Securitate collaborator status: requirement for denunciations to target attitudes hostile to the communist regime and violate fundamental rights

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului S.I.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul S.I. este viceprimar al comunei Sărmaşu, jud. Mureş, respectiv candidat la funcţia de deputat în Parlamentul României. Conform prevederilor art. 3 lit. b) şi g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - b1).

Reclamantul a arătat că, astfel cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/2786 din 26 noiembrie 2012 şi din înscrisurile ataşate, pârâtul a fost recrutat la data de 22 august 1984, sub numele conspirativ B., pentru supravegherea informativă a locuitorilor comunei Sărmaşu. A consfinţit colaborarea prin semnarea unui angajament olograf. Dosarul de reţea al cărui titular este pârâtul, R 238027, nu are document de închidere, acesta fiind clasat la data de 19 noiembrie 1990.

Reclamantul a susţinut că pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii este necesar doar ca materialele probatorii de tipul celor arătate în O.U.G. nr. 24/2008, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Aceasta şi pentru că legiuitorul a înţeles să nu condiţioneze în niciun fel cadrul în care să se desfăşoare activitatea de transmitere de informaţii.

Având în vedere că legea cere numai "vizarea" încălcării unor drepturi, iar nu încălcarea lor propriu-zisă, s-a statuat că atât timp cât informaţiile erau apte de a produce o reacţie din partea Securităţii, iar informatorul ar fi trebuit să conştientizeze posibilitatea unei astfel de reacţii, condiţia vizării încălcării unor drepturi este realizată.

De asemenea, reclamantul a apreciat că materialul informativ olograf, identificat în dosarul persoanei care a făcut obiectul delaţiunii, în care pârâtul semnalează, în note succesive, despre sora stabilită în Statele Unite a numitei S.A., că încearcă la fiecare vizită în ţară să o convingă să emigreze, se circumscrie prevederilor art. 2 lit. b) din actul normativ care reglementează activitatea instituţiei.

2. Hotărârea Curţii de apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1445 din 23 aprilie 2013, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul S.I.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că, deşi pârâtul s-a angajat să furnizeze informaţii organelor de securitate şi, din punct de vedere formal, a dat unele declaraţii, în fapt informaţiile solicitate sunt lipsite de consistenţă şi nu se referă la nicio activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist. Majoritatea informaţiilor furnizate de pârât conţin simple caracterizări ale unor persoane şi aceste caracterizări sunt pozitive.

Cât priveşte interesul manifestat de organele de Securitate faţă de informaţiile furnizate de pârât, acesta este unul pur declarativ, fiind evident că lucrătorii de Securitate care coordonau activitatea unui informator aveau tot interesul să supraevalueze importanţa informaţiilor obţinute de la acesta.

Instanţa de fond a reţinut că inclusiv declaraţiile privind pe numita L.A., care avea o soră în străinătate ce încerca să o convingă să emigreze, se referă la atitudini conforme regimului comunist întrucât se arăta că numita L.A., deşi i s-a propus să emigreze legal în SUA, a refuzat. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii încearcă să răstoarne sensul acestor declaraţii, punând accentul pe activitatea anticomunistă a surorii emigrate în Statele Unite ale Americii. Or, este evident că organele de securitate erau interesate de atitudinea numitei L.A., nu de poziţia unei persoane care a emigrat în mod legal şi care a vizitat, de asemenea, în mod legal, România. De asemenea, în declaraţii se vorbeşte de discuţii privind o posibilă emigrare legală a numitei L.A. Este adevărat că autorităţile comuniste erau foarte circumspecte când se punea problema emigrării dar, pe de altă parte, existau proceduri de emigrare acceptate de autorităţi şi care nu erau considerate manifestări anticomuniste.

În concluzie, instanţa de fond a apreciat că puţinele informaţii furnizate de pârât organelor de securitate nu se referă la activităţi sau atitudini anticomuniste pentru a se putea vorbi de o colaborare cu Securitatea în sensul O.U.G. nr. 24/2008.

3. Calea de atac formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Împotriva Sentinţei nr. 1445 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicitându-se modificarea sentinţei recurate, admiterea acţiunii şi constatarea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe intimatul-pârât S.I.

În susţinerea cererii de recurs recurentul-reclamant arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata existenţa calităţii de colaborator al Securităţii cu privire la pârât, întrucât oricare dintre notele informative aflate în dosarul de reţea ar fi fost suficientă pentru demonstrarea denunţării unor atitudini potrivnice regimului comunist.

De altfel, chiar judecătorul fondului menţionează în hotărârea atacată, faptul că "este adevărat că autorităţile comuniste erau foarte circumspecte când se punea problema emigrării".

În ceea ce priveşte a doua condiţie de fond, ce se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale (şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi), intimatul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate.

Această condiţie nu este doar atinsă în cauză, ci, mai mult, este chiar depăşită, câtă vreme informaţiile legate strict de viaţa familială a unor persoane erau divulgate Securităţii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul-reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator a intimatului-pârât.

Prezenta acţiune a avut la bază verificarea din oficiu sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii a persoanelor care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - b1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanţa de fond, urmare a analizării materialului probator depus de către reclamantul C.N.S.A.S. a concluzionat în sensul că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul, deşi din punct de vedere formal a dat unele declaraţii, în fapt informaţiile furnizate sunt lipsite de consistenţă şi nu se referă la nicio activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist, ci conţin simple caracterizări pozitive ale unor persoane.

În ceea ce priveşte informaţiile legate de o posibilă emigrare legală a numitei L.A., prima instanţă reţine că deşi autorităţile comuniste erau foarte circumspecte când se punea problema emigrării, pe de altă parte existau proceduri de emigrare acceptate de autorităţi şi care nu erau considerate manifestări anticomuniste.

Această opinie a instanţei de fond nu este împărtăşită de instanţa de recurs.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că este colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Din ansamblul materialului probator al cauzei, care include note informative semnate olograf de intimatul-pârât, note de analiză privind activitatea colaboratorului şi rapoarte de informare, rezultă că informaţiile furnizate de pârât au fost apreciate ca utile de organele de Securitate şi în consecinţă au fost exploatate prin măsurile dispuse conform notelor ofiţerilor la Notele informative.

Aceste aspecte conduc la concluzia că în realitate aceste relatări erau utile şi reflectau atitudini ostile regimului comunist, generând o stare de pericol asupra persoanelor identificate în notele informative.

Aşadar, interesul ofiţerilor de Securitate nu era unul "pur declarativ", aşa cum reţine judecătorul fondului, atâta timp cât notele informative se regăsesc în dosarul deschis pe numele L.A., ceea ce înseamnă că informaţiile transmise au fost exploatate.

Instanţa de fond reţine că "în declaraţii se vorbeşte de o posibilă emigrare legală a numitei L.A." care avea o soră în străinătate, ce încerca să o convingă să emigreze, însă este vorba despre o emigrare legală în SUA, la acel moment în regimul comunist existând proceduri de emigrare acceptate de autorităţi.

Înalta Curte reţine că în realitate nu se vorbea despre o emigrare legală atâta timp cât sora numitei L.A. încerca să o convingă să se căsătorească formal cu un cetăţean american în scopul facilitării emigrării, căsătorie ce ar fi urmat să fie desfăcută după ce L.A. ar fi reuşit să emigreze. Astfel, în cauză, nu se poate vorbi de o procedură de emigrare acceptată de statul totalitar comunist atâta timp cât se urmărea inducerea în eroare a autorităţilor comuniste, aspect pe care pârâtul îl relatează în notele informative furnizate organelor Securităţii.

Prin urmare, în cauză suntem în prezenţa denunţării unei atitudini potrivnice regimului comunist, atâta timp cât sora numitei L.A. încerca să o determine pe aceasta să emigreze în Occident prin intermediul unei metode prin care se încerca inducerea în eroare a autorităţilor comuniste.

În ceea ce priveşte condiţia îngrădirii unor drepturi fundamentale, Înalta Curte reţine că aceasta este întrunită în cauză, întrucât informaţiile erau strict legate de viaţa de familie a persoanelor vizate, atingerea adusă dreptului la viaţa privată fiind efectivă.

Se impune a se sublinia şi faptul că pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii este suficientă existenţa unui singur denunţ care să se refere la atitudini potrivnice regimului comunist şi să vizeze încălcări ale unor drepturi fundamentale. Chiar dacă în cauză pârâtul a furnizat informaţii doar cu privire la o singură persoană - numita L.A., este relevantă împrejurarea că aceleaşi informaţii au fost transmise în cuprinsul a nu mai puţin de trei note informative, ceea ce conturează caracterul important pe care acesta l-a atribuit situaţiei semnalate ce trebuia să ajungă la cunoştinţa organelor Securităţii.

De altfel, aceste informaţii au fost exploatate de ofiţerii de Securitate, notele informative primite fiind arhivate în dosarul deschis pe numele doamnei L.A., ceea ce dovedeşte îndeplinirea cu prisosinţă a condiţiilor necesare pentru constatarea calităţii de colaborator a pârâtului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de C.N.S.A.S este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., acesta va fi admis, iar sentinţa primei instanţe va fi modificată în sensul că va fi admisă acţiunea formulată de C.N.S.A.S. şi se va constata calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului S.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 1445 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa recurată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi constată calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului S.I.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2014.

Procesat de GGC - NN