Robbery inmate's sentence-interruption bid fails for lack of proven family hardship
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the prisoner’s appeal, affirming the lower courts’ denial of his request to suspend execution of his 6-year prison sentence for robbery; the earlier appellate decision and trial court ruling remain in force, and the appellant was ordered to pay judicial costs. The dispute concerned a motion under Article 455, read with Article 453(c) of the Romanian Criminal Procedure Code, seeking interruption of imprisonment on grounds of alleged hardship to his family and home, which the courts found unproven by the social investigation. The decisive legal basis was that interruption of sentence is permissible only where immediate execution would have serious consequences for the convicted person, his family, or his workplace, and the invoked circumstances were not substantiated.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 192 alin. 2 C. proc. pen; Robbery inmate's sentence-interruption bid fails for lack of proven family hardship: The dispute concerned a motion under Article 455, read with Article 453(c) of the Romanian Criminal Procedure Code, seeking interruption of imprisonment on grounds of alleged hardship to his family and home, which the courts found unproven by the social investigation. The decisive legal basis was that interruption of sentence is permissible only where immediate execution would have serious consequences for the convicted person, his family, or his workplace, and the invoked circumstances were not substantiated.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for reviewing the appeal on the merits — the possibility of interrupting imprisonment.
Used to impose the payment of judicial costs on the losing party.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 230 din 13 august 2003, Tribunalul Ialomița a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, formulată de condamnatul S.N. deținut în Penitenciarul Slobozia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că motivele invocate de petiționar, respectiv starea precară a familiei și a locuinței sale, nu sunt dovedite.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 566/ A din 24 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care condamnatul reitera motivele invocate în cererea inițială, susținând că prima instanță nu a ținut seama de situația materială a familiei sale.
Împotriva menționatelor hotărâri condamnatul S.N. a declarat recurs, susținând că în cauză nu s-au respectat prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată ar avea consecințe grave pentru condamnat, familia acestuia sau unitatea la care lucrează.
Din actele dosarului rezultă că petiționarul se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, împrejurările invocate de acesta în susținerea cererii de întrerupere a executării pedepsei nefiind dovedită prin ancheta socială efectuată în cauză, situație în care soluțiile adoptate de cele două instanțe sunt juste și nu se impune casarea lor.
Pentru motivele expuse, urmează ca recursul declarat de condamnatul S.N. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 566 din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentul condamnat, să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2003.