Liability for civil litigation costs despite moot claim satisfied in parallel criminal proceeding: procedural fault and res judicata effect of rejected duplicative proceedings defense

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 24 iunie 2010 sub nr. 30924/3/2010, reclamanta T.I., în contradictoriu cu pârâta SC A.T. Asigurări SA a solicitat, în principal restituirea de către pârâtă a sumei de 274.390 euro, plătită din eroare, ca urmare a nulităţii actelor juridice de plată, iar în subsidiar, să se constate că reclamanta a plătit valabil către SC A.T. Asigurări SA suma de 274.390 euro în contul aferent poliţei sale de asigurare de viaţă de tip unit-linked din 27 noiembrie 2006, precum şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 euro şi a cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 4098 din 11 septembrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins cererea formulată de reclamanta T.I., în contradictoriu cu pârâta SC A.T. Asigurări SA ca rămasă fără obiect, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 31.512,46 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, ulterior pronunţării Deciziei penale nr. 1930 din 04 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 15292.02/3/2009, pârâta i-a achitat reclamantei sumele de bani solicitate în cauză.

De asemenea, faţă de faptul că pretenţiile formulate de către reclamantă au fost achitate de către pârâtă ulterior sesizării instanţei, tribunalul, reţinând culpa procesuală a pârâtei, a dispus în temeiul art. 274 C. proc. civ. obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 31.512,46 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru şi a onorariului de avocat. Faptul că prejudiciul pretins de reclamantă nu a fost reparat de bună-voie de către pârâtă, ci numai ca urmare a obligării sale prin decizia penală în calitate de parte responsabilă civilmente nu este de natură să înlăture culpa procesuală a acesteia în declanşarea litigiului civil care a generat aceste cheltuieli. Altfel, s-ar permite pârâtei să se prevaleze de propria turpitudine pentru a solicita exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC A.T. Asigurări SA Bucureşti, apreciind soluţia tribunalului ca nelegală, în sensul reţinerii greşite în sarcina pârâtei a culpei procesuale în declanşarea litigiului care a generat cheltuielile de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1227 din 10 decembrie 2014 a respins apelul formulat de pârâta SC A.T. Asigurări SA, aceasta fiind obligată la plata către intimata T.I. a sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că la baza obligaţiei de acordare a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală dedusă din expresia "partea care cade în pretenţii". Astfel, chiar dacă reclamantei i s-a respins cererea, aceasta nu este în culpă procesuală, întrucât pornirea proceselor, atât cel în materie civilă cât şi în materie penală au fost determinate de atitudinea pârâtei care nu şi-a executat obligaţiile, reclamanta având dreptul de a-şi valorifica pretenţiile prin orice cale prevăzută de lege, atât penală cât şi civilă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC A.T. Asigurări SA Bucureşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa respingerii cererii de obligare a societăţii recurente la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.

În argumentarea acestui motiv de recurs, pârâta consideră că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât s-a reţinut în mod eronat în sarcina SC A.T. Asigurări SA Bucureşti o culpă procesuală în declanşarea litigiului care a generat cheltuieli de judecată, ignorându-se astfel principiul de drept fundamental, electa una via non datur recursus ad alteram, potrivit căruia, unei persoane i se recunoaşte posibilitatea de a opta pentru sesizarea unei instanţe dintre două deopotrivă competente să rezolve cererea, însă nu şi dreptul de a se adresa amândurora.

În opinia recurentei, reclamanta a încălcat acest principiu de drept în momentul în care s-a adresat cu cereri la două instanţe deopotrivă competente, respectiv instanţei penale în faţa căreia s-a constituit parte civilă şi instanţei civile, în faţa căreia a formulat prezenta acţiune în pretenţii.

Astfel, atât timp cât reclamanta a înţeles să îşi valorifice pretenţiile prin constituirea de parte civilă în procesul penal, aceasta nu mai putea formula o acţiune civilă în faţa instanţei civile.

Culpa procesuală, susţine recurenta, pentru declanşarea a două litigii ce poartă asupra aceluiaşi obiect, aparţine exclusiv reclamantei, astfel încât, aceasta trebuie să îşi asume conduita procesuală adoptată, prin urmare şi cheltuielile de judecată efectuate pentru declanşarea prezentului litigiu.

Prin urmare, reclamanta ar obţine o îmbogăţire fără justă cauză prin obligarea societăţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată din prezentul proces, întrucât prejudiciul suferit de aceasta fusese reparat în integralitate, în urma soluţionării procesului penal.

Prin notele scrise depuse la data de 29 mai 2015, intimata-reclamantă T.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta SC A.T. Asigurări SA Bucureşti este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât s-a reţinut în mod eronat în sarcina sa o culpă procesuală în declanşarea litigiului care a generat cheltuieli de judecată.

Această critică este nefondată, având în vedere că în cauză nu se poate pune problema culpei procesuale a reclamantei, pe motiv că acţiunea a rămas fără obiect, doar pentru că pârâta a achitat în procedura de executare silită a sentinţei penale.

În acest sens, se reţine că plata a fost făcută după al şaptelea termen de judecată în prezentul dosar, după comunicarea întâmpinării, aspect ce relevă culpa procesuală evidentă a pârâtei, având în vedere că aceasta nu a achiesat la pretenţiile reclamantei nici în procedura concilierii şi nici la prima zi de înfăţişare, deşi fiind un litigiu comercial conform art. 43 C. com., partea era de drept în întârziere.

Susţinerea recurentei, potrivit căreia, reclamanta nu putea uza de calea procesului civil, odată ce se constituise parte civilă în procesul penal nu poate fi primită, având în vedere că cererea principală nu a fost respinsă ca inadmisibilă.

În acest context, se reţine că, excepţia inadmisibilităţii pe temeiul electa una via non datur recursus ad alteram, susţinută în recurs a fost invocată şi soluţionată în sensul respingerii la instanţa de fond, iar modul de soluţionare a acesteia nu a fost atacat nici separat nici odată cu fondul, intrând în puterea lucrului judecat şi împiedicând partea să reia această critică în recurs.

Totodată, singura situaţie de exonerare privind plata cheltuielilor de judecată este cea prevăzută de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., care nu poate fi extinsă şi la alte situaţii de fapt.

Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.T. Asigurări SA Bucureşti pe care o va obliga, în temeiul art. 274 din acelaşi Cod, să-i achite intimatei-reclamante T.I. suma de 3968 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial conform chitanţei aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.T. Asigurări SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 1227 din 10 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă SC A.T. Asigurări SA Bucureşti să achite intimatei-reclamante T.I. suma de 3968 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN