Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1497/2015 AI generated

Revizuire admissibility: requirement that new documents were withheld by adverse party or unavailable due to circumstances beyond party's control

Case Number Decizia nr. 1497/2015
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed the appeal filed by the contractor against the Court of Appeal's decision upholding the lower courts' judgments, thereby rendering final the obligations for the contractor to pay the municipality approximately 612,600 lei in late penalties, the municipality to pay approximately 49,390 lei for outstanding work, and the contractor to bear half of the expert fees. The case involved a dispute over a construction contract where the municipality sought penalties for delays and payment for unexecuted works, while the contractor countersued for unpaid invoices and penalties; the contractor attempted to use the appellate decision as a basis for a retrial (revizuire) by arguing that a specific address held by the opposing party constituted new evidence. The Court held that the grounds for the extraordinary remedy under Article 322(5) of the Code of Civil Procedure were not met, ruling that the mere subsequent discovery of documents does not justify a retrial unless the party proves that circumstances beyond their control or adverse party retention prevented the submission of such evidence during the original proceedings.

Legislator headnote

AI generated

art. 322 C. proc. civ, art. 322 pct. 5 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Revizuire admissibility: requirement that new documents were withheld by adverse party or unavailable due to circumstances beyond party's control: The case involved a dispute over a construction contract where the municipality sought penalties for delays and payment for unexecuted works, while the contractor countersued for unpaid invoices and penalties; the contractor attempted to use the appellate decision as a basis for a retrial (revizuire) by arguing that a specific address held by the opposing party constituted new evidence. The Court held that the grounds for the extraordinary remedy under Article 322(5) of the Code of Civil Procedure were not met, ruling that the mere subsequent discovery of documents does not justify a retrial unless the party proves that circumstances beyond their control or adverse party retention prevented the submission of such evidence during the original proceedings.

Keywords

AI generated
construction contract late submission of documents Civil Procedure Code obligation to pay unpaid invoices public works

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Legal basis cited in the operative order to dismiss the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 04 octombrie 2010, reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC "P.S.M." SRL a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 612.607,50 lei reprezentând penalităţi de întârziere provenite din neexecutarea la termen a contractului din 30 octombrie 2007 încheiat între instituţia reclamantă şi aceasta, calculate până la data concilierii pe cale amiabilă, obligarea societăţii pârâte la plata sumei de 511.722,91 lei ce reprezintă contravaloarea unor lucrărilor achitate şi neexecutate, obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere şi a dobânzii legale aferente acestor penalităţi, pentru perioada dintre data concilierii pe cale amiabilă şi data încetării efective a contractului sau data finalizării lucrărilor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale reconvenţională, pârâta SC P.S.M. SRL a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 41.317,00 lei (valoare fără TVA) reprezentând lucrări executate la data de 01 august 2008 şi neachitate, actualizată la data efectuării plăţii cu paritatea euro/leu, având în vedere că la licitaţia lucrării, valoarea euro a fost de 3,351 lei aşa cum reiese din formularul de ofertă; obligarea reclamantului la plata unor penalităţi de 0,1% pe zi la valoarea lucrărilor executate şi neachitate, respectiv 41.317,00 lei, începând cu data de 1 august 2008 şi până la plata efectivă a acesteia, aşa cum este prevăzută clauza penală la art. 12.2. din contractul din 30 octombrie 2007, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 305/PI din 06 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7902/30/2010* a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar în contradictoriu cu pârâta SC P.S.M. SRL, având ca obiect pretenţii.

A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC P.S.M. SRL, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 612.607,50 lei reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi calculate la preţul contractului, de la data concilierii directe şi până la plata efectivă, cu dobânda legală.

A fost respinsă în rest acţiunea, fiind obligat reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar la plata către pârâtă a sumei de 49.392 lei (valoare fără TVA), reprezentând debit restant. A fost respinsă în rest cererea reconvenţională, fiind compensate cheltuielile de judecată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 305/PI din 06 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7902/30/2010* au formulat apel pârâta SC P.S.M. SRL Lugoj şi reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar.

Prin Decizia civilă nr. 814 din 13 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 7902/30/2010* a fost respins apelul declarat de pârâta SC P.S.M. SRL Lugoj, fiind admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar împotriva aceleiaşi sentinţe, în sensul obligării pârâtei SC P.S.M. SRL Lugoj la plata către reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar şi a sumei de 6450 lei reprezentând jumătate din onorariul experţilor. Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii principale şi asupra cererii reconvenţionale.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire apelanta SC P.S.M. SRL, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 2 şi 5 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 80/A din 26 ianuarie 2014 a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC P.S.M. SRL prin administrator M.D. împotriva Deciziei civile nr. 814 din 13 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 7902/30/2010* al Curţii de Apel Timişoara.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că deşi, revizuenta şi-a întemeiat calea extraordinară de atac şi pe pct. 2 al art. 322 C. proc. civ., niciuna dintre susţinerile expuse în motivele cererii de revizuire nu se raportează la ce anume a pronunţat instanţa altfel decât s-a solicitat, a dat în plus sau mai puţin decât limitele învestirii sale. Astfel, cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtei-revizuentei, în prezenta cale, la plata contravalorii unor lucrări neexecutate, penalităţi rezultate din derularea contractului şi cheltuieli de judecată, adică exact aspectele asupra cărora s-a dat hotărârea.

În ceea ce priveşte pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., s-a constatat că un înscris înfăţişat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de un înscris doveditor, reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, iar în speţa de faţă nu este întrunită ipoteza acestui text de lege şi nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului.

Împotriva acestei decizii, revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris.

În susţinerea recursului, revizuenta arată că, în mod greşit a apreciat instanţa că nu ar fi existat adresa din 10 iunie 2010 la data judecăţii şi că neprezentarea acesteia nu s-ar datora conduitei culpabile a părţii adverse.

Recurenta susţine că adresa respectivă a existat, dar că în mod culpabil reclamanta nu a depus-o la dosar, fiindu-i defavorabilă aşa cum s-a arătat în cererea de revizuire.

Recurenta consideră că aprecierile instanţei referitoare la faptul că "nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării" echivalează cu o încălcare a textului de lege al art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care arată că revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică".

La data de 15 mai 2015, intimatul Municipiul Lugoj prin Primar a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar la data de 28 mai 2015, recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că deşi temeiul de drept indicat de recurentă este art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu a indicat care sunt textele de lege încălcate sau greşit aplicate de instanţa de revizuire şi nici nu a argumentat în ce constă interpretarea presupus greşită a actului juridic dedus judecăţii, ce ar fi avut ca şi consecinţă schimbarea naturii ori înţelesului vădit neîndoielnic al acestuia.

În susţinerea acestor motive de recurs, revizuenta critica decizia atacată doar sub aspectul greşitei reţineri de către instanţă a incidenţei art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca motiv de revizuire, considerând că instanţa ar fi apreciat că adresa din 10 iunie 2010 nu ar fi existat la data judecăţii, deşi această afirmaţie nu se regăseşte în considerentele deciziei.

În acest sens se reţine că, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale acestei căi de atac, anume ca înscrisurile prezentate ca fiind înscrisuri noi, să nu fi putut fi invocate în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În acest context, este de reţinut că simplul fapt că partea a descoperit ulterior pronunţării hotărârii anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire şi îndeplinirea astfel a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 5.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj împotriva Deciziei civile nr. 80/A din 26 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN