Conflict of jurisdiction: ex officio invocation of private-order territorial incompetence barred by civil procedure code

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamanta SC G.A. SA, a chemat în judecată pe pârâţii SC E.R.A.R. SA şi R.M.V., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună: obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.842,19 lei, dobânzi legale şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere în conformitate cu art. 64 alin. (4) din Ordinul R.C.A. nr. 14/2011.

În drept s-au invocat art. 2210 alin. (1) C. civ.; Ordinul nr. 14/2011 al C.S.A. din Legea nr. 136/1995.

Prin sentinţa civilă nr. 8268 din 20 decembrie 2013, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, Judeţul Ilfov.

Astfel învestită Judecătoria Buftea prin sentinţa civilă nr. 83 din 12 ianuarie 2015, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă. A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competentă.

În fundamentarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză, raportat la obiectul acţiunii (pretenţii comerciale ale unor profesionişti), norma ce reglementează competenţa teritorială este una de ordine privată, privitoare la bunuri, iar nu exclusivă, aceasta determinându-se conform art. 107 C. proc. civ. şi că la instanţa la care s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială, declinându-se competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, excepţia a fost invocată din oficiu şi nu de către pârâtă, nefiind respectate cerinţele art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte, învestită legal cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Judecătoria Satu Mare este competentă teritorial în dezlegarea pricinii pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 1027 C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea de valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Dar, conform art. 116 C. proc. civ., - aplicabil şi cu privire la art. 107 C. proc. civ., „Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

În consecinţă, necompetenţă teritorială invocată de Judecătoria Satu Mare este de ordine privată, necompetenţă neîncadrându-se într-un caz din cele prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi articol.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., „Necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Astfel, instanţa nu are, conform legii, dreptul de a-şi invoca necompetenţă teritorială de ordine privată, declinându-şi competenţa.

În prezenta cauză pârâta nu a invocat necompetenţă teritorială a Judecătoriei Satu Mare. Prin urmare, judecătoria competentă să judece prezenta cerere de valoare redusă este cea la care reclamanta a introdus cererea, respectiv Judecătoria Satu Mare.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte stabileşte competenţa în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2015.