Tax action premature: Failure to exhaust hierarchical administrative contestation before judicial review

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentinţa nr. 179 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC A.P.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., D.G.F.P. Argeş, ca prematur introdusă.

2. Cererea de recurs

2.1. Motivele de casare

Prin cererea de recurs formulată de SC A.P.T. SRL a fost criticată hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, solicitându-se admiterea recursului şi casarea în întregime a sentinţei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

A fost indicat ca motiv de recurs dispoziţia art. 488 pct. 5 noul C. proc. civ., susţinându-se că a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata a susţinut că legea specială aplicabilă în materie, Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, prevede parcurgerea unei proceduri prealabile, iar reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziţii motiv pentru care o acţiune la instanţa de contencios administrativă este prematură, aşa cum corect a apreciat prima instanţă.

4. Procedura de soluționare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 martie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 mai 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că principala critică formulată de recurentă se referă la faptul că societatea a îndeplinit procedura prevăzută de lege, întrucât a atacat actele administrativ fiscale ce fac obiectul acţiunii introductive, însă intimata nu a soluţionat contestaţia în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă având în vedere argumentele ce urmează.

Obiectul acţiunii judiciare este reprezentat de solicitarea reclamantei de anulare a deciziei de impunere din 11 aprilie 2013 şi a raportului de inspecţie fiscală din 11 aprilie 2013 emise de pârâtă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 205 şi urm. din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. împotriva titlului de creanţă precum şi împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii, iar potrivit dispoziţiilor art. 218 alin. (2) deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de contestatar sau persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

Practica Înaltei Curţi este constantă în sensul că dispoziţiile art. 205-art. 218 C. proc. fisc. instituie o procedură a recursului graţios sau ierarhic, nereprezentând o procedură administrativ jurisdicţională, iar sesizarea instanţei se face numai după îndeplinirea acestei proceduri prealabile, aşa cum este cuprinsă în titlul IX din O.G. nr. 92/2003.

Prin urmare, soluţia de respingere ca prematur formulată a acţiunii formulate de SC A.P.T. SRL este corectă, iar Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, întrucât în cauză reclamanta nu a atacat decizia finală emisă în temeiul art. 218 C. proc. fisc. de autoritatea de control fiscal competentă.

4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A.P.T. SRL împotriva sentinţei nr. 179 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.