Taxi driver's excessive speed and driver's reaction time in negligence claim

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 următoarele:

- să se constate că a depus în termen legal toate actele necesare, cerute de lege, organelor abilitate, din care rezultă, că îndeplineşte cerinţele pentru obţinerea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989;

- obligarea pârâţilor la eliberarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, preschimbat, conform Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi care, în mod nejustificat, a fost tergiversată prin nesoluţionarea dosarului reclamantului;

- repararea pagubei ce i-a fost cauzată, respectiv acordarea de daune-interese în valoare de 40.000 RON.

Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat prin întâmpinare excepţia insuficienţei timbrajului, raportat la capătul de cerere privind daunele interese, excepţia lipsei procedurii prealabile potrivit prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 3968 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia netimbrării capătului de cerere privind acordarea de daune-interese.

A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile.

A respins acţiunea formulată de reclamantul B.R., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca inadmisibilă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

- Referitor la excepţia netimbrării capătului de cerere privind daunele-interese solicitate de reclamant, motivată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prima instanţă a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

- În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prima instanţă a reţinut că este neîntemeiată, întrucât în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ.

- În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prima instanţă a apreciat-o ca fiind întemeiată, prin prisma dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, potrivit cărora, contestaţiile privind preschimbarea or neefectuarea preschimbării certificatelor conform prezentei legi se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.

A apreciat instanţa de fond că, în condiţiile în care a fost publicată lista finală la care se referă art. 19 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, persoanele cărora nu li s-a preschimbat certificatele de revoluţionar trebuie să se adreseze mai întâi cu contestaţie Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi ulterior se pot adresa instanţei de contencios administrativ.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.R., invocând generic dispoziţiile art. 298 şi urm. C. proc. civ.

Prin cererea de recurs se susţine, în esenţă, că recurentul-reclamant are certificat de revoluţionar obţinut în baza Legii nr. 42/1990, iar în temeiul Legii nr. 341/2004 a formulat cerere de preschimbare a acestuia, cu anexarea tuturor documentelor necesare. Arată că instanţa de fond a făcut confuzie între preschimbarea certificatului de revoluţionar şi acordarea acestui certificat şi, în mod nelegal, s-a comportat ca o instanţă penală, reţinând că există mai „multe bonuleţe şi adeverinţe fictive, nereale şi care nu aparţin celor care le invocă, cum este şi cazul reclamantului”.

Recursul este nefondat.

Analizând recursul formulat, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că motivele dezvoltate de recurentul-reclamant sunt nefondate pentru considerentele arătate în cele ce urmează.

Având în vedere că prin cererea de recurs recurentul-reclamant nu a înţeles să combată explicit excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, care stat la baza soluţiei pronunţate de către prima instanţă, Înalta Curte va analiza legalitatea şi temeinicia acestui aspect, prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.

Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 „contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestaţie la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)”.

Reţinând şi aspectul că lista finală a fost publicată, iar reclamantul avea obligaţia să conteste refuzul de soluţionare favorabilă a cererii sale în faţa Comisiei parlamentare înfiinţată în acest sens, procedură prealabilă obligatorie, Înalta Curte conchide că acţiunea este inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată să sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este temeinică şi legală şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.R., împotriva sentinţei civile nr. 3968 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2012.