Competence for annulment of private commercial handover protocol vs. exception of illegality of administrative property certificate
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, assigning exclusive competence to the District Court of Odorheiu Secuiesc to hear the merits of the dispute. The case involved a civil action brought by a municipality and its local council against two commercial companies, seeking the annulment of a handover protocol and supplementary agreement regarding public property, along with a rectification of land registry entries and raising an exception of illegality against a 1993 property attestation certificate. The court determined that the primary documents challenged were private agreements between commercial entities and did not constitute administrative acts or administrative contracts under Law No. 554/2004, thereby falling under ordinary civil jurisdiction rather than administrative or fiscal jurisdiction. The decisive legal basis was the classification of the disputed instruments as non-administrative private law acts, requiring the court to apply Article 1(1) of the Civil Procedure Code for competence in common law matters, while noting that the attached exception regarding the administrative certificate should have been handled procedurally by the competent civil court.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 1 pct. 1 C. proc. civ; Competence for annulment of private commercial handover protocol vs. exception of illegality of administrative property certificate: The case involved a civil action brought by a municipality and its local council against two commercial companies, seeking the annulment of a handover protocol and supplementary agreement regarding public property, along with a rectification of land registry entries and raising an exception of illegality against a 1993 property attestation certificate. The court determined that the primary documents challenged were private agreements between commercial entities and did not constitute administrative acts or administrative contracts under Law No. 554/2004, thereby falling under ordinary civil jurisdiction rather than administrative or fiscal jurisdiction. The decisive legal basis was the classification of the disputed instruments as non-administrative private law acts, requiring the court to apply Article 1(1) of the Civil Procedure Code for competence in common law matters, while noting that the attached exception regarding the administrative certificate should have been handled procedurally by the competent civil court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes the competence of the District Court as the court of common law to resolve the dispute.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1638 din 15 iunie 2012, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a dispus declinarea în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş a competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de Municipiul Odorheiu Secuiesc şi Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc în contradictoriu cu SC R. SA şi SC M. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că principalul capăt al acţiunii îl constituie anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 7 aprilie 1993 în favoarea SC R. SA, de către Ministerul Industriilor, celelalte cereri având un caracter accesoriu, soluţionarea lor depinzând de modul de rezolvare a solicitării principale.
La rândul său, prin Sentinţa nr. 258 din 30 mai 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
Curtea de Apel a avut în vedere împrejurarea că reclamanţii au solicitat prin acţiune constatarea nulităţii absolute a protocolului de predare-primire a Creşei nr. x şi a actului adiţional ulterior, precum şi a procesului-verbal de delimitare a incintei Căminului de copii nr. x din 3 august 1992, cerând totodată rectificarea înscrierii în cartea funciară nr. x.
S-a reţinut, de asemenea că prin aceeaşi acţiune reclamanţii au invocat şi prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în baza cărora au ridicat excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 7 aprilie 1993 pentru suprafaţa de 2.812 mp aferentă căminului.
Instanţa din Târgu Mureş a constatat că obiectul principal al acţiunii îl constituie anularea protocolului de predare-primire şi a actului adiţional, înscrisuri încheiate între două societăţi comerciale, niciuna dintre ele neacţionând în regim de putere publică.
Curtea de apel a mai reţinut că şi în situaţia în care ar fi competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate, nu a fost sesizată în condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, judecătoria făcând confuzie între procedura excepţiei de nelegalitate şi acţiunea directă de anulare a unor acte administrative.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, Înalta Curte va constata că Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc îi revine competenţa soluţionării acţiunii.
Documentele a căror anulare s-a solicitat prin acţiune - protocolul de predare-primire şi actul adiţional - nu pot avea caracterul unor acte administrative, astfel cum este definită această noţiune prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Totodată, acele înscrisuri nu pot fi asimilate nici contractelor administrative, definite de acelaşi text de lege ca fiind contracte încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice.
Întrucât prin acţiune s-a invocat şi excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual - certificatul de atestare - judecătoria căreia îi revine competenţa soluţionării litigiului pe fond trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi să sesizeze instanţa de contencios administrativ doar pentru verificarea legalităţii actului de autoritate.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc ca instanţă de drept comun, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Municipiul Odorheiu Secuiesc şi Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA şi SC M. SA, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2013.