Provisional suspension of enforcement pending appeal in insolvency proceedings; risk of irreparable loss through distribution of executed sums in the creditor's insolvency estate

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 243 din 22 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 48881/3/2011 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SC V.P. SRL prin administrator judiciar C.I.S.I., fiind obligată pârâta SC D.B. SRL la plata sumei de 112.880,55 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate şi 112.880,55 lei penalităţi de întârziere.

Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantei ca neîntemeiate, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.776,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, din data de 10 februarie 2015, sub nr. 829/2/2015, petenta SC D.B. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata SC V.P. SRL - prin administrator judiciar C.I.S.I. suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 243 din 22.01.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 48881/3/2011.

În motivarea cererii petenta a arătat că a fost obligată să plătească intimatei suma de 112,880,55 lei penalităţi şi 112.880,55 lei reprezentând rest contravaloare lucrări executate, plus cheltuieli de judecată, hotărârea instanţei de fond fiind executorie, conform art. 7208 şi art. 278 C. proc. civ., iar după redactarea hotărârii există riscul ca aceasta să fie pusă în executare de îndată, având în vedere situaţia intimatei, împotriva căreia a fost deschisă procedura insolvenţei, prin încheierea 99/ C din 14 decembrie 2012, în Dosarul nr. 11117/90/2012, aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea.

A mai susţinut petenta că a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând totodată şi suspendarea executării hotărârii.

în ipoteza în care hotărârea ar fi însă executată până la soluţionarea apelului, chiar dacă în apel petenta ar obţine o hotărâre favorabilă acesteia, o eventuală întoarcere a executării ar fi imposibilă, întrucât suma executată intră în masa credală a intimatei şi va fi distribuită creditorilor înscrişi la masa credală a acesteia, astfel cum sunt evidenţiaţi în tabelul preliminar suplimentar nr. 5 publicat în B.P.I. nr. 3523 din 20 februarie 2014.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Sentinţa nr. 17/2015 din 16 februarie 2015 a admis cererea de suspendare provizorie a executării formulată de petenta SC D.B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 243 din 22 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a în Dosarul nr. 48881/3/2011.

A dispus suspendarea provizorie a executării Sentinţei civile nr. 243 din 22 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 48881/3/2011, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că în cauză este îndeplinită condiţia urgenţei, dată fiind starea de insolvenţă a societăţii intimate, având în vedere că prin încheierea nr. 99/C din 14 decembrie 2012 a Tribunalului Vâlcea a fost admisă cererea intimatei debitoare SC V.P. SRL, formulată la 28 noiembrie 2012, fiind deschisă împotriva acesteia procedura generală a insolvenţei, prevăzută de Legea nr. 85/206, încheierea fiind publicată în B.P.I. nr. 1282 din 23 ianuarie 2013.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, reclamanta SC V.P. SRL prin administrator judiciar C.I.S.I. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de suspendare provizorie ca inadmisibilă.

În argumentarea cererii de recurs, recurenta susţine că prima instanţă nu a cercetat cu atenţie condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale formulată de petenta SC D.B. SRL, întrucât nu se poate justifica caracterul „de urgenţă” al unei astfel de cereri.

În acest sens, recurenta precizează că aşa cum a arătat prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, în cauză nu este îndeplinită condiţia „urgenţei” întrucât printr-o eventuală plată către societatea reclamantă nu s-ar pierde nici un drept în mod ireversibil şi nici nu s-ar crea o pagubă iminentă care să nu poate fi remediată.

Această susţinere se bazează pe faptul că, prima instanţă a suspendat hotărârea atacată care nici măcar nu fusese redactată, prin acest mod „ajutând” astfel intimata-pârâtă SC D.B. SRL să mai amâne plata obligaţiilor financiare probabil încă trei ani, având în vedere că mai sunt două căi de jurisdicţie până la soluţionarea irevocabilă a procesului de pretenţii.

În acest sens, recurenta consideră că raţiunea pe care legiuitorul a avut-o în vedere la data redactării art. 7201 C. proc. civ. a fost tocmai celeritatea plăţilor în procesele comerciale şi nu suspendarea acestor hotărâri printr-o altă procedură.

În acest context, recurenta susţine că societatea reclamantă a intrat în procedura de insolvenţă în anul 2012, tocmai din cauza unor debitori precum petenta SC D.B. SRL, care nu şi-au achitat obligaţiile financiare pentru serviciile prestate, aspect ce a facilitat intrarea acesteia în incapacitate de plată, având de recuperat datorii de la mai multe societăţi comerciale.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 20 aprilie 2015, de către intimata SC D.B. SRL se solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta SC V.P. SRL prin administrator judiciar C.I.S.I. este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Referitor la prima critică a recurentei, prin care se arată că prin hotărârea instanţei de suspendare a executării silite s-ar tergiversa executarea cu aproximativ trei ani, se constată că aceasta este nefondată, întrucât hotărârea primei instanţe vizează suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului, în care urmează a se aprecia dacă suspendarea va opera până la soluţionarea acestuia.

Prin urmare, în speţă nu se pune problema unei întârzieri de trei ani la plata celor dispuse prin hotărârea atacată, întrucât aceasta hotărâre are caracter provizoriu, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 280 C. proc. civ., care se va soluţiona cu prioritate de către instanţa competentă să soluţioneze apelul, oricum o astfel de suspendare va avea efect până la soluţionarea apelului.

Astfel, întârzierea în executarea hotărârii judecătoreşti nu poate conduce ea însăşi la falimentul societăţii, aşa cum susţine recurenta, având în vedere că aceasta are datorii de peste 7.000.000 lei înscrise la masa credală, scadente pana la data deschiderii procedurii insolvenţei, 14 decembrie 2012, iar în cazul unei eventuale reorganizări, la aceste datorii se vor adaugă si datoriile născute în procedura insolvenţei, aşa încât nu se poate considera că o eventuală executarea silită a pârâtei pentru creanţa de aproximativ 200.000 lei ar fi cea care ar salva societatea recurentă de faliment.

În ceea ce priveşte critica recurentei, potrivit căreia, intimata şi-ar putea recupera creanţa în cadrul procedurii insolvenţei, în eventualitatea unei întoarceri a executării silite, aspect ce nu justifică „urgenţa” măsurii suspendării executării pentru evitarea unei pagube iminente, se constată că este nefondată, având în vedere că în ipoteza executării silite a hotărârii, intimata ar urma să se înscrie la masa credală în procedura insolvenţei recurentei, sub condiţia suspensivă a câştigării procesului, în apel, sau în recurs şi a întoarcerii executării silite.

De asemenea, în cazul unei eventuale reorganizări, o recuperare a creanţei va depinde de planul de reorganizare, de voinţa creditorilor majoritari, care vor aproba planul de reorganizare si de plăţile către creditori, care vor fi în mod evident în interesul creditorilor majoritari, astfel, o eventuală recuperare a creanţei se va face numai în conformitate cu cele stipulate în planul de reorganizare.

În aceste condiţii, trebuie reţinut că în cazul în care până la soluţionarea cererii de întoarcere a executării silite - în ipoteza executării silite înainte de soluţionarea irevocabilă a cauzei - se va dispune falimentul şi recurenta va fi radiată, intimata nu-şi va recupera nimic din creanţă, având în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (3) Legea nr. 85/2006, care prevede, „creanţele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiţie nu vor participa la ultima distribuire”.

Prin urmare, indiferent dacă recurenta va intra în procedura reorganizării sau în faliment, există riscul imposibilităţii întoarcerii executării silite.

În concluzie, Înalta Curte a constatat că prin motivele de recurs, în realitate s-a urmărit să se repună în discuţie chestiuni ce ţin de temeinicie şi nu de nelegalitate, aspecte ce nu pot fi supuse analizei în această fază procesuală.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V.P. SRL prin administrator judiciar C.I.S.I. împotriva Sentinţei nr. 17/2015 din 16 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V.P. SRL prin administrator judiciar C.I.S.I. împotriva Sentinţei nr. 17/2015 din 16 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2015.