Prematurity of judicial rehabilitation request: start of the ten-year statutory term calculated from completion of main penalty execution rather than conditional release
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the convicted applicant, upholding the lower court’s rejection of his request for judicial rehabilitation as premature, and ordered him to pay 600,000 lei in judicial fees to the state. The dispute concerned a civil rehabilitation application filed by a prisoner sentenced to 20 years' imprisonment for murder, where the applicant argued for early restoration of rights; however, the factual record established that his conditional release left an unexecuted penalty balance of nearly four years, which extended the completion of the main penalty to 6 December 1993. The decisive legal basis was Article 135(b) of the Penal Code, which mandates a 10-year rehabilitation term for such sentences, calculated from the actual completion of the main penalty execution rather than the initial release date; consequently, the legal term did not expire until 6 December 2003, rendering the application, filed in July 2003, legally premature.
Legislator headnote
AI generatedart. 497 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen, art. 174 C. pen, art. 136 C. pen, art. 135 lit. b) C. pen, art. 13 C. pen; Prematurity of judicial rehabilitation request: start of the ten-year statutory term calculated from completion of main penalty execution rather than conditional release: The dispute concerned a civil rehabilitation application filed by a prisoner sentenced to 20 years' imprisonment for murder, where the applicant argued for early restoration of rights; however, the factual record established that his conditional release left an unexecuted penalty balance of nearly four years, which extended the completion of the main penalty to 6 December 1993. The decisive legal basis was Article 135(b) of the Penal Code, which mandates a 10-year rehabilitation term for such sentences, calculated from the actual completion of the main penalty execution rather than the initial release date; consequently, the legal term did not expire until 6 December 2003, rendering the application, filed in July 2003, legally premature.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the final order to dismiss the appeal as unfounded.
Basis for the order obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 475 din 1 august 2003, Tribunalul Constanța a respins, ca prematură, cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul S.I., în temeiul dispozițiilor art. 497 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că petiționarul S.I. a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2782 din 14 decembrie 1984, pronunțată de Tribunalul Suprem în dosarul nr. 2173/1984.
Executarea pedepsei a început la data de 7 decembrie 1983.
În baza Decretului 11/1988, pedeapsa aplicată a fost redusă la jumătate.
Petiționarul a fost liberat condiționat la data de 17 februarie 1990, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 3 ani, 9 luni și 19 zile.
În conformitate cu prevederile art. 135 și art. 136 C. pen., termenul de reabilitare se împlinea la data de 6 decembrie 2003.
Așa fiind, instanța de fond a constatat că cererea petentului a fost introdusă la 2 iulie 2003 mai înainte de împlinirea termenului de reabilitare, fiind prematur formulată.
Prin decizia penală nr. 303 din 19 septembrie 2003, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul S.I. și a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiționarul condamnat, fără a preciza motivele de casare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând hotărârea atacată și luând în considerare din oficiu motivele de casare, constată că aceasta este legală și temeinică.
În conformitate cu dispozițiile art. 135 lit. b) C. pen., termenul de reabilitare în cazul condamnatului S.I. este de 10 ani.
Potrivit prevederilor art. 13 C. pen., acest termen se calculează de la data de 6 decembrie 1993 când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, astfel încât, termenul de reabilitare nu se justifică decât la 6 decembrie 2003, cum în mod corect a stabilit instanța de judecată. Cererea de reabilitare a fost formulată înainte de împlinirea termenului legal.
Prin urmare, recursul condamnatului este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 303/ P din 19 septembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2003.