia dată de către acesta în cursul urmăririi penale, fiind mai apropiată în timp de desfăşurarea evenimentelor supuse analizei.

S-a reţinut că declaraţiile martorului S.V. se coroborează cu cele ale martorului B.V.A., administrator la SC M.P. SRL, care a arătat că în jurul datei de 17 - 18 decembrie 2006 a fost contactat de reprezentantul firmei SC S.B. SRL, directorul de imagine V.S., care i-a adus la cunoştinţă faptul că se află în discuţii cu reprezentanţii SC S.A.A.G. SRL, S.D. şi S.M.R.C. pentru producţia unui număr de 5 clipuri publicitare, având ca scop promovarea turismului românesc şi al căror personaj principal era „Dracula". Cei doi au convenit ca SC M.P. SRL să realizeze activitatea de postproducţie audio-video a acestor clipuri.

Totodată, martorul B.V.A. a precizat că din discuţiile purtate cu V.S. a aflat că soţii S. doreau realizarea acestor videoclipuri într-un timp foarte scurt, respectiv până la finele anului 2006, însă acest lucru era imposibil, cu atât mai mult cu cât se apropiau sărbătorile de iarnă şi toată lumea se afla în vacanţă. În aceeaşi perioadă, a avut loc o şedinţă de lucru la sediul SC S.B.F. SRL, la care a mai participat V.S., S.M.R.C., graficianul A.B., precum şi alţi operatori, în cadrul căreia s-a pus problema timpului de execuţie cerut de S.A.A.G., care era foarte scurt, stabilindu-se că până la sfârşitul anului 2006 nu pot fi realizate videoclipurile.

În concordanţă cu declaraţiile martorului V.S., martorul B.V.A. a adăugat că până la sfârşitului lunii decembrie 2006 nu s-au efectuat niciun fel de activităţi legate de realizarea videoclipurilor, fiind contactat telefonic de către V.S. în jurul datei de 7 ianuarie 2007, care l-a informat că filmările vor începe în data de 10 ianuarie 2007.

Instanţa de fond a reţinut că din declaraţiile aceluiaşi martor rezultă că, începând cu data de 16 ianuarie 2007, firma pe care o administrează a început să primească materialele brute filmate, developate şi fixate pe suport beta digital, care au fost procesate audio-video de către S.E.C., senior editor la SC M.P. SRL, întreaga activitate de post­producţie finalizându-se până la jumătatea lunii februarie 2007.

Totodată, la începutul lunii februarie 2007 martorul B.V.A. a fost informat de către S.E.C. că S.M.R.C. a solicitat insistent să-i predea cele 5 casete beta cu materialul filmat în formă brută, întrucât dorea să le predea la Autoritatea Naţională pentru Turism. Martorul B.V.A. a mai arătat că la momentul predării celor 5 casete beta a avut loc la sediul SC M.P. SRL o vizionare a filmărilor brute efectuate de SC S.B. SRL, precum şi o variantă montată a clipului turism general, la care a participat S.E.C. şi soţii S.D. şi S.R.M.R. din partea SC S.A.A.G. SRL, aceasta din urmă arătându-se nemulţumită de filmările realizate însă insistând, cu toate acestea, să-i fie predate cele 5 casete beta.

Prima instanţă a considerat că relevantă sub aspectul perioadei în care s-au realizat videoclipurile cu tema „Ţara de basm" este şi declaraţia martorului S.E.C., editor imagine la SC M.P. SRL, care a relatat că în jurul datei de 20 decembrie 2006 martorul B.V.A., administratorul firmei, i-a adus la cunoştinţă că urma să realizeze o activitate de postproducţie audio-video a unor spoturi publicitare de promovare a turismului românesc, filmările brute fiind realizate de către SC S.B. SRL. Tot atunci a aflat că aceste spoturi publicitare erau comandate de către SC S.A.A.G. SRL, administrată de către inculpatul S.D.

În privinţa videoclipurilor publicitare, martorului S.E.C. a arătat că acestea îl aveau ca personaj principal pe „Dracula", interpretat de către actorul M.P. şi includea un număr de 5 vectori de turism: turism general, turism cultural, rural, agrement şi balneo. Şi acest martor a confirmat că iniţial reprezentanţii SC S.A.A.G. SRL au dorit ca întreaga activitate de realizare a spotului „Turism general" să fie realizată până la data de 31 decembrie 2006, respectiv filmări, procesare video şi audio, animaţie 3D însă, întrucât urmau sărbătorile de iarnă nu s-a putut îndeplini dorinţa acestora, astfel încât s-a stabilit ca activităţile să înceapă după perioada sărbătorilor, respectiv în jurul datei de 07 ianuarie 2007. S.E.C. a adăugat că în perioada 20 decembrie 2006 - 31 decembrie 2006 nu a avut loc nicio activitate în vederea realizării proiectului în discuţie.

Totodată, martorul S.E.C. a descris activităţile efectuate în vederea realizării videoclipurilor, precizând că primele filmări au fost efectuate în data de 10 ianuarie 2007, la Castelul Huniazilor din judeţul Hunedoara, iar în zilele de 11 şi 12 ianuarie 2007 filmările au avut loc la complexul balneoclimateric din staţiunea Bazna, judeţul Sibiu şi la Muzeul Satului din municipiul Sibiu, la aceste filmări participând şi un grup de căluşari din localitatea Scorniceşti, judeţul Olt. Ulterior, în zilele de 13 şi 14 ianuarie 2007 s-au realizat filmări într-un studio cinematografic din Bucureşti, ce a fost închiriat de către SC S.B. SRL. Acesta a susţinut că activitatea de postprocesare audio-video, la efectuarea căreia a colaborat cu un angajat al firmei SC S.A.A.G. SRL, numitul R.S., a început imediat după terminarea filmărilor, la mijlocul lunii ianuarie 2007, iar la sfârşitul acestei luni a realizat forma aproape finală a spotului „Turism general", ce a fost vizionat de către reprezentanţii SC S.A.A.G. SRL, S.D. şi S.M.R.C., în aceeaşi perioadă. S.M.R.C. s-a arătat nemulţumită de rezultatul obţinut, însă a insistat să-i fie predate cele 5 casete beta, întrucât dorea să le predea mai departe clientului, despre care ştia că este Ministerul Transporturilor. Din acest motiv, cele 5 casete beta pe care se aflau filmările brute realizate de SC S.B. SRL le-au fost predate reprezentanţilor SC S.A.A.G. SRL în jurul datei de 2 - 3 februarie 2007. Martorul S.E.C. a adăugat că pe aceste 5 casete Beta a scris personal denumirea spoturilor, atât pe carcase cât şi pe casete, respectiv: „Activ Agrement", „ANT General", „ANT Rural", „ANT Balneo" şi „ANT Cultural". Totodată, acesta a recunoscut cele 5 casete Beta aflate la dosarul cauzei şi inscripţionate cu denumirile de mai sus arătate ca fiind casetele Beta pe care le-a predat la începutul lunii februarie 2007 numitei S.R.M.C. Această afirmaţie a martorului S.E.C. contrazice susţinerile inculpaţilor, în sensul că au vizionat şi recepţionat la data de 27 decembrie 2006 materialele publicitare stocate pe suport electronic şi ataşate la dosarul cauzei, lucru imposibil în condiţiile în care acestea au fost predate reprezentanţilor SC S.A.A.G. SRL de abia în prima parte a lunii februarie 2007.

Instanţa de fond a apreciat că realizarea celor cinci videoclipuri publicitare în perioada ianuarie-februarie 2007 este dovedită pe deplin şi prin declaraţia martorului S.R.C., director de creaţie la SC S.A.A.G. SRL, care a reIatat că la sfârşitul anului 2006, împreună cu alţi colegi de-ai săi din firmă şi sub coordonarea numitei S.R.M.C., a participat la realizarea story-boardului unor clipuri publicitare de promovare a turismului românesc, pentru ca firma să participe la o licitaţie publică organizată de Autoritatea Naţională pentru Turism. Story-boardul clipurilor publicitare cuprindea trei direcţii de creaţie, respectiv „Ţara de Basm", „Spectacolul lumii" şi o alta a cărei denumire martorul nu şi-a amintit-o, care consta în realizarea unor interviuri cu turişti străini ce au vizitat România. Ulterior, acesta a aflat că licitaţia a fost câştigată de SC S.A.A.G. SRL, cu proiectul de creaţie „Ţara de basm".

Instanţa a reţinut că din declaraţiile aceluiaşi martor reiese că la mijlocul lunii decembrie 2006, împreună cu S.R.M.C., a participat la două castinguri, constând în selectarea de personaje în vederea realizării filmărilor spoturilor publicitare, care au presupus selecţia actorilor şi a figuraţiei. În aceeaşi perioadă, cei doi s-au interesat în legătură cu alegerea locaţiilor de filmare, acestea fiindu-le sugerate de către casa de producţie S.B., care trebuia să realizeze filmările. Martorul S.R.C. a confirmat că iniţial s-a stabilit ca filmările să aibă loc în perioada sărbătorilor de iarnă din 2006, însă ulterior s-a decis ca acestea să fie efectuate în luna ianuarie 2007, imediat după Anul Nou. Acesta a afirmat că nu a auzit ca până la sfârşitul lunii decembrie inculpatul S.D. sau alte persoane din cadrul SC S.A.A.G. SRL să fi realizat vreo filmare şi nici nu a văzut personal vreun material video în acest sens.

La începutul lunii ianuarie 2007, S.R.C. a fost delegat de către conducerea firmei să participe la filmările realizate de SC S.B. SRL, această activitate debutând în prima decadă a lunii ianuarie 2007 şi finalizându-se după 4-5 zile, în următoarele locaţii: Castelul Huniazilor din Deva, Muzeul Satului din Sibiu şi o bază de tratament balneo din localitatea Bazna, judeţul Sibiu. Ultima zi de filmări a fost realizată într-un studio din Bucureşti, în continuarea filmărilor realizate în ţară.

De asemenea, martorul S.R.C. a confirmat că la aceste filmări personajul principal „Dracula" a fost interpretat de către actorul P.M. Relevantă este şi afirmaţia martorului S.R.C. conform căreia activitatea de post-producţie a fost realizată de către SC M.P. SRL, activitate începută după jumătatea lunii ianuarie 2007 şi finalizată la începutul lunii februarie 2007, când martorul a demisionat din funcţia ocupată în cadrul SC S.A.A.G. SRL, dată la care proiectul nu era finalizat.

Instanţa a apreciat că declaraţiile martorilor S.V., B.V.A., S.E.C. şi S.R.C., care au luat parte în mod direct la activitatea de realizare a spoturilor publicitare, se coroborează cu declaraţiile martorului M.P., actor al Teatrului Mic din Bucureşti, care a susţinut că în luna decembrie 2006 a fost contactat de către reprezentanţii Casei de producţie S.B. SRL, administrată de către regizorul V.S., care i-au solicitat colaborarea în vederea realizării unor clipuri publicitare de promovare a turismului românesc, în care el urma să interpretez personajul „Dracula". La scurt timp, tot în cursul lunii decembrie, acesta s-a deplasat la sediul acestei firme, unde a luat legătura cu regizorul M.G., iar acesta şi-a dat acordul pentru a interpreta personajul „Dracula", tot atunci aflând că scenariul videoclipurilor publicitare purta denumirea „România - Ţară de basm". Cu acea ocazie M.P. a semnat un contract cu casa de producţie, urmând să fie contactat în vederea realizării filmărilor. Ulterior, în prima jumătate a lunii ianuarie 2007, acesta a fost contactat de către reprezentanţii SC S.B. SRL în vederea începerii filmărilor, care au durat 4 zile şi au debutat la Castelul Huniazilor din judeţul Hunedoara, apoi la Muzeul Satului din Sibiu, precum şi la o bază de tratament balneo situată în localitatea Bazna, judeţul Alba, ultima zi de filmări aând loc într-un studio din Bucureşti.

Instanţa a reţinut că poziţia inculpaţilor M.C.M., I.T., V.I., C.A.C., P.M., P.E.S. şi S.D. a fost constantă pe parcursul procesului penal, aceştia susţinând că materialele publicitare care fac obiectul contractului din 20 decembrie 2006 au fost recepţionate la data de 27 decembrie 2006.

În acest sens, preşedintele comisiei de recepţie, inculpatul I.T., a declarat că a vizionat şi a preluat la data de 27 decembrie 2006 numai cele 5 spoturi publicitare care corespundeau conceptului creativ „Ţara de basm", având ca personaj principal „Dracula", apreciind că acestea sunt conform prevederilor din caietul de sarcini. Acesta a susţinut că pe parcursul vizionării spoturilor a urmărit dacă scenariul era respectat din punctul de vedere al temelor abordate şi concluzia a fost că story-board-ul era urmărit cu fidelitate. Totodată, a arătat că toţi membrii comisiei de recepţie au văzut spoturile publicitare, neexistând comentarii negative asupra lor. Inculpatul l.T. nu a putut preciza persoana care a întocmit procesul-verbal de predare-primire a materialelor publicitare, însă a susţinut că toţi membrii comisiei l-au citit, au fost de acord cu conţinutul lui şi l-au semnat."

Inculpata P.E.S. a declarat că imaginile de pe cele 5 casete beta reprezentând vectorii de turism general, cultural, balnear, agrement şi rural, vizionate la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ataşate la dosarul cauzei sunt aceleaşi cu cele vizionate la sediul Autorităţii Naţionale pentru Turism la data de 27 decembrie 2006, cu ocazia recepţiei clipurilor publicitare produse SC S.A.A.G. SRL, avându-l ca personaj principal pe „Dracula".

Cu privire la modalitate de efectuare a recepţiei materialelor video, s-a constatat că inculpata P.E.S. a afirmat că aceasta a avut loc în biroul preşedintelui comisiei, inculpatul l.T., prin vizionarea unui CD sau DVD, pe un laptop. Inculpata nu a putut preciza dacă în momentul în care a vizionat materialele video realizate de SC S.A.A.G. SRL erau prezenţi toţi membrii comisiei de recepţie, menţionând că personal a vizionat toate clipurile publicitare aflate pe acel CD şi a semnat procesul-verbal de predare-primire aflat pe biroul inculpatului l.T. Totodată, P.E.S. a susţinut că cele 5 casete Beta marca S. se aflau la data de 27 decembrie 2006 în biroul preşedintelui comisiei de recepţie, l.T., însă nu a vizionat conţinutul acestora întrucât la sediul Autorităţii Naţionale pentru Turism nu era disponibilă tehnica necesară unei astfel de operaţiuni.

Instanţa a reţinut că în acelaşi sens sunt şi declaraţiile inculpatei V.I., membră a comisiei de recepţie, care a arătat că imaginile stocate pe cele 5 casete Beta marca S., reprezentând vectorii de turism general, cultural, balnear, agrement şi rural, vizionate la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ataşate la dosarul cauzei sunt identice cu înregistrările audio-video vizionate cu personajul principal „Dracula" la data de 27 decembrie 2006, cu ocazia recepţiei clipurilor publicitare produse de SC S.A.A.G. SRL. Aceasta a învederat că recepţia s-a realizat prin vizionarea unui CD pe computerul aflat în biroul inculpatului l.T., însă nu a putut preciza dacă în acel moment erau de faţă şi ceilalţi membri ai comisiei de recepţie. V.I. a menţionat că nu a văzut toate clipurile publicitare la acea dată, însă a semnat procesul-verbal ce se afla pe biroul inculpatului l.T.".

Inculpata P.M. a declarat la rândul său că imaginile vizionate la data de 27 decembrie 2006, pe cele 5 CD-uri, cu ocazia recepţionării materialelor video care fac obiectul contractului din 20 decembrie 2006, al căror personaj principal era „Dracula", sunt identice cu imaginile vizionate la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ataşate la dosarul cauzei. Inculpata a învederat că vizionarea imaginilor a avut loc în biroul inculpatului l.T., în prezenta reprezentantului SC S.A.A.G. SRL, numita S.R.M.C. Însă nu a fost efectuată de către toţi membrii comisiei concomitent. Întrucât o parte dintre ei au plecat şi au revenit în birou. Inculpata a menţionat că a văzut cele 5 casete beta pe biroul directorului general M.C.M., acestea aflându-se în carcase gri, semnând procesul-verbal de predare-primire. Cu privire la machetele de banner şi platforma de brand naţional care făceau obiectul contractului din 20 decembrie 2006, inculpata P.M. a arătat că recepţia acestora nu s-a realizat la data de 27 decembrie 2006, precizând că a semnat procesul-verbal, întrucât în opinia sa acesta atesta strict recepţia clipurilor publicitare. Totodată, aceasta a susţinut că nu a observat că în procesul-verbal se făcea vorbire şi despre o recepţie calitativă a casetelor, întrucât a fost vorba doar despre o recepţie cantitativă.

Instanţa a constatat că poziţia inculpatei C.A.C. este similară cu cea a celorlalţi inculpaţi, aceasta declarând că recunoaşte imaginile de pe CD-urile aflate la dosarul cauzei ca fiind aproximativ aceleaşi cu imaginile de pe CD-ul ce a rulat pe laptop-ul din biroul lui I.T., la data de 27 decembrie 2006, cu ocazia recepţiei clipurilor publicitare produse de SC S.A.A.G. SRL, menţionând însă că nu reţine cu exactitate dacă în imaginile vizionate la data de 27 decembrie 2006 se afla şi personajul „Dracula" .

Inculpata M.C.M., director general al Direcţiei Generale Promovare şi Relaţii Internaţionale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Turism, a declarat că imaginile vizionate de pe cele 5 casete Beta, reprezentând vectorii de turism: general, cultural, balnear, agrement şi rural, reprezintă aceleaşi imagini pe care le-a vizionat pe un laptop în biroul directorului general adjunct I.T., pe un suport CD, la data de 27 decembrie 2006, după efectuarea recepţiei. Totodată, aceasta a recunoscut că a vizionat pentru prima dată conţinutul casetelor Beta la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, întrucât Autoritatea Naţională pentru Turism nu dispune de aparatură necesară. De asemenea, a afirmat că cele 5 casete Beta i-au fost predate de către inculpatul I.T., acesta primindu-le la rândul său de la reprezentantul SC S.A.A.G. SRL şi fiind păstrate în fişetul său până în luna mai 2007, când le-a predat secretarului de stat M.L.N., la solicitarea acesteia.

Inculpatul S.D. a declarat că după semnarea contractului din 20 decembrie 2006, firma pe care o administrează, SC S.A.A.G. SRL, a emis factura fiscală din 21 decembrie 2006, în temeiul căreia A.N.T.-ul a efectuat plata avansului de 30% din valoarea contractului, respectiv suma de 1.607.010 RON, conform clauzelor contractuale. Inculpatul S.D. a susţinut că personal s-a ocupat de realizarea acestui contract, sens în care în perioada 22 - 26 decembrie 2006 a efectuat filmările în mai multe locaţii: pe litoral (Mamaia), Voroneţ, Cimitirul Săpânţa. Aceste filmări le-a realizat personal cu o cameră beta digital, pe care a împrumutat-o de la un prieten, al cărui nume nu l-a putut preciza.

Cu privire la modalitatea de realizare a spoturilor video, inculpatul S.D. a arătat că pentru interpretarea diferitelor personaje din story-board au participat diferite persoane, pe care le-a contactat ad-hoc, de pe stradă, în localităţile unde a realizat filmările, iar costumele pentru aceste personaje au fost cumpărate de către acesta personal. Inculpatul a învederat că a plătit prestaţia acestora în numerar, fără a întocmi un stat de plată, astfel că nu poate face dovada acestor plăţi.

Referitor la persoana care a interpretat personajul principal „Dracula", S.D. a susţinut că a identificat-o pe aceasta în municipiul Constanţa, pe stradă, întrucât avea o fizionomie asemănătoare cu acest personaj, iar costumaţia a achiziţionat-o dintr-un magazin din Constanţa. De asemenea, a afirmat că la filmările realizate în perioada 22 - 26 decembrie 2006 nu a participat nicio persoană din cadrul firmei şi nici nu a solicitat ajutorul sau colaborarea unor specialişti în domeniu.

Inculpatul a învederat faptul că nu are studii de specialitate în domeniul cinematografiei, însă a realizat aceste filmări în baza experienţei acumulare anterior, întrucât a participat la mai multe filmări realizate pentru executarea contractelor de publicitate de către firma sa. A mai arătat că a plătit din resurse proprii cheltuielile pentru realizarea filmărilor, acestea nefiind decontate în contabilitate.

În privinţa activităţii de postprocesare audio-video a filmărilor, S.D. a susţinut că aceasta a fost realizată de către el personal, pe un calculator de la birou său, iar materialul realizat a fost trecut pe casete beta digital, sub îndrumarea unor prieteni.

După terminarea acestei activităţi, în dimineaţa zilei de 27 decembrie 2006, inculpatul S.D., conform propriilor susţineri, a introdus 5 casete beta, 5 DVD şi 5 CD, conţinând spoturile video şi bannerele de internet, într-o cutie, pe care a înmânat-o cumnatului său, martorul M.B., solicitându-i acestuia să se deplaseze la sediul Autorităţii Naţionale pentru Turism pentru a le preda comisiei de recepţie.

Cu privire la semnătura de la rubrica „predat" din procesul verbal de predare - primire încheiat la 27 decembrie 2006, inculpatul S.D. a declarat că nu-i aparţine, fiind posibil să-i aparţină lui M.B.

Acelaşi inculpat a susţinut că în cursul lunii februarie 2007 a intrat în posesia unui număr de 5 casete beta şi 5 DVD-uri cu videoclipurile realizate de B.V.A., administrator la SC M.P. SRL, ca urmare a unei adrese din data de 28 decembrie 2006 prin care se solicita refacerea clipurilor, acestea fiind predate comisiei de recepţie fără a se încheia proces-verbal de predare-primire, deoarece inculpaţii M.C.M. şi I.T. i-au solicitat verbal şi refacerea acestor spoturi, pe un alt concept, respectiv "Spectacolul lumii". Sub acest ultim aspect, S.D. a precizat că în contractul din 20 decembrie 2006 încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Turism nu se stabilea care dintre cele trei teme prezentate cu ocazia licitaţiei să fie realizată, astfel încât nu era obligat să realizeze materialele publicitare cu tema "Ţara de basm".

Instanţa a reţinut că martora S.R.M.C. nu a putut oferi detalii cu privire la executarea contractului, întrucât de acest aspect se ocupa soţul său, confirmând însă susţinerile acestuia cu privire la efectuarea spoturilor publicitare în termenul contractual şi refacerea ulterioară a acestora la solicitarea A.N.T., în cursul lunilor ianuarie - februarie 2007.

Declaraţiile inculpaţilor, în sensul că la data de 27 decembrie 2006 au fost predate comisiei de recepţie constituite în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Turism 5 casete beta care cuprind lucrările de creaţie şi producţie ce au format obiectul contractului din 20 decembrie 2006, sunt contrazise însă de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, din coroborarea cărora rezultă că acest lucru era practic imposibil.

În acest sens, prima instanţă a apreciat că prezintă relevanţă declaraţiile martorilor S.V., B.V.A., S.E.C., S.R.C. şi M.P., astfel cum au fost prezentate în precedent, persoane care au participat în diverse calităţi la realizarea spoturilor publicitare pentru promovarea turismului românesc şi care au declarat că aceste produse au fost realizate în perioada lunilor ianuarie-februarie 2007. Or, de vreme ce materialele video au fost realizate în perioada ianuarie-februarie 2007, este evident că acestea nu puteau fi recepţionate la data de 27 decembrie 2006. Totodată, nu poate fi reţinută nici apărarea inculpaţilor în sensul că materialele realizate în perioada ianuarie-februarie 2007 ar fi reprezentat varianta refăcută a spoturilor video recepţionate la data de 27 decembrie 2006, în urma adresei din 28 decembrie 2006 semnată de către inculpata M.C.M., prin care se solicita SC S.A.A.G. SRL refacerea în cel mai scurt timp posibil a tuturor spoturilor publicitare. Chiar inculpaţii au susţinut că imaginile pretins a fi vizionate la data de 27 decembrie 2006 sunt similare cu cele realizate în perioada ianuarie-februarie 2007 şi ataşate la dosarul cauzei, astfel încât teza potrivit căreia s-ar fi recepţionat anumite materiale video la dat de 27 decembrie 2006, altele decât cele realizate de SC S.A.A.G. SRL la începutul anului 2007, în colaborare cu SC S.B. SRL şi SC M.P. SRL, nu poate fi reţinută de către instanţă. În aceeaşi ordine de idei, instanţa a constatat că la solicitarea organelor de urmărire penală de a preda CD-ul sau DVD-ul ce a fost vizionat la data de 27 decembrie 2006, inculpatul I.T. a predat un DVD pe care se aflau videoclipurile cu tema „Ţara de basm", despre care a afirmat că i-au fost remise de reprezentantul SC S.A.A.G. SRL, în data de 27 decembrie 2006, or aşa cum s-a dovedit acestea au fost filmate şi realizate în cursul lunilor ianuarie-februarie 2007.

În aceste condiţii, instanţa a constatat că în data de 27 decembrie 2006 nu a avut loc recepţia celor 5 casete beta, care cuprind lucrările de creaţie şi producţie conform art. 4 din contractul de servicii din 20 decembrie 2006, menţiunile efectuate în acest sens în cuprinsul procesului-verbal ataşat fiind false.

Totodată, prin prisma aceloraşi argumente, instanţa a apreciat că şi adresa din 28 decembrie 2006 semnată de către inculpata M.C.M., prin care arăta că în urma vizionării spoturilor publicitare şi a analizării propunerii tehnice, a observat că acestea nu corespund cerinţelor, personajul principal „Dracula" nefiind recognoscibil telespectatorilor de peste hotare, motiv pentru care solicita SC S.A.A.G. SRL refacerea în cel mai scurt timp posibil a tuturor spoturilor publicitare care au făcut obiectul contractului din 20 decembrie 2006, nu corespunde adevărului, fiind antedatată. Acest aspect rezultă, în opinia primei instanţe, atât din aspectele reţinute anterior cu privire la perioada în care au fost realizate materialele publicitare în discuţie, cât şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică IT efectuat în cauză, în urma percheziţiei informatice a calculatorului aparţinând inculpatei M.C.M.

Din concluziile acestui raport a reieşit că pe suportul de memorie al unităţii centrale a fost localizat un fişier de tip Microsoft Word, numit „motive.doc", care reprezintă un document electronic cu un format şi un conţinut identic adresei din 28 decembrie 2006, constatându-se că data şi ora creării documentului sunt 19 februarie 2007, orele 18:19, că data şi ora ultimelor modificări salvate sunt 19 februarie 2007, orele 18:31, iar acest document nu a fost niciodată tipărit. De asemenea, s-a constatat că numele utilizatorului electronic care a redactat electronic documentul şi care a efectuat ultima salvare a acestuia este „a.", iar titlul electronic al documentului este „Motive pentru refacerea spoturilor pentru promovarea pe plan internaţional a României".

Din declaraţiile martorei I.A. a reieşit că aceasta a îndeplinit funcţia de director general la SC S.A.A.G. SRL, în perioada septembrie 2006 - februarie 2007, sens în care între firma acesteia SC I.M.C. SRL şi firma susmenţionată a fost încheiat un contract de management din 01 septembrie 2006. Martora I.A. a arătat că nu a redactat adresa din 28 decembrie 2006, însă îşi recunoaşte atât semnătura cât şi menţiunea "am primit" de pe aceasta. Cu toate acestea, martor I.A. nu şi-a amintit data primirii adresei.

Totodată, instanţa de fond a constatat că în cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică IT se arată că data creării unui document nu se modifică odată cu trecerea timpului, la accesarea, deschiderea sau modificarea documentului, la transferul prin copiere sau mutare de pe un calculator pe altul, momentul creării documentului fiind conservat în interiorul documentului electronic şi neavând modificări în urma operaţiunilor enumerate anterior. De asemenea, s-a constatat identitatea de conţinut între adresa datată 28 decembrie 2006 şi cel localizat sub denumirea „Motive.doc", precum şi identitatea dintre aceste două documente din punctul de vedere a formatării enumerărilor, a poziţionării în pagină, a lipsei paragrafelor, a prescurtărilor, a aşezării particulare a unor cuvinte, a numărului identic de spaţii şi distanţa dintre rânduri.

Aşadar, conduzia raportului de constatare tehnico-ştiinţifică IT, pe care instanţa şi a însuşit-o, este în sensul că adresa datată 28 decembrie 2006 a fost realizată prin preluarea conţinutului documentului „Motive.doc" identificat pe calculatorul aparţinând inculpatei M.C.M. şi creat în data de 19 februarie 2007, orele 18:19, astfel încât această adresă a fost creată la o dată ulterioară datei de 19 februarie 2007 sau cel mult egală cu aceasta.

În privinţa participaţiei reţinute în sarcina inculpatului S.D., instanţa a constatat că în sarcina acestuia s-a reţinut prin rechizitoriu că în calitate de director economic la SC S.A.A.G. SRL, l-a determinat cu intenţie pe martorul M.B. (cumnat), să semneze fără vinovăţie, procesul verbal de predare-primire, în care se menţiona fictiv, că s-a procedat la recepţionarea cantitativă şi calitativă a unui număr de 5 casete beta, ce cuprindeau lucrările de creaţie şi producţie, conform art. 4 din contractul de servicii din 20 decembrie 2006, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, s-a reţinut că, la data de 27 decembrie 2006, l-a determinat cu intenţie pe martorul M.B., să-i ajute fără vinovăţie, pe membrii comisiei de recepţie (I.T., P.E.S., V.I., P.M. şi C.A.C.) şi directorul general M.C. să comită infracţiunea de abuz în serviciu, în sensul că în baza actului de recepţie fals întocmit de aceştia s-a efectuat plata unui procent de 70% din valoarea contractului din 20 decembrie 2006, respectiv 3.749.690,85 RON (echivalentul a 1.112.965,14 euro), sumă ce se constituie prejudiciu la bugetul Autorităţii Naţionale pentru Turism şi care reprezintă totodată un avantaj patrimonial pentru SC S.A.A.G. SRL, unde cel în cauză avea şi calitatea de asociat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen.

Cu privire la situaţia de fapt, instanţa a reţinut că în dimineaţa zilei de 27 decembrie 2006, conform propriilor susţineri, inculpatul S.D. a introdus 5 casete beta, 5 DVD-uri şi 5 CD-uri, conţinând spoturile video şi bannerele de internet, într-o cutie, pe care a înmânat-o cumnatului său, martorul M.B., solicitându-i acestuia să se deplaseze la sediul Autorităţii Naţionale pentru Turism pentru a le preda comisiei de recepţie. Cu privire la semnătura de la rubrica „predat" din procesul verbal de predare-primire încheiat la 27 decembrie 2006, inculpatul S.D. a declarat că nu-i aparţine, fiind posibil să-i aparţină lui M.B.

S-a reţinut că declaraţiile inculpatului S.D. se coroborează cu declaraţiile martorului M.B., director de producţie la SC S.A.A.G. SRL, acesta arătând că a completat personal factura fiscală din 27 decembrie 2006 şi ulterior, în dimineaţa zilei de 27 decembrie 2006, a predat cele 5 casete beta şi 5 CD-uri, care se aflau într-o pungă de hârtie, la solicitarea inculpatului S.D., asupra sa aflându-se şi factura fiscală şi două exemplare a procesului-verbal de predare-primire. Martorul a învederat că nu avea cunoştinţă de conţinutul acelor casete, acestea nefiind vizionate în prezenţa sa.

Instanţa de fond, având în vedere considerentele exprimate anterior în privinţa faptului că în data de 27 decembrie 2006 nu s-a realizat, de fapt, predarea-primirea materialelor publicitare ce făceau obiectul contractului din 20 decembrie 2006, a apreciat că în mod cert afirmaţiile inculpatului S.D. referitoare la predarea celor 5 casete beta către martorul M.B. sunt nesincere, fiind contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat în precedent.

Deşi situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu în privinţa participaţiei inculpatului S.D. este, în opinia instanţei, corectă, nu acelaşi lucru se poate spune despre interpretarea dată faptei acestuia din punct de vedere juridic. Pentru a susţine această afirmaţie, instanţa a realizat câteva consideraţii generale cu caracter teoretic legate de forma de participaţie penală reţinută în sarcina inculpatului, urmând să valorifice aceste aspecte raportat la speţa concretă dedusă judecăţii.

În acest sens, instanţa a constatat că, potrivit art. 31 alin. (1) şi (2) C. pen., care reglementează instituţia participaţiei improprii, "Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie. Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune". Din textul de lege citat anterior rezultă că participaţia improprie este acea formă a participaţiei penale la care persoanele care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală nu acţionează toate cu aceeaşi formă de vinovăţie. Ca urmare, instanţa a apreciat că este absolut necesar ca mai multe persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, având voinţă comună, dar care să acţioneze cu forme de vinovăţie diferită. În cazul participaţiei improprii obligatoriu instigatorul sau complicele acţionează cu forma de vinovăţie a intenţiei, iar autorul acţionează din culpă sau fără vinovăţie. Ca urmare a acestui dezacord în planul laturii subiective, fapta săvârşită în participaţie apare, pentru unii dintre participanţi, ca o infracţiune intenţionată, iar pentru alţii ca o infracţiune de culpă, ori ca o faptă săvârşită fără vinovăţie, deci fără caracter penal.

Participaţia improprie poate exista la toate formele de participaţie penală. Astfel, participaţia improprie poate exista la coautorat, în cazul în care unul sau unii dintre coautori acţionează cu intenţie, iar alţii din culpă ori fără vinovăţie; la instigare, în cazul în care se săvârşesc acte de determinare cu intenţie la săvârşirea de către o altă persoană, din culpă ori fără vinovăţie, a unei fapte prevăzute de legea penală; la complicitate, în cazul în care o persoană înlesneşte sau ajută cu intenţie o altă persoană care săvârşeşte din culpă sau fără vinovăţie o faptă prevăzută de legea penală. Aceste forme improprii de participaţie pot exista separat, dar şi laolaltă, în cazul săvârşirii, în participaţie improprie, a aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală.

În raport cu natura contribuţiei date la săvârşirea faptei şi cu atitudinea psihică a celui care a avut acea contribuţie, participaţia improprie se poate realiza în două modalităţi:

- modalitatea intenţie şi culpă, adică participarea cu intenţie la o faptă săvârşită de autor din culpă;

- modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie, adică participarea cu intenţie la o faptă săvârşită de autor fără vinovăţie.

Modalitatea intenţie şi culpă este reglementată prin dispoziţiile art. 31 alin. (1) C. pen., potrivit cărora constituie participaţie improprie determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenţie la săvârşirea din culpă, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală. Ceea ce caracterizează participaţia improprie, în modalitatea intenţie şi culpă, este împrejurarea că autorul săvârşeşte fapta din culpă, în urma determinării cu intenţie de către o altă persoană (instigator) sau sprijinit în executarea faptei prin înlesnire sau ajutare în orice mod, cu intenţie, de către o altă persoană (complice). Această modalitate o întâlnim atunci când autorul este instigat sau sprijinit cu intenţie în săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, fără ca el să-şi dea seama de aceasta, deoarece este indus sau lăsat în eroare de fapt şi în această situaţie el săvârşeşte din culpă fapta respectivă. Contribuţiilor diferiţilor participanţi, în cadrul acestei modalităţi a participaţiei improprii (determinarea cu intenţie şi înlesnirea ori ajutorul dat cu intenţie la săvârşirea faptei), constituie instigare şi, respectiv, complicitate la infracţiunea intenţionată, iar săvârşirea nemijlocită din culpă a faptei reprezintă autorat la infracţiunea săvârşită din culpă (bineînţeles, dacă legea incriminează fapta respectivă şi atunci când este săvârşită din culpă).

Instanţa a reţinut că modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie, care a fost reţinută în sarcina inculpatului S.D. este reglementată prin dispoziţiile alin. (2) al art. 31 C. pen., potrivit cărora există participaţie improprie şi atunci când are loc o determinare, ajutare sau înlesnire în orice mod cu intenţie la săvărşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care acţionează fără vinovăţie. Spre deosebire de modalitatea intenţie şi culpă, la modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie, autorul, determinat şi în acest caz cu intenţie sau sprijinit prin înlesnire sau ajutor cu intenţie, săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală fără vinovăţie, datorită uneia dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Contribuţiile participanţilor (determinarea şi înlesnirea sau ajutorul) constituie şi în acest caz instigare şi, respectiv, complicitate la infracţiunea săvârşită cu intenţie. Autorul însă nu va răspunde penal, întrucât nu a acţionat cu vinovăţie.

Aşadar, pentru a exista participaţie improprie în modalitatea reţinută în sarcina inculpatului S.D. (modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie), legea cere a fi îndeplinite următoarele condiţii: săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală să participe mai multe persoane; să existe o voinţă comună, o coeziune subiectivă a participanţilor (instigatori, complici) la săvârşirea faptei; persoanele care săvârşesc împreună fapta prevăzută de legea penală să nu acţioneze toate cu aceeaşi formă de vinovăţie (instigatorul şi complicele acţionează cu intenţie, iar autorul comite fapta fără vinovăţie).

Condiţia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală se referă la activitatea autorului, adică a persoanei care realizează executarea elementului material al uneia dintre infracţiunile prevăzute de lege, fie în forma unei infracţiuni consumate, fie în forma unei tentative pedepsibile, cu îndeplinirea cerinţei ca orice act de participaţie să se raporteze la o activitate de bază - fapta autorului.

Aşadar, în cazul participaţiei improprii activitatea instigatorului sau a complicelui se poate raporta doar la fapta comisă de autorul infracţiunii, iar nu la fapta comisă de un alt instigator sau complice, astfel cum este cazul în speţa de faţă. Prin definiţie, participaţia improprie presupune determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către autor din culpă sau fără vinovăţie.

De altfel, practica judiciară este foarte bogată în materia participaţiei improprii în care instigatorul sau complicele acţionează cu intenţie, iar autorul acţionează fără vinovăţie, însă lipseşte cu desăvârşire în modalitatea reţinută în sarcina inculpatului S.D. (instigator -intenţie, complice - fără vinovăţie).

Instigarea la complicitate este posibilă şi constă în determinarea unei persoane de a sprijini săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, prin acte de complicitate de orice fel, însă doar în cazul participaţiei penale proprii, nu şi a celei improprii, întrucât intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 26 C. pen., care reglementează intenţia ca unică formă de vinovăţie în cazul complicităţii.

În acelaşi sens, instanţa a reţinut că în doctrina de specialitate nu se vorbeşte deloc despre posibilitatea existenţei unei astfel de construcţii juridice (participaţie improprie la complicitate), aceasta fiind unanimă în a considera că în cazul participaţiei improprii, acţiunile de instigare sau complicitate se pot raporta doar la activitatea autorului, care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală din culpă sau fără vinovăţie, iar nu la un alt instigator sau complice, care prin definiţie nu pot comite acte specifice acestor forme de participaţie secundară din culpă.

În speţă, fapta reţinută în sarcina inculpatului S.D. este specifică unui instigator, acesta determinându-l cu intenţie pe martorul M.B., să semneze fără vinovăţie, procesul verbal de predare-primire, în care se menţiona fictiv, că s-a procedat la recepţionarea cantitativă şi calitativă a unui număr de 5 casete beta.

Totodată, participaţia martorului M.B. este specifică numai sub aspect obiectiv unei complicităţi, constând în înlesnirea falsificării de către membrii comisiei de recepţie a procesului-verbal de predare-primire încheiat în data de 27 decembrie 2006, prin semnarea acestuia în dreptul rubricii "Predat". Cu toate acestea, se observă că potrivit art. 26 C. pen. "Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care, promite, înainte sau în timpul săvărşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită."

Aşadar, sub aspect subiectiv, complicitatea constă într-un sprijin dat cu intenţie directă sau indirectă la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Autorul, însă, poate săvârşi fapta, fie cu intenţie, în care caz va exista participaţie proprie, fie din culpă sau fără vinovăţie, situaţie în care va exista participaţie improprie.

Or, martorul M.B. a săvârşit fapta fără vinovăţie, lipsind intenţia de a înlesni săvârşirea infracţiunii de fals intelectual de către membrii comisiei de recepţie, astfel încât nu poate fi reţinută teza acuzării în sensul că acţiunile acestuia intră în sfera complicităţii, astfel cum este definită potrivit art. 26 C. pen. Sintetizând, dacă actul nu este comis cu intenţie nu există complicitate.

De asemenea, în cazul participaţiei improprii, coeziunea subiectivă a participaţiei există doar sub forma de vinovăţie a intenţiei, nici autoratul, nici instigarea, nici complicitatea neputând fi concepute împreună, ca activităţi săvârşite din culpă. Totodată, s-a reţinut că este de esenţa participaţiei improprii că autorul comite fapta din culpă sau fără vinovăţie, or în speţă infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu sunt reţinute ca fiind săvârşite de autori cu vinovăţie.

Printr-o simplă analiză a normelor de incriminare pentru care inculpatul S.D. a fost trimis în judecată (art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen.) se constată că nu sunt întrunite în totalitate elementele constitutive ale acestor două infracţiuni.

În acest sens, instanţa a apreciat că în sarcina inculpatului S.D. se poate reţine o instigare, conform art. 31 alin. (2) C. pen., acesta determinându-l cu intenţie pe martorul M.B. să semneze procesul-verbal de predare-primire, în care se menţiona fictiv, astfel cum s-a demonstrat în considerentele anterioare, că s-a procedat la recepţionarea cantitativă şi calitativă a unui număr de 5 casete beta. Totodată, instanţa a considerat că nu există dubii cu privire la existenţa falsului intelectual prevăzut de art. 289 C. pen., prin prisma celor arătate anterior referitor la menţiunile fictive inserate în cuprinsul procesului-verbal de predare-primire încheiat în data de 27 decembrie 2006. În schimb, s-a apreciat că sub nicio formă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 26 C. pen. referitor la complicitate, normă la care se raportează activitatea de instigare desfăşurată de către inculpatul S.D.

Pentru a exista infracţiunea reţinută prin rechizitoriu în sarcina acestui inculpat, instanţa a apreciat este necesară îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor prevăzute de aceste norme de incriminare, respectiv atât a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 26 C. pen., cât şi a dispoziţiilor art. 289 C. pen., ceea ce nu este cazul, astfel cum s-a arătat mai sus.

În altă ordine de idei, instanţa a considerat că în măsura în care Parchetul nu a izbutit să dovedească existenţa unor acte de instigare sau complicitate ale inculpatului S.D., care să se raporteze direct la activitatea infracţională a membrilor comisiei de recepţie, constând în falsificarea procesului-verbal de predare-primire încheiat în data de 27 decembrie 2006, reţinerea în sarcina acestuia a unei participaţii improprii la complicitate la fals intelectual este forţată şi neconformă cu legea.

Aceleaşi argumente sunt valabile şi în cazul infracţiunii de participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, însă în acest caz se poate vorbi, la fel ca şi în privinţa inculpaţilor I.T., P.E.S., V.I., P.M., C.A.C. şi M.C.M., şi despre lipsa elementului subiectiv, intenţional, caracteristic faptei prevăzute de art. 248 C. pen., de a produce prin acţiunile sale un prejudiciu Autorităţii Naţionale pentru Turism, aspect care rezultă şi din desfăşurarea evenimentelor ulterioară datei de 27 decembrie 2006. Aşadar, instanţa va face trimitere la considerentele expuse în acest sens în privinţa celorlalţi inculpaţi la filele prezentei sentinţe, care sunt valabile şi în cazul inculpatului S.D.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că în cauză nu sunt întrunite în totalitate elementele constitutive ale infracţiunilor de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, respectiv participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen., pentru care inculpatul S.D. a fost trimis în judecată, motiv pentru care va dispune achitarea acestuia pentru ambele infracţiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Instanţa a analizat cererile de schimbare a încadrării juridice în această secţiune, ulterioară expunerii situaţiei de fapt şi analizei probatoriului, întrucât aspectele reţinute anterior din punct de vedere faptic prezintă o relevanţă deosebită la soluţionarea acestora. Astfel, la termenul de judecată din data de 08 noiembrie 2013, inculpaţii au formulat o serie de cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în actul de sesizare, care au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor. Inculpatul I.T. a solicitat reţinerea şi a dispoziţiilor art. 248 C. pen. ca normă de incriminare, pe de altă parte solicitând înlăturarea formei continuate a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, dar şi înlăturarea din conţinutul încadrării juridice a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi reţinerea doar a infracţiunii de fals intelectual, ale căror elemente constitutive se suprapun. În subsidiar, a solicitat reţinerea concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen., iar nu a concursului real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpata C.A.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, prin înlăturarea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care are un caracter subsidiar faţă de norma specială care incriminează infracţiunea de fals intelectual. În subsidiar, a solicitat reţinerea concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen., iar nu a concursului real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. Totodată, în privinţa infracţiunii de fals intelectual, inculpata C.A.C. a solicitat înlăturarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi reţinerea doar a textului de incriminare general, din C. pen., respectiv art. 289 C. pen. A mai solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 prin raportare la art. 248 C. pen.

De asemenea, instanţa a pus în discuţie din oficiu la acelaşi termen de judecată necesitatea schimbării încadrării juridice în sensul solicitat de apărătorul ales al inculpatei C.A.C. şi cu privire la ceilalţi inculpaţi.

Inculpaţii M.C.M., V.I., O.L.N., B.C., D.M., P.M., P.E.S., S.L., S.I.T., G.C.D. şi S.D. au achiesat la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpaţii I.T. şi C.A.C.

În privinţa solicitării reţinerii şi a dispoziţiilor art. 248 C. pen. la încadrarea juridică a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, instanţa a constatat că prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen. Dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 reprezintă o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care presupune, pe lângă condiţiile generale necesare existenţei acestei infracţiuni, o condiţie specială referitoare la urmarea imediată a acestei fapte, respectiv condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Totodată, dispoziţiile art. 2481 C. pen. reprezintă o formă agravată a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care presupune că fapta a avut consecinţe deosebit de grave.

Instanţa a observat că atât infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cât şi cea incriminată de art. 2481 C. pen., sunt forme agravate ale infracţiunii de bază, de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., astfel încât pentru rigoare juridică se impune reţinerea la încadrarea juridică a faptelor de abuz în serviciu contra intereselor publice deduse judecăţii şi dispoziţiile art. 248 C. pen., care reprezintă norma de incriminare de bază a acestei infracţiuni, la care trebuie să se raporteze formele agravate.

În cazul inculpatului S.D., s-a reţinut că în calitate de director economic la SC S.A.A.G. SRL, l-a determinat cu intenţie pe martorul M.B., să semneze fără vinovăţie procesul-verbal de predare-primire, în care se menţiona fictiv, că s-a procedat la recepţionarea cantitativă şi calitativă a unui număr de 5 casete beta ce cuprindeau lucrările de creaţie şi producţie conform art. 4 din contractul de servicii din 20 decembrie 2006, iar în baza actului de recepţie fals întocmit de aceştia s-a efectuat plata unui procent de 70% din valoarea contractului din 20 decembrie 2006, respectiv 3.749.690,85 RON (echivalentul a 1.112.965,14 euro), sumă ce se constituie prejudiciu la bugetul Autorităţii Naţionale pentru Turism şi care reprezintă totodată un avantaj patrimonial pentru SC S.A.A.G. SRL, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen.

S-a observat şi de această dată că inculpatul S.D. este acuzat de comiterea unei singure acţiuni, aceea de a-l determina pe martorul M.B. să semneze procesul-verbal de predare-primire ce conţinea menţiuni fictive, astfel încât şi în acest caz sunt incidente dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen., privind concursul ideal de infracţiuni, iar nu cele referitoare la concursul real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

În privinţa cererii de înlăturare a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi reţinerea doar a textului de incriminare general din C. pen., referitor la infracţiunea de fals intelectual şi uz de fals, respectiv art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., instanţa a considerat că aceasta este întemeiată. În acest sens, potrivit art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constituie o formă agravată a infracţiunilor de fals şi uz de fals prevăzute în C. pen., în situaţia în care astfel de fapte sunt săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile de corupţie sau asimilate acestora prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a din Legea nr. 78/2000, sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune. Aceste fapte se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de C. pen. pentru astfel de infracţiuni, al căror maxim special se majorează cu doi ani, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Or, în condiţiile în care instanţa a dispus achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, astfel cum s-a arătat în precedent, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi 2481 C. pen., în mod evident reţinerea formei agravate a infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals îşi pierde raţiunea.

Referitor la solicitarea inculpaţilor de înlăturare din conţinutul încadrării juridice a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, instanţa a observat că acest text de lege instituie o formă agravată a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care presupune, pe lângă condiţiile generale necesare existenţei acestei infracţiuni, o condiţie specială referitoare la urmarea imediată a acestei fapte, respectiv condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Totuşi, având în vedere că instanţa a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, astfel cum este incriminată prin art. 248 C. pen., în mod evident nu pot fi întrunite nici elementele constitutive ale formei agravate a acestei infracţiuni. Întrucât instanţa oricum a pronunţat o soluţie de achitare în această privinţă, a apreciat că schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul solicitat de inculpaţi, ar fi de prisos.

În privinţa cererii inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu, prin înlăturarea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu motivaţia că are un caracter subsidiar faţă de norma specială care incriminează infracţiunea de fals intelectual, instanţa a considerat că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, infracţiunea de fals intelectual este o infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor de falsuri în înscrisuri, având ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale. Elementul material al acestei infracţiuni constă într-o activitate de falsificare a unui înscris oficial, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu prilejul întocmirii sale de către funcţionarul competent, activitate care se poate realiza fie prin acţiunea de atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin inacţiune, adică prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări. Infracţiunea de fals intelectual este o infracţiune de pericol, urmarea imediată a acesteia constând în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite, respectiv relaţiile sociale referitoare la încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale.

În schimb, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a raporturilor de serviciu. Elementul material al acestei infracţiuni constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos. Spre deosebire de infracţiunea de fals intelectual, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracţiune de rezultat, urmarea imediată a acesteia constând într-o tulburare însemnată adusă bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia. Aşadar, cele două infracţiuni în discuţie reglementează tipuri distincte de relaţii sociale care sunt ocrotite prin norme juridice diferite.

Astfel, deşi elementul material al falsului intelectual se suprapune peste elementul material al abuzului în serviciu contra intereselor publice, întrucât falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar reprezintă întotdeauna o îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, urmarea imediată este aspectul care diferenţiază cele două infracţiuni. În vreme ce infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. nu presupune producerea unui rezultat, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia prin simpla atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări, infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. necesită producerea uneia dintre consecinţele alternative prevăzute de norma de incriminare, respectiv o tulburare însemnată adusă bunului mers al-unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

În consecinţă, dacă acţiunea de falsificare a unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu produce şi una din urmările prevăzute de art. 248 C. pen., atunci vor fi reţinute în concurs ideal atât infracţiunea de fals intelectual, cât şi cea de abuz în serviciu, iar în ipoteza în care această faptă nu produce una dintre consecinţele specifice infracţiunii de abuzul în serviciu contra intereselor publice, va întruni doar elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual. De altfel, posibilitatea reţinerii în concurs a acestor două infracţiuni este acceptată de majoritatea practicii judiciare recente.

Aşadar, în condiţiile în care prin actul de sesizare s-a reţinut că faptele inculpaţilor de falsificare a unor înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii acestora au produs o pagubă patrimoniului părţii civile, instanţa apreciază că încadrarea juridică sub acest aspect este corectă.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că în cursul urmăririi penale, prin adresa din 28 mai 2008, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.501.429 RON, la care se adaugă TVA, în sumă de 855.271 RON, în total suma de 5.356.701 RON, echivalentul a 1.594.256,25 euro, reprezentând preţul contractului de achiziţie publică.

În faza de judecată, instanţa a dispus citarea în calitate de parte civilă a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, iar ulterior a Autorităţii Naţionale pentru Turism, ca succesor în drepturi a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, având în vedere reorganizările succesive ale acestor instituţii. Autoritatea Naţională pentru Turism şi-a menţinut cererea de constituire de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale de către antecesoarea sa.

Potrivit art. 998 C. civ., aplicabil în speţă raportat la data producerii faptelor ilicite, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara" iar potrivit art. 999 C. civ. „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa lui".

Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat, precum şi existenţa capacităţii delictuale a celui care a săvârşit fapta ilicită.

Conform art. 346 alin. (2) C. proc. pen., când instanţa dispune achitarea pentru că lipseşte vreunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile. Aşadar, instanţa nu poate respinge de plano acţiunea civilă în cazul pronunţării achitării conform art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., astfel cum se întâmplă în cazul achitării întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) sau lit. c) C. proc. pen. Cu toate acestea, având în vedere considerentele exprimate anterior sub aspectul laturii penale a cauzei, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, instanţa a apreciat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaţilor.

În acest sens, s-a reţinut că obiectul contractului a fost în cele din urmă executat, prin predarea materialelor publicitare ce au făcut obiectul contractului din 20 decembrie 2006 în cursul lunii februarie 2007. Or, una dintre condiţiile răspunderii civile delictuale este aceea ca prejudiciul să fie cert şi să nu fi fost reparat încă, conform regulilor ce guvernează această formă de răspundere.

În aceste condiţii, în care partea civilă Autoritatea Naţională pentru Turism nu mai poate reclama în prezent un prejudiciu, obiectul contractului fiind în cele din urmă executat, şi având în vedere şi adresa emisă de această instituţie în sensul că nu au înregistrat în evidenţe niciun prejudiciu decurgând din prezenta cauză, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă.

Având în vedere soluţia pronunţată asupra laturii civile, precum şi faptul că măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale aveau ca raţiune asigurarea posibilităţii efective a părţii civile de a-şi recupera prejudiciul în cazul admiterii acţiunii civile, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 163 şi urm. C. proc. pen., instanţa a dispus ridicarea sechestrului asigurător înfiinţat prin ordonanţele nr. 108/P/2007 din 18 februarie 2008 şi nr. 108/P/2007 din 05 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor.

În baza art. 348 C. proc. pen. rap. la art. 346 şi art. 170 C. proc. pen. a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor pentru care instanţa a pronunţat condamnarea prin anularea următoarelor înscrisuri: proces-verbal de predare-primire din data de 27 decembrie 2006 - 2 exemplare, adresa din 28 decembrie 2006.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare efectuate de către stat au rămas în sarcina acestuia, având în vedere soluţiile de achitare pronunţate asupra unora dintre infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Împotriva sentinţei penale au formulat recursuri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii P.M., C.A.C., V.I., I.T., M.C.M., S.I.T., B.C., P.E.S.

Prin decizia penală nr. 1611/A din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3949/2/2014, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii I.T., P. (S.) M., C.A.C., V.I. şi P.E.S. împotriva sentinţei penale nr. 1095 din 04 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în privinţa inculpatului S.D. în infracţiunile de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi art. 2481 C. pen. din 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

S-a menţinut încadrarea juridică dată de prima instanţă în privinţa celorlalţi inculpaţi.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D. la 2 ani închisoare sub aspectul infracţiunii de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969, rap. la art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi art. 2481 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D. la 5 ani închisoare sub aspectul infracţiunii de participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. 1969 pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. din 1969 inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 inculpatul va executa pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. 1969 pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea Naţională pentru Turism şi dispune obligarea în solidar a inculpaţilor M.C.M. şi S.D. la plata sumei de 5.356.701 RON către partea civilă Autoritatea Naţională pentru Turism.

S-a dispus luarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatului S.D. şi totodată s-a menţinut sechestrul asigurător înfiinţat prin ordonanţele nr. 108/P/2007 din 18 februarie 2008 şi nr. 108/P/2007 din 05 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor - S.D. şi M.C.M.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.D. la 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, în fondul cauzei.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.C.M., B.C. şi S.I.T. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat următoarele:

Întrucât instanţa de control judiciar a fost sesizată la data de 16 iunie 2014, după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., recursurile au fost calificate apeluri, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, judecata desfâşurându-se potrivit noului Cod.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat apel în care critică sentinţa penală cu privire la inculpatul S.D. pentru greşita achitare a acestuia pentru infracţiunile de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual şi abuz în serviciu şi pentru greşita schimbare a încadrărilor juridice date faptelor.

Relativ la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor cu ocazia recepţiei şi plăţii produselor ce făceau obiectul contractului, Curtea a constatat că este dovedită vinovăţia inculpatului S.D., în principal cu înscrisurile aflate la dosar şi de asemenea cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi cele administrate în faţa instanţei de fond şi necontestate de inculpaţi, .precum şi cu probele administrate în faţa instanţei de apel.

Referitor la vinovăţia inculpatului S.D., Curtea a constatat că apelul declarat de Parchet, în care se solicită condamnarea pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, este fondat, Curtea reţinând următoarele:

Referitor la apărările inculpatului S.D., Curtea a constatat că Ministerul Public nu a solicitat în niciun mod extinderea procesului penal pentru alte fapte, cum a afirmat inculpatul în concluziile scrise; de altfel, o asemenea instituţie - a extinderii procesului penal pentru alte fapte -nu mai este prevăzută de C. proc. pen.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu şi fals intelectual, faptă săvârşită prin intermediul martorului M.B., care de altfel avea calitatea de cumnat al inculpatului şi angajat al SC S.A.G. SRL.

Apărarea inculpatului, în sensul că nu a fost prezent fizic la semnarea procesului verbal de recepţie şi nu avea cum să exercite o acţiune de determinare a membrilor comisiei în scopul semnării actului respectiv, nu a fost luată în considerare, Curtea constatând că împrejurarea că inculpatul a acţionat prin intermediul martorului M.B. nu are relevanţă asupra existenţei vinovăţiei inculpatului, ci numai asupra încadrării juridice a faptei.

Astfel, inculpatul în mod conştient şi cu intenţie a determinat pe martorul M.B. - iar nu pe membrii comisiei, cum susţine apărarea - să se prezinte cu un proces verbal întocmit în fals (probabil chiar de inculpat, însă sub acest aspect nu a fost trimis în judecată), martorul ajutându-i astfel, fără vinovăţie, să săvârşească infracţiunea de fals intelectual. De asemenea, inculpatul a determinat cu intenţie pe martorul M.B. să ajute pe inculpata M.C.M. să săvârşească infracţiunea de abuz în serviciu (constând în aceea că inculpata a dispus, în aceeaşi zi, plata restului de 70% din contravaloarea contractului, conform facturii fiscale emise de SC S.A.A.G. SRL, deşi acesta nu fusese executat), prin faptul că a trimis, tot prin intermediul martorului, factura fiscală pentru produse ce nu fuseseră executate, factură ce a fost imediat onorată la plată. Este cert faptul că inculpatul l-a determinat pe martor să se deplaseze la sediul ANT şi să procedeze în modalitatea menţionată, întrucât martorul avea calitatea de angajat al SC S.A.A.G. SRL. Apărarea inculpatului, în sensul că nu a fost evidenţiată nicio legătură între inculpat şi autorii infracţiunii de fals intelectual nu are nicio relevanţă, faţă de încadrarea juridică a faptei şi modul în care a acţionat inculpatul. Din declaraţia martorului M.B. a rezultat că persoana care i-a indicat cum să completeze factura fiscală şi care i-a înmânat punga conţinând cele 5 casete Beta şi 5 Cd-uri este inculpatul S.D. Tot acesta este persoana care, conform declaraţiilor martorului, s-a ocupat, efectiv, de efectuarea spoturilor şi de executarea contractului. Cu alte cuvinte, inculpatul S.D. era conştient că acest contract nu s-a executat şi cu toate acestea a emis factura fiscală pentru uriaşa sumă de 3.151.000 RON şi i-a înmânat martorului, în mod mincinos, casetele Beta şi CD-urile, fără ca pe acestea să se afle spoturile şi bannerele publicitare executate conform contractului.

Totodată, s-a reţinut, chiar din declaraţia inculpatului, dată în cursul urmăririi penale, că acesta a fost de faţă la semnarea contractului de către soţia sa, numita S.R.M.C., că s-a convenit "verbal" cu reprezentanţii ANT ca spoturile să fie efectuate pe varianta "Ţara de basm", că el personal s-a ocupat de executarea acestui contract şi că el personal ar fi efectuat filmările în mai multe locaţii, cu o cameră beta digital pe care ar fi împrumutat-o de la un prieten al cărui nume nu-l mai reţine. A mai susţinut inculpatul că la filmări pentru interpretarea diferitelor personaje ar fi participat diferite persoane, pe care le-ar fi contactat pe stradă, ad-hoc, în localităţile unde s-au realizat filmările, iar costumele au fost cumpărate de el personal, sau persoanele respective ar fi venit cu ele de acasă. Inculpatul susţine că aceste persoane au fost plătite cu numerar, fără a fi întocmit document de plată, că nicio altă persoană din firmă sau vreun specialist nu ar fi participat la filmări, iar persoana care l-a interpretat pe "Dracula" a fost identificată în municipiul Constanţa, dată în prezenţa avocatului ales. Toate aceste cheltuieli nu au fost evidenţiate în contabilitate, post procesarea a făcut-o personal pe un calculator de la biroul său, după care a trecut materialul pe casete beta digital sub îndrumarea unor prieteni; cât despre machetele de banner, susţine că au fost realizate de echipa de creaţie din cadrul SC S.A.A.G. SRL, însă nu poate indica numele persoanelor care au lucrat la acest proiect.

Curtea a apreciat că rezultă cu evidenţă, la o simplă lectură a acestei declaraţii, că în luna decembrie a anului 2006 nu s-a efectuat nicio filmare şi nicio activitate în realizarea contractului încheiat cu ANT, iar inculpatul a emis cu bună ştiinţă factura fiscală pentru prestaţii neexecutate şi a încasat întreaga sumă ce reprezenta preţul contractului fără a face nici un demers pentru executarea efectivă a obligaţiilor contractuale.

S-a apreciat că declaraţia martorului M.B. se coroborează cu declaraţia inculpatului S.D., care a recunoscut faptul că el este cel care i-a înmânat casetele Beta, 5 DVD şi 5 CD-uri şi i-a solicitat martorului să se deplaseze la ANT pentru a le preda comisiei de recepţie şi să semneze acest proces verbal de recepţie.

Apoi, inculpatul a susţinut şi a recunoscut că filmările făcute de SC S.B. SRL au început la data de 4 sau 5 ianuarie 2007, aspect ce se coroborează cu declaraţiile martorilor S.V., P.M., S.E., audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii; de asemenea afirmă că abia la jumătatea sau sfârşitul lui ianuarie a intrat în posesia a 5 DVD-uri cu videoclipurile realizate de martorul S.V., pe care le-a predat la SC M. SRL pentru post procesare video, iar la începutul lunii februarie a intrat în posesia a 5 casete beta şi a 5 dvd-uri de la martorul B.V., reprezentantul SC M. SRL, cu care s-a deplasat personal la sediul ANT şi pe care le-a predat aceleiaşi comisii de recepţie, fără a se încheia un proces verbal de predare primire. Inculpatul susţine că un asemenea proces verbal nu s-a încheiat, deoarece inculpaţii M.C.M. şi I.T. i-ar fi cerut verbal refacerea şi a acestor spoturi, pe alt concept respectiv "Spectacolul lumii". Mai arată inculpatul că acesta ar fi momentul în care a solicitat suplimentarea valorii contractului cu suma de 600.000 de euro, pentru refacerea spoturilor. Or, declaraţia sa este contrazisă de conţinutul adresei emise de SC S.A.A.G. SRL la data de 01 februarie 2007, în care se solicită suplimentarea bugetului cu 40%, urmare a adresei din 28 decembrie 2006 şi de conţinutul cererii emise de SC S.A.A.G. SRL la data de 02 iulie 2007, prin care se solicită o programare martorei M.L.N., în vederea verificării şi recepţiei spoturilor refăcute conform adresei din 28 decembrie 2006.

Curtea a apreciat că toate susţinerile inculpatului relativ la modul cum s-ar fi derulat executarea contractului în perioada 21-27 decembrie 2006 sunt complet neverosimile şi demonstrează vinovăţia acestuia.

Ulterior, inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel, fiind prezent numai avocatul său ales, în consecinţă nu s-a procedat la audierea acestuia. Aşa fiind, Curtea a avut în vedere declaraţiile incriminatoare ale inculpatului, date în cursul urmăririi penale, în prezenţa unui avocat ales şi după ce i s-a adus la cunoştinţă dreptul la tăcere.

Mai mult, deşi procesul verbal a fost adus chiar de martor de la sediul SC S.A.A.G. SRL, deşi în mod evident conţinea menţiuni false, totuşi inculpatul S.D. a susţinut cu nonşalanţă în apărare că nu i se poate imputa împrejurarea că inculpaţii care au semnat procesul verbal de recepţie nu şi-au îndeplinit obligaţia de a verifica realitatea celor consemnate în acesta. De fapt, Curtea a apreciat că această afirmaţie îl incriminează pe inculpat, întrucât în acest mod recunoaşte că era perfect conştient de împrejurarea că nu a executat contractul şi cele menţionate în procesul verbal nu corespund realităţii şi totuşi a solicitat plata sumei de 3.151.000 RON.

Nici susţinerea în sensul că recepţia era o obligaţie contractuală, şi nu rezultatul unei acţiuni de determinare din partea inculpatului, nu a fost luată în considerare de către Curte, dimpotrivă, această afirmaţie denotă încă o dată că inculpatul era perfect conştient de faptul că nu a respectat contractul şi totuşi a solicitat plata unei sume uriaşe de bani din bugetul public, apreciind că ANT este obligată să recepţioneze "produsul".

Că inculpatul a urmărit de la început neexecutarea contractului a rezultat din împrejurarea că nu a apelat la serviciile societăţilor menţionate în oferta, iniţială, SC M. şi nici la oferta K.S., menţionaţi în oferta financiară şi pe baza ofertelor cărora a fost făcută propunerea financiară, ci la serviciile SC S.B.F. SRL, cu care a încheiat un contract, practic de sub contractare, pentru o sumă mult mai mică - 171.488 euro fără TVA, la data de 18 decembrie 2006, deci anterior încheierii contractului cu ANT şi chiar mai înainte cu o zi ca celelalte două firma participante la licitaţie să îşi retragă contestaţiile. Obiectul contractului îl constituia filmarea de către prestator SC S.B.F. SRL a unui grup de spoturi intitulat generic "Ţara de basm" pentru ANT. Plata avansului s-a făcut la data de 05 ianuarie 2007, conform chitanţelor aflate la dosar, iar încetarea contractului a avut loc la data de 26 februarie 2007, SC S.B.F. SRL înapoind suma de 60.000 de euro; din chiar conţinutul acestui act adiţional rezultă că filmările au avut loc până la data de 14 ianuarie 2007.

În plus, inculpatul a avut discuţii cu reprezentanţii SC M. SRL la data de 20 decembrie 2006 pentru încheierea unui contract relativ la prelucrare postproducţie video şi alte asemenea activităţi pentru spoturile publicitare Ministerul Transporturilor şi Turismului - România pentru suma de 10.000 euro fără TVA, contract ce a fost încheiat la data de 10 ianuarie 2007, după presupusa "recepţie" a lucrării şi pentru o sumă mult mai mică decât în oferta financiară prezentată la data atribuirii contractului.

De asemenea, Curtea a constatat că la dosarul cauzei se află contractul pentru servicii de producţie din 15 februarie 2007 încheiat între SC S A.A.G. SRL şi SC A.F.I. SRL pentru realizarea unui număr de 5 spoturi a 30 de secunde pentru campania internaţională de promovare a turismului românesc, pentru suma de 152.520 euro.

Curtea a constatat că între inculpat şi membrii comisiei de recepţie nu a existat o conivenţă infracţională, însă a existat o conivenţă infracţională între acesta şi inculpata M.C.M., aspect care este dovedit de împrejurarea că a dispus plata imediată a sumei şi de faptul că, ulterior datei de 27 decembrie 2006, a semnat adresa din 28 decembrie 2006 a ANT, prin care s-au creat premisele pentru ca inculpatul să solicite majorarea plăţii cu 40%.

Faţă de toate probele analizate, a rezultat vinovăţia inculpatului sub aspectul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, cu încadrarea juridică menţionată în rechizitoriu.

Curtea a constatat că legea penală mai favorabilă în cazul inculpaţilor M.C.M. şi S.D. este legea veche.

Astfel, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 rap. la art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. 1969 pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 15 ani, în timp ce în varianta legii noi încadrarea juridică a faptei ar fi art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. rap. la art. 309 C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 183 C. pen., dat fiind prejudiciul de peste 5.000.000 RON şi în consecinţă limitele de pedeapsă ale infracţiunii prev. de art. 297 C. pen. - închisoarea de la 2 la 7 ani, se majorează mai întâi cu jumătate, apoi cu încă o treime, în final fiind de 5 ani şi 4 luni la 18 ani şi 8 luni. Aşa fiind, în mod evident legea veche este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă. De asemenea, s-a apreciat că, cel puţin teoretic, legea veche este mai favorabilă din perspectiva tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni, sporul în legea veche fiind facultativ.

S-a constatat că art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat de legea nouă, dar acest fapt nu constituie o dezincriminare, nefiind modificate elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, ci numai limitele de pedeapsă pentru fapta respectivă.

Curtea a apreciat că, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 sunt incidente în cazul inculpatului S.D., întrucât aceştia au săvârşit infracţiunea de fals intelectual, respectiv participaţie improprie la complicitate Ia fals intelectual, în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, pentru această infracţiune urmând a se dispune condamnarea inculpaţilor. În consecinţă, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de fals intelectual, infracţiunea de uz de fals şi participaţie improprie la complicitate la fals intelectual se majorează cu 2 ani, conform art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Cât priveşte individualizarea pedepselor, Curtea a avut în vedere la stabilirea acestora modalitatea în care au fost săvârşite faptele, prejudiciul ridicat cauzat părţii civile, dar şi durata ridicată a procesului penal, cauzată în principal de culpa inculpaţilor şi în parte de complexitatea cauzei şi numărul mare de probe ce s-a impus a fi administrate în faţa primei instanţe, precum şi în mai mică măsură de culpa organelor judiciare, spre exemplu prin sesizarea instanţei de apel la data de 16 iunie 2014, în condiţiile în care hotărârea a fost pronunţată la data de 04 decembrie 2013.

În acest sens, Curtea a avut în vedere perioada ridicată de timp ce s-a scurs de la data săvârşirii faptelor, context în care va dispune condamnarea inculpaţilor pentru infractiunea.de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave la pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege, acela de 5 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor la contopirea cu celelalte pedepse stabilite. În acest sens, Curtea a avut în vedere disp. art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, conform cărora „Orice persoană are dreptul la judecarea (...) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă (...), care va hotărî (...) fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa."

La stabilirea depăşirii termenului rezonabil s-au avut în vedere comportamentul părţilor (cereri repetate de amânare a cauzei, schimbarea repetată a apărătorilor cu necesitatea amânării cauzei pentru pregătirea apărării, formularea abuzivă de cereri repetate de punere în libertate, de recuzare) pentru care statul nu este responsabil pentru amânările cauzate de o astfel de conduită, dar nu trebuie să fie pasiv în astfel de situaţii.

De asemenea, s-a avut în vedere comportamentul autorităţilor (perioade de inactivitate prelungite în cursul urmăririi penale sau acordarea de termene excesiv de mari, citarea defectuoasă a părţilor, martorilor, casări sau desfiinţări cu trimitere spre rejudecare succesive, depunerea cu întârziere a rapoartelor de expertiză dispuse în cauză cumulată cu pasivitatea organului judiciar, conexarea sau disjungerea inutilă a cauzelor, motivarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti, redactarea cu întârziere a rechizitoriului, trimiterea cu întârziere a dosarului către instanţa de control judiciar etc).

Curtea a constatat că CEDO deja a confirmat sub acest aspect caracterul adecvat al remediului constând în reducerea în mod expres şi cuantificat a cuantumului pedepsei aplicate ca urmare a duratei excesive a procedurii.

Aşa fiind, s-a aplicat inculpaţilor pentru infracţiunea cea mai gravă pedeapsa în cuantumul minim prevăzut de lege, pe care Curtea l-a apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei, fără aplicarea unui spor în considerarea concursului de infracţiuni.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepselor rezultante, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi decât cu executare în regim de detenţie, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, relative la cuantumul pedepsei, pentru a se dispune suspendarea executării acestora.

Totodată, s-a constatat că se impune aplicarea pedepselor complementare, obligatorii conform dispoziţiilor legale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. 1969 a aplicat inculpatului S.D., care nu are calitatea de funcţionar public, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. 1969 pentru o durată de 5 ani, apreciind că acesta se face nedemn de a exercita o funcţie publică şi de a fi ales într-o asemenea funcţie.

Pe latura civilă a cauzei, s-a constatat că acţiunea civilă formulată de Autoritatea Naţională pentru Turism este fondată. Relativ la apărările inculpaţilor în sensul că partea civilă nu a înţeles să declare apel în prezenta cauză şi prin urmare, menţiunea din hotărârea instanţei de fond, în sensul că respinge acţiunea civilă ca neîntemeiată a rămas definitivă, Curtea a constatat că nu le poate lua în considerare, dat fiind faptul că apelul declarat de Ministerul Public şi care vizează soluţia de achitare are influenţă şi asupra laturii civile a cauzei, care nu poate deveni definitivă mai înaintea laturii penale a cauzei. Chiar dacă partea civilă nu a declarat apel, aceasta a exercitat acţiunea civilă în faţa primei instanţe, în consecinţă manifestarea de voinţă a părţii civile a avut loc; de asemenea, chiar dacă Parchetul nu poate fi titular al acţiunii civile în prezenta cauză, în condiţiile în care există constituire de parte civilă, iar apelul Ministerului Public vizează soluţia de achitare, instanţa de control judiciar este obligată să se pronunţe şi asupra acţiunii civile.

Mai mult, apelul declarat de Parchet a vizat implicit şi latura civilă a cauzei, având în vedere dispoziţiile art. 409 C. proc. pen., aplicabile la judecata în apel după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., dispoziţie legală din care rezultă că procurorul poate declara apel pe latură penală şi civilă, neexistând o limitare în acest sens, iar apelul este integral devolutiv.

Stabilind existenţa vinovăţiei, instanţa de apel este obligată să se pronunţe şi asupra acţiunii civile. Prejudiciul a fost cauzat de inculpatul S.D., prima prin faptul că a dispus achitarea sumelor reprezentând contravaloarea contractului, avansul de 30% după încheierea contractului cu nerespectarea termenului de 15 zile la care face referire art. 205 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, apoi restul de 70% cunoscând faptul că obiectul contractului nu a fost executat, iar cel de­ al doilea prin faptul că a beneficiat de aceşti bani fără a efectua nicio contraprestaţie.

S-a susţinut în apărarea inculpaţilor că respectivul contract ar fi fost executat ulterior, astfel că în cauză nu s-a produs un prejudiciu.

Relativ la avansul de 30%, cu privire la care s-a dispus plata conform contractului, Curtea a observat că, deşi inculpatul S.D. nu a fost trimis în judecată pentru săvârşirea vreunei infracţiuni - în mod greşit, în opinia Curţii - fiind trimişi în judecată alţi inculpaţi, cu privire la care s-a dispus achitarea, totuşi, din punct de vedere al acţiunii civile, exercitată de Autoritatea Naţională pentru Turism pentru întreaga sumă şi cu privire la toţi inculpaţii, răspunderea civilă incumbă şi inculpatului S.D. întrucât a încasat avansul de 30% fără a efectua contraprestaţia stipulată în contract.

Astfel, din probatoriul administrat - inclusiv declaraţia inculpatului S.D., dată în cursul urmăririi penale - a rezultat că videoclipurile şi bannerele publicitare nu au fost executate până la data de 27 decembrie 2006, ulterior fiind executate numai videoclipurile publicitare, care nu au fost însă niciodată folosite pentru scopul pentru care au fost create - promovarea turismului românesc în mass media, după cum a rezultat din probatoriul administrat.

Împrejurarea că ulterior la data de 02 iulie 2007 s-a încheiat un alt proces verbal de predare primire a altor clipuri publicitare de către SC S.A.A.G. SRL şi Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale - în variantele prevăzute în caietul de sarcini - DVD, CD, casete Beta, precum şi un proces verbal de recepţie, fără vizionare, a unui CD ce conţine bannere publicitare nu are relevanţă asupra executării contractului şi a existenţei prejudiciului.

Contrar celor arătate de inculpaţi, contractul nu a fost executat, întrucât spoturile şi bannerele respective nu au fost folosite niciodată pentru scopul pentru care ar fi trebuit create şi pentru care a fost încheiat contractul, respectiv promovarea turismului românesc în mass media, pe plan internaţional.

Deşi inculpatul I.T. a susţinut că aceste spoturi şi bannere publicitare ar fi fost folosite la diferite târguri internaţionale, această afirmaţie nu este dovedită cu nici un înscris şi este contrazisă de martora M.L.N., care a arătat că, cel puţin cât a deţinut funcţia de secretar de stat, aceste materiale nu au fost utilizate pentru promovare de ANT, tocmai pentru că făceau obiectul unui dosar penal.

Inculpaţii nu au putut dovedi această susţinere şi din nicio probă aflată la dosarul cauzei nu rezultă că scopul contractului ar fi fost atins prin utilizarea, conform contractului, a materialelor publicitare efectuate de SC S.A.A.G. SRL. Mai mult decât atât, din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorei M.L.N. şi din înscrisurile aflate la dosar reiese că după efectuarea materialelor publicitare ar fi trebuit încheiat un alt contract, de promovare în mass media, însă un asemenea contract nu s-a mai încheiat.

Aşa fiind, se constată că în patrimoniul ANT s-a creat un prejudiciu, constând în plata nejustificată şi fără efectuarea vreunei contraprestaţii a sumei de 5.356.701 RON, motiv pentru care acţiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea Naţională pentru Turism a fost admisă şi s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor M.C.M. şi S.D. la plata acestei sume.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie S.D., prin avocat A.D., la data de 02 martie 2015 şi M.C.M., prin avocat M.P., la data de 12 martie 2015.

Recurenţii condamnaţi S.D. şi M.C.M. au solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 448 alin. (2) teza I C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. admiterea recursului, casarea deciziei atacate, achitarea pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi de instanţa de apel şi respingerea acţiunii civile ca neîntemeiate.

Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate Parchetului la data de 26 martie 2015.

Parchetul a depus concluzii scrise la data de 06 aprilie 2015. În esenţă, a solicitat respingerea, ca inadmisibile a recursurilor în casaţie formulate de S.D. şi M.C.M.

Referitor la recursul în casaţie promovat de S.D., Parchetul a apreciat că acesta a solicitat reaprecierea situaţiei de fapt definitiv stabilite de instanţa de apel, criticile aduse deciziei nefăcând trimitere la elemente de drept.

În ceea ce priveşte latura civilă, apelul Parchetului a fost extins şi asupra acesteia şi nu mai este condiţionat de însuşirea căii de atac de către partea civilă, astfel cum era prevăzut în art. 362 alin. (1) lit. a) din vechiul C. proc. pen.

Cu privire la recursul în casaţie formulat de condamnata M.C.M., Parchetul a apreciat că se invocă, în realitate, aceeaşi lipsă a elementelor constitutive pentru infracţiunile ce au făcut obiectul trimiterii sale în judecată, prin raportare la situaţia de fapt. A arătat că toate criticile aduse fac trimitere la reanalizarea situaţiei de fapt, aspect care nu poate fi pus în discuţie pe calea recursului în casaţie.

Cererile de recurs în casaţie formulate de condamnaţi au fost comunicate celorlalte părţi, care însă nu au depus concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 aprilie 2015. La data de 25 mai 2015 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul asistent desemnat.

Potrivit raportului, cererea de recurs în casaţie a lui S.D., este formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b), c) şi d) şi art. 438 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie a condamnatei M.C.M., deşi este formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege şi respectă dispoziţiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b), d) şi art. 438 C. proc. pen., condiţia prev. de art. 437 lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită doar formal.

Prin încheierea nr. 188/RC din 02 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3949/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul S.D., împotriva deciziei penale nr. 1611/A din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

A trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, completului C7. A fixat termen de judecată în şedinţă publică, la data de 23 iunie 2015, ora 9,00, pentru când a fost citat inculpatul S.D.

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta M.C.M. împotriva deciziei nr. 1611/A din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6) C. proc. pen., art. 437 şi art. 438 C. proc. pen. ori că cererea este vădit nefondată, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către Curtea de Apel. Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de specificul acestei căi extraordinare de atac legea impune, cu privire la exercitarea recursului în casaţie, atât o limitare în timp (termenul de declarare a recursului), cât şi din perspectiva interesului procesual (persoanele care pot declara), precum şi a cazurilor ce pot fi invocate.

În ce-l priveşte pe recurentul condamnat S.D. s-a constatat că cererea de recurs în casaţie este formulată în termenul legal de 30 zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen. şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.

Cererea de recurs îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi motivarea acestora, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (latura penală) şi art. 448 alin. (2) C. proc. pen. (greşita soluţionare a laturii civile).

S-a arătat de către recurent, că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, învederându-se, referitor la infracţiunile de participaţie improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 289 C. pen. 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi participaţie improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, rap. la art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi art. 2481 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., următoarele:

- faptele reţinute prin hotărârea de condamnare nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute în norma de incriminare, întrucât conduita de determinare la care se face referire în decizia instanţei de apel nu a vizat autorii infracţiunilor de fals intelectual (membrii comisiei de recepţie) sau pe autorul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (inculpata M.C.M.), ci o persoană care ar fi comis acte de complicitate la săvârşirea acestor infracţiuni. Or, în cazul participaţiei improprii în modalitatea „intenţie - lipsă de vinovăţie" cel care este determinat cu intenţie este autorul, care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală fără vinovăţie. În cauză, autorii infracţiunilor de fals intelectual au fost trimişi în judecată, iar instanţa de apel a reţinut vinovăţia acestora.

- în cazul participaţiei improprii, activitatea instigatorului sau complicelui se poate raporta doar la fapta comisă de autorul infracţiunii, iar nu la fapta comisă de un alt instigator sau complice, cum s-a reţinut în cazul de faţă.

- nu există elementele de tipicitate subiectivă prevăzute în norma de incriminare, deoarece complicitatea, sub aspect subiectiv, presupune existenţa sprijinului dat cu intenţie directă sau indirectă la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Această formă de participaţie presupune aşadar intenţia directă sau indirectă a complicelui de a înlesni săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, intenţie care nu a fost reţinută în ceea ce îl priveşte pe martorul M.B., acesta acţionând fără intenţia de a înlesni săvârşirea infracţiunii de fals intelectual de către membrii comisiei de recepţie sau a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice de către inculpata M.C.M., aşa cum a reţinut şi instanţa de apel.

- nu este realizată condiţia obiectivă impusă de lege pentru existenţa complicităţii constând în efectuarea unor acte de natură să sprijine săvârşirea faptelor reţinute în sarcina autorilor, prin una din modalităţile prevăzute de lege (înlesnire, ajutor sau promisiune după caz). De asemenea, nu există o contribuţie materială care să înlesnească sau să ajute la realizarea laturii obiective a infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor publice, şi nici o contribuţie imaterială, de sprijinire a cauzalităţii psihice.

În ceea ce priveşte latura civilă, recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Analizând dispoziţiile art. 16 C. proc. pen., s-a observat că legiuitorul a suprimat distincţia între ipoteza neprevederii faptei în legea penală şi cea a lipsei unui element constitutiv al infracţiunii. În consecinţă, situaţiile în care se reţine lipsa unui element constitutiv se vor subsuma noilor dispoziţii care prevăd că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în condiţiile în care inculpatul nu critică situaţia de fapt, ci solicită doar o verificare în drept a acesteia, Înalta Curte a apreciat că recursul poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. cererea de recurs în casaţie fiind admisibilă în principiu.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării hotărârii, s-a stabilit că aceasta urmează să fie discutată în condiţii de contradictorialitate în faţa completului competent să se pronunţe asupra recursului în casaţie.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 23 iunie 2015, recurentul S.D., prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei pronunţate având drept consecinţă achitarea cu privire la cele două infracţiuni, precum şi înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile, pe considerentele expuse pe larg în partea introductivă a hotărârii.

Analizând recursul în casaţie în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recursul în casaţie, în reglementarea Noului C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

În speţă, criticile condamnatului S.D. vizează greşita condamnare pentru participaţie improprie la complicitate la infracţiunea de fals intelectual şi participaţie improprie la complicitate la infracţiunea abuz în serviciu contra intereselor publice, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct 7 C. proc. pen.

Rolul recursului în casaţie este de a examina dacă situaţia de fapt reţinută în apel corespunde consecinţelor legale care au condus la condamnare. Se constată că S.D. a fost trimis în judecată pentru participaţie improprie la complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi art. 2481 C. pen. din 1969 şi pentru participaţie improprie la complicitate la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

„Instanţa de apel a observat că inculpatul a săvârşit faptele prin intermediul martorului M.B., care de altfel era cumnatul inculpatului şi angajat al acestuia la SC S.A.A.G. SRL.

În fapt, s-a reţinut că, în mod conştient şi cu intenţie, a determinat pe martorul M.B. să se prezinte cu un proces verbal întocmit în fals (...), martorul ajutăndu-i astfel, fără vinovăţie, să săvârşească infracţiunea de fals intelectual.

De asemenea, inculpatul a determinat cu intenţie pe martorul M.B. să ajute pe inculpata M.C.M. să săvârşească infracţiunea de abuz în serviciu, (constând în aceea că inculpata a dispus, în aceeaşi zi, plata restului de 70% din contravaloarea contractului, conform facturii fiscale emise de SC S.A.A.G. SRL, deşi acesta nu fusese executat), prin faptul că a trimis, tot prin intermediul martorului, factura fiscală pentru produse ce nu fuseseră executate, factură ce a fost imediat onorată la plată".

În reglementarea Noului C. proc. pen. recursul în casaţie reprezintă o cale extraordinară de atac exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. C. proc. pen. nu permite în cadrul acestei căi extraordinare de atac, în examinarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., reţinerea unei situaţii de fapt diferite de cea descrisă în decizia Curţii de apel. Recursul în casaţie nu permite reluarea dezbaterilor privind acele aspecte care ţin de existenţa elementelor de fapt, reţinute de instanţa de apel pe baza probelor administrate.

În recursul în casaţie de faţă, recurentul S.D. susţine că faptele reţinute prin hotărârea de condamnare nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă prevăzute în norma de incriminare, fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. În concret, se invocă o neconcordanţă între situaţia de fapt şi consecinţele juridice reţinute de instanţa de apel. Apărările formulate nu au însă corespondent în cele constatate de către instanţa de apel. Situaţia de fapt reţinută în apel corespunde conţinutului infracţiunilor, astfel cum au fost prezentate anterior.

Participaţia improprie poate exista în forma instigării improprii, în cazul în care se săvârşesc acte de determinare cu intenţie la săvârşirea de către o altă persoană, din culpă sau fără vinovăţie, a unei fapte prevăzute de legea penală (C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal, Partea generală, Universul juridic, Bucureşti, 2007, p. 479). Instanţa de apel a reţinut că martorul a declarat că inculpatul l-a determinat să se deplaseze la sediul ANT şi să procedeze în modalitatea menţionată, întrucât avea calitatea de angajat al SC S.A.A.G.

SRL. S-a constatat că „din declaraţia martorului M.B. a rezultat că persoana care i-a indicat cum să completeze factura fiscală şi care i-a înmânat punga conţinând cele 5 casete Beta şi 5 Cd-uri este inculpatul S.D. Tot acesta este persoana care, conform declaraţiilor martorului, s-a ocupat, efectiv, de efectuarea spoturilor şi de executarea contractului; cu alte cuvinte, inculpatul S.D. era conştient că acest contract nu s-a executat şi cu toate acestea a emis factura fiscală pentru uriaşa sumă de 3.151.000 RON şi i-a înmânat martorului, în mod mincinos, casetele Beta şi CD-urile, fără ca pe acestea să se afle spoturile şi bannerele publicitare executate conform contractului.

Totodată, chiar din declaraţia inculpatului, dată în cursul urmăririi penale, a rezultat că acesta a fost de faţă la semnarea contractului de către soţia sa, numita S.R.M.C., că s-a convenit "verbal" cu reprezentanţii ANT ca spoturile să fie efectuate pe varianta "Ţara de basm ", că el personal s-a ocupat de executarea acestui contract şi că el personal ar fi efectuat filmările în mai multe locaţii, cu o cameră beta digital pe care ar fi împrumutat-o de la un prieten al cărui nume nu-l mai reţine. A mai susţinut inculpatul că la filmări pentru interpretarea diferitelor personaje ar fi participat diferite persoane, pe care le-ar fi contactat pe stradă, ad-hoc, în localităţile unde s-au realizat filmările, iar costumele au fost cumpărate de el personal, sau persoanele respective ar fi venit cu ele de acasă.

Inculpatul a susţinut că aceste persoane au fost plătite cu numerar, fără a fi întocmit document de plată, că nicio altă persoană din firmă sau vreun specialist nu ar fi participat la filmări, iar persoana care l-a interpretat pe "Dracula" a fost identificată în municipiul Constanţa - declaraţie, dată în prezenţa avocatului ales. Toate aceste cheltuieli nu au fost evidenţiate în contabilitate, post procesarea a făcut-o personal pe un calculator de la biroul său, după care a trecut materialul pe casete beta digital sub. îndrumarea unor prieteni; cât despre machetele de banner, a susţinut că au fost realizate de echipa de creaţie din cadrul SC S.A.A.G.

SRL, însă nu poate indica numele persoanelor care au lucrat la acest proiect. Instanţa de apel a apreciat că rezultă cu evidenţă că în luna decembrie a anului 2006 nu s-a efectuat nicio filmare şi nicio activitate în realizarea contractului încheiat cu ANT, iar inculpatul a emis cu bună ştiinţă factura fiscală pentru prestaţii neexecutate şi a încasat întreaga sumă ce reprezenta preţul contractului fără a face niciun demers pentru executarea efectivă a obligaţiilor contractuale ".

Faţă de cele ce preced, se constată concordanţa dintre probe, situaţia de fapt şi elementele de tipicitate ale faptelor care fac obiectul cercetării.

Aşadar, Înalta Curte, apreciază că motivele invocate de recurentul condamnat S.D. nu se încadrează în limitele impuse de textul de lege referitor la recursul în casaţie pentru că vizează aspecte de fapt, ce nu fac obiectul acestei instituţii de drept. Înalta Curte, în cadrul acestei căi de atac, nu se poate transforma într-o instanţă de fond şi nu se poate înfăptui o nouă judecată bazată pe reaprecierea probelor în lipsa unei cercetări proprii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de S.D. împotriva deciziei penale nr. 1611/A din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3949/2/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 50 RON onorariul parţial al avocatului din oficiu până la prezentarea avocatului ales se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de S.D. împotriva deciziei penale nr. 1611/A din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3949/2/2014.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 50 RON onorariul parţial al avocatului din oficiu până la prezentarea avocatului ales se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 iunie 2015.