Appeal against provisional suspension of tax warehouse authorization revocation declared inadmissible

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta SC O.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Accizabile Armonizate din cadrul M.F.P., a solicitat, în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea provizorie a Deciziei nr. 142 din 18 decembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal din 29 noiembrie 2011 deţinută de către SC O.P. SRL.

În motivarea cererii de suspendare reclamanta a arătat că decizia atacată i-a fost comunicată la data de 21 decembrie 2012 şi împotriva acesteia a formulat plângere prealabilă în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a arătat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată şi art. 403 alin. (4) C. proc. civ., respectiv cazul bine justificat şi existenţa unei pagube iminente.

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admite cererea de suspendare provizorie formulată de reclamanta SC O.P. SRL în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Accizabile Armonizate din cadrul M.F.P., a dispus suspendarea provizorie a executării Deciziei nr. 142 din 18 decembrie 2011 emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Accizabile Armonizate până la soluţionarea Dosarului nr. 447/2/2013 aflat pe rolul Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 142 din 18 decembrie 2012, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Accizabile Armonizate din cadrul M.F.P. a decis revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal din 29 noiembrie 2011 emisă societăţii reclamante.

La emiterea deciziei a fost avut în vedere procesul-verbal de control din 08 august 2012 încheiat de inspectorii din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, urmare a unei acţiuni de control care a avut drept obiectiv verificarea stocurilor de marfă aflate în cadrul antrepozitului fiscal.

Împotriva Deciziei nr. 142 din 18 decembrie 2012 reclamanta a formulat plângere prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 înregistrată la autoritatea pârâtă din 27 decembrie 2004.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi faptul că pe rolul Secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti se află Dosarul nr. 497/2/2013 al cărui obiect este constituit de cererea de suspendare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel a reţinut că urgenţa măsurii este demonstrată de faptul că revocarea autorităţii de antrepozit fiscal este de natură a conduce la încetarea activităţii societăţii şi implicit la insolvenţa acesteia, activitatea pentru care reclamanta deţine autorizaţie deţinând o pondere de 95% din activitatea acesteia. O eventuală încetare a activităţii ar atrage consecinţe şi de ordin social, având în vedere că societatea reclamantă are un număr de 50 angajaţi, aşa cum reiese din ştatul de funcţii depus la dosar.

Curtea de Apel a mai avut în vedere şi prevederile cuprinse în Recomandarea R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă care a apreciat că este de dorit să se asigure personalului o protecţie jurisdicţională provizorie fără a se recunoaşte eficacitatea necesară acţiunii administrative.

S-a mai apreciat că aspectele privind temeinicia şi legalitatea actului administrativ prin prisma dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 invocate de reclamantă urmează a fi analizate la soluţionarea cauzei de suspendare, în prezenta cauză fiind dovedită urgenţa unei astfel de cereri prin prisma elementelor anterior enunţate.

Împotriva hotărârii instanţei de fond recurentul-pârât M.F.P. - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de suspendare provizorie a executării Deciziei nr. 142 din 18 decembrie 2011 a fost formulată de reclamantă în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

Curtea de Apel a admis cererea şi a dispus suspendarea provizorie a executării deciziei până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 403 alin. (4) C. proc. civ.: „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.”

Prin urmare, împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti nu se poate formula recurs, aceasta fiind pronunţată fără cale de atac, conform dispoziţiilor citate.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 403 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul M.F.P. - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate împotriva Încheierii din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2013.