Revizuirea unei hotărâri penitenciar-civile: tardivitatea cererii de revizuire și condițiile de fond pentru descoperirea înscrisurilor noi

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 1213/44/2012, revizuenta P.M.N. în contradictoriu cu intimata G.A.M. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 543 din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 17490/233/2010, considerând că aceasta este netemeinică şi nelegală.

A invocat cazul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut. A arătat că instanţa s-a limitat la a reţine că în cauză există autoritate de lucru judecat, nepronunţându-se asupra celorlalte motive de recurs care vizau fondul litigiului, respectiv motive de anulare a contractului de vânzare-cumpărare din 24 ianuarie 1994 (lipsa preţului, dolul, lipsa acordului la încheierea contractului, lipsa semnăturii şi a consimţământului valabil exprimat, vicierea consimţământului datorită violenţelor şi temerilor exercitate de pârâtă şi familia acesteia în perioada încheierii contractului).

Revizuenta a mai invocat şi motivul de revizuire reglementat prin dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susţinând că, după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, a fost descoperit un înscris nou, respectiv un raport de expertiză, efectuat în Dosarul penal nr. 5598/P/2008, care confirmă nesemnarea contractului de vânzare-cumpărare de către revizuenta.

Prin Decizia civilă nr, 68/R din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 543/R din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi formulată de P.M.N., ca inadmisibilă, reţinând în esenţă, că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost respins ca nefondat recursul declarat de aceeaşi parte împotriva Deciziei civile nr. 21 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi, decizia respectivă neevocând, astfel, fondul.

Prin urmare, s-a constatat că cererea de revizuire formulată împotriva acestei hotărâri este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia impusă de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta P.M.N. iar prin Decizia nr. 661 din 20 februarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul.

În argumentarea soluţiei pronunţate, Înalta Curte a reţinut că a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei decizii pronunţate într-o cerere de revizuire, respectiv Decizia civilă nr. 68/R din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, care a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, irevocabilă, nesusceptibilă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

S-a constatat că recursul declarat în cauză, nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 299 din acelaşi cod.

Împotriva Deciziei nr. 661 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a formulat cerere de revizuire revizuenta P.M.N. iar prin încheierea din 4 noiembrie 2014, Înalta Curte a dispus introducerea în cauză în calitate de revizuent a numitului P.V., moştenitor al lui P.M.N., urmare a decesului acesteia.

Prin cererea de revizuire, s-au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 2, 5, 6, 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, revizuenta a fost pusă sub curatelă, nu a fost apărată şi a fost împiedicată să se prezinte la judecată şi să încunoştiinţeze instanţa despre aceasta.

A mai susţinut revizuenta că pricina trenează de aproape 12 ani, şi în plus, începând din anul 2008, din completele de judecată învestite cu soluţionarea cauzei au făcut parte aceiaşi doi magistraţi care nu au înţeles să formuleze cereri de abţinere iar cererea de recuzare a fost respinsă.

De asemenea, s-a susţinut că o altă cerere formulată, privind suspendarea judecăţii până la data soluţionării dosarului penal ce se află în strânsă legătură de cauzalitate cu acţiunea de faţă, a fost respinsă şi că nu s-a acordat importanţa cuvenită cauzei şi înscrisurilor depuse.

În continuare, a arătat revizuenta că a solicitat suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a plângerii penale îndreptate împotriva numitei G.G., cauză în care s-au făcut cercetări penale, inclusiv o expertiză judiciară în care s-a confirmat existenţa actului fals însă în mod nelegal s-a dispus prin rezoluţie scoaterea de sub urmărire penală, plângerea împotriva acestei rezoluţii fiind înregistrată pe rolul instanţelor de judecată din Galaţi.

În final, a susţinut revizuenta că în faza anterioară de judecată, în mod abuziv nu s-a ţinut cont de cererea pentru acordarea unui termen în vederea angajării unui avocat, cauza s-a judecat la primul termen iar întâmpinarea intimatei i-a fost comunicată doar cu două zile înaintea termenului de judecată astfel încât nu a mai avut posibilitatea să formuleze un răspuns şi să-şi exercite pe deplin dreptul la apărare.

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, analizând, cu prioritate, tardivitatea formulării cererii de revizuire de faţă, invocată din oficiu, în raport cu prevederile art. 324 C. proc. civ., constată că aceasta este tardivă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit normei legale anterior evocate, termenul pentru declararea cererii de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată de instanţa de recurs, de la pronunţare.

În cazul prevăzut de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., termenul de o lună curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 322 pct. 6 acelaşi cod, potrivit căruia revizuirea se poate cere dacă (...) incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere, termenul este de 6 luni şi curge de la dobândirea capacităţii.

În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 322 pct. 8 C. proc. civ., termenul este de 15 zile şi se socoteşte de la încetarea împiedicării, potrivit art. 324 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, revizuenta, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicită revizuirea Deciziei nr. 661 din 20 februarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de aceasta împotriva Deciziei civile nr. 68/R din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Deşi a invocat cazurile de revizuire menţionate anterior, din memoriul depus la dosarul cauzei nu pot fi identificate aspecte ce ar atrage incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce priveşte cazul prevăzut de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., cu referire la descoperirea unui înscris nou, respectiv raportul de expertiză efectuat într-un dosar penal, se constată că acesta nu întruneşte condiţiile prevăzute cumulativ de textul legal invocat, respectiv caracterul de noutate şi imposibilitatea înfăţişării lui cu cele două ipoteze, fiind reţinut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie, se constată de asemenea că susţinerile revizuentei nu sunt de natură a atrage incidenţa acestui caz de revizuire, nefiind dezvoltate de altfel argumente în acest sens.

În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 322 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea se poate cere dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, se constată de asemenea a nu fi fost dezvoltate argumente în sensul textului legal invocat pentru a demonstra îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de acest caz de revizuire, respectiv că împiedicarea înfăţişării şi înştiinţarea instanţei s-au datorat unei împrejurări mai presus de voinţa sa.

Aşa fiind, revenind la cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea se poate cere dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori dacă s-a dat mai mult decât s-a cerut, termenul de o lună în care partea are deschisă calea revizuirii curge de la pronunţare în situaţia unei hotărâri date în recurs.

Astfel, având în vedere că hotărârea atacată este o hotărâre pronunţată în recurs, termenul de o lună pentru declararea cererii de revizuire se calculează de la 20 februarie 2014, data pronunţării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, termen care se constată împlinit la data de 20 martie 2014.

Constatând că cererea de revizuire pendinte a fost formulată la 18 aprilie 2014, cu depăşirea termenului legal, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 324 alin. (1) C. proc. civ., urmează să o respingă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul P.V. împotriva Deciziei nr. 661 din 20 februarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2015.