Negative conflict of jurisdiction resolved; competence assigned to Court of Appeal for administrative challenge to central authority's game management contract

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 6683 din 28 mai 2013 Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia „A.V.P.C.” Dolj în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 281 din 5 iulie 2013 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi constatând ivit conflict negativ de competenţă a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

În baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, reclamanta a solicitat rezoluţiunea contractului din 09 aprilie 2012 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 7, denumit Calafat, din jud. Dolj, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Mediului şi Pădurilor - prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Rm. Vâlcea la plata cheltuielilor suportate cu gestionarea fondului cinegetic menţionat.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic: „Fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes naţional şi internaţional.”

Contractul ce face obiectul prezentei cereri are ca obiect gestiunea fondului cinegetic nr. 7 denumit Calafat situate în jud. Dolj şi dă dreptul gestionarului de a vâna, captura şi valorifica în fiecare an cotele de recoltă aprobate şi de a folosi pentru vânătoare, în condiţiile legii, terenurile cuprinse în fondul cinegetic (art. 3 din contract, fila 7 dosar).

Atribuirea în gestiune constă în acţiunea prin care administratorul dă dreptul şi obligaţia de gestionare a faunei de interes cinegetic, în condiţiile prezentei legi (art. 1 lit. b)) din Legea nr. 407/2006

Deci, contractul este încheiat de M.M.P., în calitate de administrator,care este autoritate administrativă centrală autonomă cu personalitate juridică.

Având în vedere că obiectul litigiului îl reprezintă constatarea nulităţii unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Curtea de Apel.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea, în fond, a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia „A.V.P.C.” Dolj şi pe pârâţii M.M.P. - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice este de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia „A.V.P.C.” Dolj şi pe pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 01 noiembrie 2013.