Competence for judicial review of CSM career decisions based on judicial status at issuance versus general administrative law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamantul P.V. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 589 din 3 iulie 2012, cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 1632/2/2013.

Prin Hotărârea Plenului contestată s-a respins solicitarea reclamantului de eliberare din funcţia de judecător prin pensionare, cu motivarea că la data de 08 mai 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia penală nr. 1452/2012, definitivă, prin care i-au fost aplicate judecătorului în cauză pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Prin Hotărârea nr. 444 din 17 mai 2012 a Plenului C.S.M., s-a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţia de judecător a domnului P.V., vicepreşedintele Judecătoriei Petroşani, ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

La adoptarea acestei hotărâri s-a avut în vedere că, în raport cu natura motivelor care conduc la eliberarea din funcţia de judecător sau procuror, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, demisia ca manifestare unilaterală de. voinţă a magistratului se circumscrie motivelor neimputabile de încetare a activităţii, în timp ce intervenirea condamnării definitive pentru unele infracţiuni se înscrie în categoria motivelor imputabile; în cazul în care există concurs între un caz de eliberare din funcţie pentru motive neimputabile şi un caz de eliberare din funcţie din motive neimputabile, trebuie să se dea eficienţă cazului eliberării din funcţie din motive imputabile, o interpretare contrară fiind de natură să conducă la eludarea prevederilor legale.

Ulterior adoptării hotărârii privind propunerea de eliberare din funcţie, respectiv la data de 25 mai 2012, domnul P.V. a solicitat eliberarea din funcţia de judecător pe un alt temei - prin pensionare, în condiţiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. începând cu data de 30 martie 2012.

Prin Decretul nr. 411 din 12 iunie 2012 al Preşedintelui României, publicat în M. Of. nr. 398 din 14 iunie 2012, domnul P.V., vicepreşedinte al Judecătoriei Petroşani, a fost eliberat din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

Prin publicarea Decretului nr. 411 din 12 iunie 2012 al Preşedintelui României în M. Of., hotărârea de eliberare din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni a intrat în circuitul juridic civil şi a produs efecte juridice, astfel că revocarea acesteia nu mai este posibilă. De altfel, revocarea ar fi putut interveni pentru condiţii de ilegalitate, dar mai ales pentru condiţii referitoare la oportunitate, iar Plenul constată că nu există aspecte privind oportunitatea, care să justifice o revocare a Hotărârii nr. 444 din 17 mai 2012 a Plenului C.S.M.

Mai mult. Hotărârea nr. 444 din 17 mai 2012 a Plenului C.S.M. este o consecinţă firească a Deciziei penale definitive nr. 1452/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care domnului P.V. i-a fost aplicată o pedeapsă penală, faţă de dispoziţiile art. 65 lit. f) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În consecinţă, Plenul, constatând că există un act administrativ legal, intrat în circuitul juridic civil şi care şi-a produs efectele juridice, respectiv hotărârea de eliberare din funcţie ca urmare a intervenirii unei condamnări penale definitive, apreciază că nu mai poate elibera un nou act administrativ prin care să dispună eliberarea din funcţie a domnului P.V. dintr-un alt motiv.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1864 din 6 iunie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de către petenta C.S.M., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că în cauză din punct de vedere al competenţei materiale nu sunt aplicabile normele generale prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu cele prevăzute de art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, a cărora hotărâre a Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoane interesate, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal. Dosarul a fost astfel înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Soluţia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra excepțiilor invocate.

Înalta Curte analizând la excepţia necompetenţei materiale a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu consecinţa trimiterii cauzei la curtea de apel Bucureşti invocată de contestatar, constată că aceasta este întemeiată.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, „Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători”.

Norme de competenţă materială derogatorie de la dreptul comun, vizează doar o situaţie de excepţie, respectiv atunci când hotărârea plenului C.S.M. priveşte „cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor”.

Ori, precum s-a reţinut, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia penală nr. 1452 din 8 mai 2012, definitivă, de condamnare a contestatorului la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, la data de 17 mai 2012, Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 444 a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţia de judecător ca urmare a menţinerii hotărârii definitive de condamnare.

Preşedintele României a emis Decretul nr. 411 din 12 iunie 2012 privind eliberarea din funcţie a contestatorului, decret publicat în M. Of. nr. 398 din 14 iunie 2012, deci din acea dată lui P.V. i-a încetat calitatea de magistrat.

Hotărârea plenului C.S.M. contestată nr. 589 a fost emisă la data de 2 iulie 2012, dată la care contestatorul nu mai avea calitate de magistrat.

Dispoziţiile art. 28 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 sunt aplicabile doar „judecătorilor şi procurorilor” - deci dar celor care deţin această calitate la data emiterii hotărârii.

Cum, începând cu data de 14 iunie 2012 contestatorul nu mai avea această calitate, nu-i sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale Legea nr. 313/2004 generale, prevăzute de cele ale art. 10 alin. (1) - Legea nr. 554/2004.

Conform acestora, competenţa de primă instanţă de soluţionare a căii de atac exercitată de o persoană fără a avea o calitate procesuală împotriva unui act de natură administrativă a unei autorităţi centrale revine curţii de apel, în speţă Curtea de Apel Bucureşti.

2. Temeiul de drept al soluţiei

Având în vedere că faţă de calitatea persoanei la data emiterii hotărârii contestate, competenţa materială a soluţionării cererii de anulare a acesteia se determină în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, nu conform dispoziţiilor art. 28 alin. (7) - Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza având ca obiect acţiunea formulată de P.V. privind anularea Hotărârii nr. 589 din 03 iulie 2012 a Plenului C.S.M.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2013.