Irreversibility of withdrawal of application for suspension of sentence execution and assessment of procedural costs
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner's appeal, upholding the Court of Appeal's rejection of his appeal and ordering him to pay 700,000 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned whether the lower court correctly assessed judicial costs after the prisoner withdrew his application for suspension of sentence execution; the prisoner argued he had not filed the initial request and requested the suspension be granted, while the lower and appellate courts found that he did file the request and subsequently withdrew it, constituting procedural fault. The court ruled that the withdrawal of the application divested the lower courts of jurisdiction over the matter, rendering any subsequent attempt to reverse that withdrawal inadmissible without filing a new application, and applied Article 192(1) of the Code of Criminal Procedure to affirm that the prisoner bore the costs due to his procedural culpability, ultimately rejecting the appeal under Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 192 alin. (1) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Irreversibility of withdrawal of application for suspension of sentence execution and assessment of procedural costs: The dispute concerned whether the lower court correctly assessed judicial costs after the prisoner withdrew his application for suspension of sentence execution; the prisoner argued he had not filed the initial request and requested the suspension be granted, while the lower and appellate courts found that he did file the request and subsequently withdrew it, constituting procedural fault. The court ruled that the withdrawal of the application divested the lower courts of jurisdiction over the matter, rendering any subsequent attempt to reverse that withdrawal inadmissible without filing a new application, and applied Article 192(1) of the Code of Criminal Procedure to affirm that the prisoner bore the costs due to his procedural culpability, ultimately rejecting the appeal under Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 258/2002 la Tribunalul București, secția a II-a penală, condamnatul T.X.L. a solicitat întreruperea executării pedepsei în a cărei executare se află.
Întrucât condamnatul se afla în executarea pedepsei la Penitenciarul Craiova, Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 153 din 26 februarie 2002, și-a declinat competența soluționării cererii la Tribunalul Dolj.
La Tribunalul Dolj cauza a fost înregistrată sub nr. 4492/P/2002.
S-a reținut că în motivarea cererii de întrerupere a executării pedepsei, condamnatul a invocat aspecte legate de familia sa și anume că are un copil de 10 ani, soția este și ea arestată, iar bunicii sunt în vârstă.
Cu ocazia judecării cauzei, condamnatul a făcut cunoscut că renunță la cererea formulată, motiv pentru care, prin sentința penală nr. 630 din 13 noiembrie 2002, Tribunalul Gorj a luat act de această cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul T.X.L., pe care a criticat-o cu privire la greșita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât personal nu a formulat nici o cerere de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 170 din 15 aprilie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat cu motivarea că din actele și lucrările de la dosar rezultă fără nici un dubiu că acesta a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei în a cărei executare se află, cerere pe care și-a retras-o cu ocazia judecății la instanța de fond, situație pentru care, în temeiul dispozițiilor legale, în mod corect a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, culpa retragerii cererii aparținându-i în exclusivitate.
Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul T.X.L. care, prin memoriul trimis de la locul de deținere, a arătat că nu el este autorul cererii de întrerupere a executării pedepsei, iar în fața instanței a susținut că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Fiind investită cu judecarea cererii, instanța de fond, la cererea expresă a condamnatului, a luat act de retragerea acesteia.
La rândul ei, instanța de apel în mod temeinic a respins apelul declarat de condamnat, deoarece obligarea sa la plata de cheltuieli judiciare către stat de către prima instanță era justificată din moment ce acesta se afla în culpă procesuală, ca urmare a retragerii cererii, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
În aceste condiții, recursul declarat de inculpat, confuz în motivare deoarece, pe de o parte, susține că nu a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei, iar pe de altă parte, că solicită admiterea acesteia, este nefondat, deoarece prin retragerea cererii la instanța de fond, instanțele au fost dezinvestite de judecarea acestei cereri, iar revenirea asupra acesteia, ulterior nu mai este posibilă, condamnatul putând formula o nouă cerere în situația, în care dorește întreruperea executării pedepsei.
Fiind neîntemeiat, recursul declarat de condamnatul T.X.L., urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.X.L., împotriva deciziei penale nr. 170 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2003.