Negative competency conflict resolved in favor of Brezoi Court; administrative challenge to rovinieta fine remanded for merits.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia pronunţată de Judecătoria Brezoi

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 27 decembrie 2011, sub nr. 7601/198/2011, petenta SC B.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – C.E.S.T.R.I.N. anularea procesului-verbal din 14 aprilie 2011.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că se impune anularea procesului-verbal, fiind întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 17 raportat la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001.

Prin Încheierea din 20 februarie 2013, Judecătoria Brezoi a dispus scoaterea cauzei de pe rol în temeiul art. III coroborat cu art. 23 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013, trimiţând dosarul pe cale administrativă Judecătoriei Brăila, apreciind că aceasta este competentă să judece cauza.

În esenţă instanţa a avut în vedere faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prin care s-a modificat competenţa în privinţa plângerilor contravenţionale având ca obiect plata rovinietei, competente fiind instanţele de la domiciliul/sediul contravenientului, iar nu cele de la locul săvârşirii faptei.

A considerat instanţa că dispoziţiile sunt de imediată aplicare şi că, în ciuda distincţiei ce poate deriva din Secţiunea 2 a legii, în sensul că materia contravenţională nu este inclusă în sfera contenciosului administrativ şi fiscal, sunt incidente totuşi prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, textul făcând trimitere la „procesele în primă instanţă” în curs de judecată la data schimbării, potrivit legii, a competenţei instanţelor legal învestite, care vor fi judecate de instanţele devenite competente să le judece, fără a face vreo diferenţiere (astfel cum se face în privinţa căilor de atac) între materia contravenţională şi cea a contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul având în vedere inclusiv o degrevare pe verticală.

Prin urmare, instanţa a considerat că, în temeiul aceluiaşi text legal, se impune trimiterea pe cale administrativă a cauzei instanţei devenită competentă, respectiv Judecătoria Brăila, având în vedere să sediul petentei se află în circumscripţia teritorială a acestei instanţe.

2. Soluţia pronunţată de Judecătoria Brăila

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 1 martie 2013.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătorie Brăila.

Prin sentinţa nr. 4532 din 12 iunie 2013, Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele.

Potrivit art. 24 din N.C.P.C., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus în OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România art. 101 conform căruia, prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.

Instanţa a constatat că norma în cauză este o normă de procedură, stabilind competenţa materială şi teritorială a instanţelor în această materie specifică.

În opinia Judecătoriei Brăila, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 27 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei, vechii reglementări potrivit art. 24 din N.C.P.C. care are aplicabilitate generală. Prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

În legătură cu dispoziţiile legale invocate de instanţa de trimitere, Judecătoria Brezoi, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. 23 alin. (1) şi 4 din Legea nr. 2/2013, instanţa a apreciat că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal, actul normativ realizând o distincţie clară între cele două materii în cadrul celei de-a doua secţiuni.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

În cauza de faţă se contestă Procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 14 aprilie 2011, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA – C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, SC B.C. SRL a fost sancţionat cu amendă contravenţională, întrucât la data de 16 noiembrie 2010, ORA 8:58, s-a constatat că vehiculul categoria A, a circulat pe DN 7 km 188+900m, Seaca, Jud. Vâlcea, fără a deţine rovinietă valabilă.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 27 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., astfel că este supusă vechii reglementări, potrivit art. 24 din N.C.P.C. care are aplicabilitate generală.

Astfel, potrivit art. 24 din N.C.P.C., norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Pe de altă parte, dispoziţiile legale invocate de Judecătoria Cornetu, ca instanţă de trimitere, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. 23 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reţine că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârşită pe DN 7, km 188+900 m, pe raza localităţii Seaca, Jud. Vâlcea.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentului, este localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Brezoi.

Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Brezoi.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC B.C. SRL în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică – C.E.S.T.R.I.N. Bucureşti în favoarea Judecătoriei Brezoi

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2013.