Qualified theft and robbery: classification of threats during seizure and impact of alleged debt on criminal liability

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 6 mai 2003 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul F.E. la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni cu închisoare.

În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv un an închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 810.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de la partea vătămată B.S.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ziua de 18 februarie 2001, inculpatul a sustras din SC N. SRL Stejaru, administrată de către partea vătămată B.S., 2 bidoane cu lapte.

De asemenea, în dimineața zilei de 25 martie 2001, prin violențe și amenințări cu o toporișcă, inculpatul a deposedat pe partea vătămată B.D. de calul și căruța în care se aflau 5 bidoane cu lapte.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a infracțiunii de tâlhărie în sarcina sa, solicitând schimbarea încadrării în infracțiunea de furt calificat și reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 310 din 23 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, constatând că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor pe baza unei juste aprecieri a probelor.

Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare, fiind respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs de inculpat, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din apel.

Recursul nu este fondat.

Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate B.D., cele ale martorilor A.S. și P.V., precum și declarația inculpatului conduc la concluzia că pentru a-și însuși bunurile, inculpatul F.E., având asupra sa o toporișcă, a amenințat pe partea vătămată că o va lovi dacă va încerca să-l împiedice să ia bunurile (calul și căruța în care se aflau bidoanele cu lapte).

Potrivit art. 211 C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări.

Cu privire la apărarea inculpatului că partea vătămată B.S. îi datora aproximativ 10 milioane lei, și că a luat bunurile pentru a-și acoperi prejudiciul, considerând astfel că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, Înalta Curte constată că și în aceste împrejurări sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, întrucât „luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia”, constituie furt.

Rezultă așadar, că în mod corect instanțele au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor, pentru care a fost trimis în judecată, condamnându-l la pedepse just individualizate în raport de criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modalitatea în care au fost comise, gradul de pericol social concret și circumstanțele sale personale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată nefondat recursul inculpatului, pe care-l va respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.E. împotriva deciziei penale nr. 310 din 23 septembrie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2003.