Annulment of labor dispute lawsuit for non-payment of judicial stamp duties despite alleged financial hardship

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată, la data de 18 ianuarie 2012, reclamanta B.A. S.P.C.J. SRL, în contradictoriu cu pârâtul O.I.R.P.O.S.D.R.U. – R.S.V. Oltenia, a solicitat anularea actului administrativ nr. 7325 din 16 noiembrie 2011 emis de pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3352 din 21 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia netimbrării și a anulat acţiunea formulată de reclamanta B.A. S.P.C.J. SRL, în contradictoriu cu pârâtul O.I.R.P.O.S.D.R.U. – R.S.V. Oltenia, ca netimbrată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a îndeplinit obligaţia de timbrare a cererii, astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea de şedinţă de la 7 mai 2012 și, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. m) raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi, respectiv, art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, s-a constatat neîndeplinită obligaţia de timbrare a acţiunii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta SC B.A. S.P.C.J. SRL a declarat recurs, susţinând că faptul necompletării taxei judiciare de timbru cu suma de 23.354 lei reprezintă o imposibilitate fortuita de îndeplinire în termen a obligaţiei procedurale de achitare a taxei judiciare de timbru.

Astfel, arată recurenta, în perioada supusă discuţiei, societatea a întâmpinat dificultăţi financiare generate de blocajul financiar din economie şi neîncasarea sumelor datorate societăţii de terţi, fiind în mod obiectiv în imposibilitatea de a dispune de resursele băneşti necesare acoperirii diferenţei de bani care, potrivit instanţei de fond, trebuia depusa pentru completarea timbrajului cererii de chemare în judecată.

Societatea reclamantă solicită constatarea imposibilităţii fortuite de îndeplinire în termen a obligaţiei procedurale de achitare a taxei judiciare de timbru, admiterea recursului, casarea sentinței şi continuarea judecaţii pe fondul cauzei de către instanţa investită.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de fond a apreciat cu justeţe - în opinia Înaltei Curţi, faptul că se impune admiterea excepţiei netimbrării acţiunii invocată de autoritatea pârâtă .

Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 7 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, în mod corect, a constatat că, faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii privind rezoluţiunea contractului încheiat între părţi, acţiunea este supusă timbrajului în raport de valoarea actului administrativ contestat și a pus în vedere reclamantei să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 24.354 lei şi timbru judiciar cu 4.70 lei, sub sancţiunea anulării, acordând un nou termen de judecată în acest sens.

În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cererea se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a anulat cererea.

Analizând susţinerile recurentei în motivarea căii de atac, conform cărora neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit de către instanţa de fond a fost motivată de dificultăţile financiare generate de blocajul financiar din economie și de neîncasarea sumelor datorate societăţilor de terţi, Înalta Curte apreciază că aceste împrejurări nu sunt în măsură să înlăture sancţiunea anulării acţiunii promovate de reclamantă, față de prevederile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea 146/1997.

Totodată, Înalta Curte remarcă faptul că societatea reclamantă nu a formulat, în faţa instanţei de fond, o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare sau o cerere de reexaminare a cuantumului taxei judiciare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC B.A. S.P.C.J. SRL prin administrator judiciar R.I. IPURL împotriva sentinţei civile nr. 3352 din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.