Cassation appeal based on material error in civil procedure dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, B.L.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 5698 din 11 iunie 2013 a I.C.C.J., fără a prezenta motivele acesteia, însă invocând dispoziţiile art. 318 şi art. 319 C. proc. civ.

2.Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 5698 din 11 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă cererea de repunere în termen şi a fost respins recursul formulat de reclamant ca tardiv formulat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea de repunere în termen este neîntemeiată, întrucât sentinţa instanţei de fond a fost comunicată recurentului la data de 17 iulie 2012, conform înscrisului doveditor aflat la dosar, fiind nejustificată susţinerea recurentului că hotărârea instanţei de fond nu a fost comunicată. Văzând faptul că cererea de recurs a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege, instanţa de recurs a aplicat sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.

II. Decizia I.C.C.J.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea cererii de faţă, analizând motivele formulate în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ.

Întrucât contestatorul a indicat temeiul juridic al contestaţiei formulate, Înalta Curte va examina cererea de faţă în raport cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 318 teza I-a din acest cod, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale...”.

Noţiunea de „greşeală materială” folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal.

„Greşelile materiale”, conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente şi involuntare cu privire la aspecte esenţiale de ordin formal-procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate; ele nu sunt greşeli de judecată şi nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanţa a apreciat probele sau a înţeles să interpreteze o dispoziţie legală.

Or, analizând actele dosarului, instanţa a constatat că decizia instanţei de recurs nu este rezultatul unei greşeli materiale, fiind întemeiată pe actele de procedură efectuate în dosar, a căror legalitate nu poate fi contestată, fiind prezumate legale până la declararea lor ca înscrisuri false.

Pentru considerentele arătate, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de B.L.I. împotriva Deciziei nr. 5698 din 11 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2014.