Withdrawal of appeal against denial of application for application of more favorable penal law under new Penal Code transition provisions

Deliberând asupra formulată de condamnatul B.D.I. împotriva sentinţei penale nr. 99 din 26 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 99 din 26 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 289/54/2014, a fost respinsă cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul B.D.I. cu privire la pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 14 februarie 2014, a înregistrat fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. 289/54/2014, cererea formulată de condamnatul B.D.I., înaintată iniţial Judecătoriei Târgu Jiu, iar ulterior trimisă spre soluţionare Curţii de Apel Craiova, prin care s-a solicitat aplicarea legii mai favorabile, potrivit art. 6 din noul C. pen., cu privire la pedeapsa sentinţei penal nr. 258/PI din 24 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, modificată prin Decizia penală nr. 1006/1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 17 octombrie 2013.

În susţinerea cererii s-a ataşat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 291 din 21 octombrie 2012 al Curţii de Apel Timişoara, sentinţa penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, fişa de evaluare a deţinutului şi fişa Dosarului nr. 1006/1/2013 din 17 octombrie 2013 cu soluţia pronunţată în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Conform art. 23 alin. (8) din Legea nr. 255/2013 cu modificările din O.U.G. nr. 116/2013, s-a comunicat condamnatului termenul de soluţionare şi posibilitatea de formula concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, alături de alţi inculpaţi, a fost condamnat şi inculpatul B.D.I. pentru trei infracţiuni, respectiv:

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2013, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.;

- în baza art. 255 alin. (1) C. pen., rap. pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 3201 C. proc. pen., la 6 luni închisoare;

- în baza art. 270 alin. (2) lit. a) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni, mărită cu un spot de 1 an, urmând să execute, în final, 5 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis, între altele, şi recursul inculpatul B.D.I. în sensul că s-au redus pedepsele individuale la 3 ani şi 4 luni pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu art. 3201 C. proc. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; la 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., rap. pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320 C. proc. pen. şi la 3 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 270 alin. (2) lit. a rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen. şi 3 ani pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-au interzis, totodată, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Instanţa de fond a apreciat că, este neîntemeiată, cererea formulată, pentru următoarele considerente

S-a avut în vedere că, potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

În acelaşi sens, în baza art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a codului penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracţiune ce a rămas definitivă sub imperiul vechiului C. pen., care nu depăşeşte maximul special prevăzut de codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi".

Instanţa de fond a reţinut că, în cauza de faţă contestatorul se află în executarea unei pedepse rezultante de 3 ani şi 8 luni şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de ar. 64 lit. a) şi b) C. pen., toate infracţiunile de condamnare fiind incriminate şi în continuare, respectiv darea de mită prin art. 290 C. pen., cu pedepse de la 2 la 7 ani închisoare, aderarea la un grup infracţional organizat prin art. 367 C. pen. care se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea drepturi, în condiţiile în care şi pentru infracţiunea de contrabandă calificată se păstrează reglementarea anterioară şi pedepsele prevăzute de lege.

Pentru stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se ţină seama de toate normele penale care îşi pot găsi aplicarea în cauzele deduse judecăţii, iar instanţa în soluţionarea unor asemenea cereri, este obligată să aplice legea penală, cu privire la toate măsurile susceptibile de a fi luate în calcul.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, cu consecinţele art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ce vizează reducerea acestora cu o treime în cadrul procedurii simplificate, instanţa de fond a constatată că pedepsele stabilite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs, nu depăşesc maximul special prevăzut de noul C. pen. şi, ca atare, se va respinge contestaţia promovată în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificată prin art. 4 pct. 1 din O.U.G. nr. 116/2013, rap. la art. 505 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul B.D.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 martie 2014.

La termenul de judecată din 24 martie 2014, contestatorul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că înţelege să-şi retragă recursul.

Înalta Curte, având în vedere, pe de o parte, declaraţia contestatorului condamnat în sensul retragerii cererii de contestaţie, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de declaraţia de retragere a contestaţiei formulată de contestatorul B.D.I.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorului condamnat va fi obligat la plata sumei 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei declarată de condamnatul B.D.I. împotriva sentinţei penale nr. 99 din 26 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2014.