Company's appeal over illegality exception against government measure ruled time-barred under 5-day deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 344 din 25 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâţii SC P. SA, Guvernul României şi intervenientul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca nefondată, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în favoarea pârâtului Guvernul României.

Totodată, Curtea de apel a menţionat în dispozitivul sentinţei dreptul de a ataca hotărârea, "cu recurs în 15 zile de comunicare".

Împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a formulat recurs reclamanta SC P. SA, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii recursului, excepţie de procedură peremptorie şi absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.

Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Prin sentinţa atacată cu recurs a fost soluţionată o excepţie de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere".

Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost comunicată reclamantei la data de 15 aprilie 2013, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii (dosarul de fond), iar recursul a fost declarat la data de 29 aprilie 2013, când cererea a fost expediată prin poştă la Curtea de Apel Bucureşti (dosarul de recurs), deşi, conform dispoziţiilor citate, ultima zi în care reclamanta putea exercita calea de atac era data de 22 aprilie 2013.

În cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Chiar dacă în dispozitivul sentinţei recurate a fost menţionată calea de atac a recursului şi termenul de 15 zile de la comunicare pentru declararea acestuia, recurenta nu se poate prevala de această împrejurare, întrucât, pe de o parte, condiţiile, limitele şi termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăşi, nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu poate invoca necunoaşterea legii, potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem".

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de societatea reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P. SA împotriva Sentinţei civile nr. 344 din 25 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL