Territorial jurisdiction for omission-based transport contraventions: obligation performance location determines competent court

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 12268 din 17 noiembrie 2014, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petenta SC H.I.T. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei, prevăzută de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, putea fi săvârşită doar la sediul societăţii petente, situat în str. Mărăşeşti, Călăraşi.

Având în vedere că acest sediu este situat în raza de competenţă a Judecătoriei Călăraşi, după cum rezultă din dispoziţiile H.G. nr. 337/1993, în raport de normele legale imperative ale art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa a reţinut că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Călăraşi.

Prin sentinţa civilă nr. 157 din 19 ianuarie 2015, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Călăraşi, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa soluţionării plângerii contravenţionale formulată de reclamanta SC H. SRL împotriva procesului verbal de contravenţie din data de 12 mai 2014, întocmit de pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, în favoarea Judecătoriei Constanţa şi, constatând că între Judecătoria Călăraşi şi Judecătoria Constanţa a intervenit un conflict negativ de competenţă în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei cauze, a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Călăraşi a apreciat că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei, prevăzută de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, putea fi săvârşită nu la sediul petentei, ci doar pe drumurile publice, în cazul de faţă, la locul unde a fost prins şoferul autovehiculului, respectiv localitatea Murfatlar, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Constanţa, după cum rezultă din dispoziţiile H.G. nr. 337/1993, astfel că, în raport de prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competenţa aparţine Judecătoriei Constanţa.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Călăraşi a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ISCTR nr. 41160027, încheiat la data de 12 mai 2014, prin care petenta a fost sancţionată contravenţional, în temeiul art. 7 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 69/2012, cu amendă în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, respectiv nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligaţiei de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuţe din care să rezulte masele şi dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.

Aşadar, în speţă a fost constatată o contravenţie constând într-o faptă omisivă intrând în responsabilitatea SC H. SRL, reglementată prin H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea unor încălcări ale reglementărilor europene şi naţionale în materia transportului rutier.

Acest act normativ nu conţine o normă derogativă de competenţă a judecării plângerilor contravenţionale, ci face trimitere la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit căruia: „Contravenţiilor prevăzute le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

Astfel, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

A stabili locul săvârşirii contravenţiei, ca element de determinare a competenţei teritoriale, înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei, cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.

Conform art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, în baza căruia a fost sancţionată petenta: ”Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 şi constituie contravenţii, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni:

Pct. 61. Nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligaţiei de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuţe din care să rezulte masele şi dimensiunile maxime admise/ autorizate ale acestora;”.

Locul de îndeplinire a obligaţiei legale de a asigura echiparea autovehiculului cu numărul de înmatriculare X cu plăcuţe din care să rezulte masele şi dimensiunile maxime admise/autorizate era sediul operatorului de transport, SC H. SRL, deoarece la sediu ar fi trebuit să se verifice dacă autovehiculele care pornesc pentru efectuarea unui transport respectă prevederile legale, şi nu la locul unde a fost prins şoferul autovehiculului, respectiv localitatea Murfatlar, astfel cum în mod corect a reţinut Judecătoria Constanţa.

Astfel, în raport cu dispoziţiile legale precitate, Înalta Curte reţine că, fiind o contravenţie care se săvârşeşte prin inacţiune - neîndeplinirea obligaţiei legale de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuţe din care să rezulte masele şi dimensiunile maxime admise/ autorizate ale acestora - aceasta nu putea fi săvârşită, în cauză, decât la sediul operatorului rutier.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 69/2012:

„(1) Contravenţiile prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 şi 77 se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.”

În concluzie, contravenţia constatată în sarcina petentei o reprezintă nerespectarea de către aceasta a obligaţiei de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuţe din care să rezulte masele şi dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, locul săvârşirii faptei omisive este la sediul petentei, care nu şi-a respectat obligaţiile legale ce-i reveneau în calitate de operator de transport rutier ce avea respectiva obligaţie, iar, în speţă, sediul petentei se află în localitatea Călăraşi, str. Mărăşeşti, jud. Călăraşi, aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Călăraşi.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC H. SRL şi pe intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial Constanţa în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2015.