Inadmissibility of judicial review of an internal report initiating insolvency proceedings due to lack of administrative act status

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2405/2/2012 din data de 22 martie 2012 şi modificată la data de 26 iunie 2012, reclamantul B.G. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Galaţi şi Ministerul Justiţiei solicitând anularea actului emis de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi din 2 iunie 2010, în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum şi suspendarea executării acestuia în temeiul art. 4 şi art. 5 din actul normativ arătat.

Prin întâmpinarea formulată la data de 9 aprilie 2012, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că potrivit atribuţiilor sale cuprinse în H.G. nr. 625/2009 privind organizarea şi funcţionarea justiţiei nu îi revin atribuţii şi nici nu este emitentul actului atacat prin cererea de chemare în judecată.

Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii în raport cu obiectul cauzei şi lipsei calităţii procesuale pasive.

2. Hotărârea instanţei de fond

A. Prin Sentinţa nr. 6286 din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor şi a fost respinsă acţiunea modificată, formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, ca inadmisibilă.

B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Sentinţei comerciale nr. 88/670/2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi totodată suspendarea executării acesteia. Prin modificarea acţiunii formulată la data de 26 iunie 2012, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ emis de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi reprezentat de "Referat pentru declanşarea procedurii de insolvenţă nr. 64722 din 2 iunie 2010".

Instanţa a reţinut că prin "referatul" mai sus menţionat, inspectorul din cadrul Serviciului Colectare, Executare Silită Persoane Juridice - Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, a constatat că SC F. SRL, cu sediul în Galaţi, societate al cărei asociat unic şi administrator este reclamantul B.G. figurează cu debite restante la bugetul consolidat al statului în sumă de 428.593 lei.

S-a reţinut că, întrucât nu s-a putut recupera datoria prin niciuna dintre formele de executare- poprire bunuri, poprire terţi, valorificare licitaţie şi având în vedere că societatea nu a mai efectuat nicio plată în contul datoriilor acumulate la bugetul consolidat, din data de 25 septembrie 2008, s-a propus declanşarea procedurii de insolvenţă prevăzută de Legea nr. 85/2006 cu privire la SC F. SRL Galaţi.

În raport de împrejurarea că actul atacat este emis de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi şi reţinând că Ministerul Justiţiei nu are calitatea de emitent al respectivului înscris şi nici atribuţii legale privind declanşarea procedurii de insolvenţă cu privire la societatea comercială debitoare, instanţa de primă jurisdicţie a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, cu consecinţa respingerii acţiunii formulată în contradictoriu cu acest pârât.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de instanţă din oficiu şi de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, Curtea a reţinut că actul juridic, pentru a fi supus cenzurii instanţelor judecătoreşti, trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situaţie juridică subiectivă sau obiectivă.

Instanţa de fond a reţinut că referatul pentru declanşarea procedurii de insolvenţă, care face obiectul prezentei cauze, nu întruneşte trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de a o autoritate administrativă din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, scopul emiterii ei nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci doar o propunere cu privire la declanşarea faţă de societatea debitoare, al cărei unic asociat este reclamantul, a procedurii de insolvenţă.

3. Recursul formulat de B.G.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată.

A prezentat pe larg obiectul acţiunii introductive, aşa cum a fost modificat la data de 26 iunie 2012, arătând că instanţa de fond nu a ţinut cont de abuzurile efectuate de persoanele din administraţia de stat, că a fost condamnat fără să fie vinovat.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, având în vedere că nu s-au adus critici pe excepţia de inadmisibilitate soluţionată de instanţa de primă jurisdicţie şi constatându-se faptul că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, va fi menţinută în totalitate de această instanţă.

Pentru a fi admisibilă o acţiune în contencios administrativ nu este suficientă condiţia ca pârâţii chemaţi în judecată să fie autorităţi publice, aşa cum sunt definite de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci este necesar să se conteste un act administrativ sau un fapt asimilat actelor administrative, respectiv să fie invocat un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri ori să se solicite constatarea nesoluţionării în termenul legal a unei cereri, termeni definiţi în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c), lit. h) şi i din Legea nr. 554/2004.

Actul atacat în cauza dedusă judecăţii, respectiv "Referatul pentru declanşarea procedurii de insolvenţă nr. 64722 din 2 iunie 2010" nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor legale, întrucât nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci reprezintă un act preparator al declanşării stării de insolvenţă, astfel încât instanţa de fond în mod corect a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii introductive.

Nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va menţine sentinţa instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de B.G. împotriva Sentinţei nr. 6286 din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL