Recognition of foreign university degree and eligibility for tenure competitions; dismissal of appeal for lack of judicial stamping

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 noiembrie 2012, reclamanta D.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Teleorman, obligarea pârâţilor la recunoaşterea diplomei de licenţă în specialitatea Limba şi Literatura Română-Limba şi Literatura Franceză emisă de Universitatea „S.H.” şi obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului său de a participa la concursurile de definitivare şi titularizare.

Prin sentinţa civilă nr. 6136 din 30 octombrie 2012, Curtea a admis excepţia de necompetenţă materială în ce priveşte cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Teleorman şi a disjuns cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, formându-se prezentul dosar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 6762 din 27 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată de reclamanta D.F. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, invocând art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.

II. Decizia instanţei de recurs

1. Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, Legea nr. 146/1997 şi O.G. nr. 32/1995, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu.

Astfel, instanţa constată că recurenta-reclamantă, deşi a fost legal citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 RON, conform art. 3 lit. m) raportat la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi cu timbru judiciar de 0,15 RON, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii, şi ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, care dispun că, în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, Înalta Curte urmează a anula recursul ca netimbrat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de D.F. împotriva sentinţei civile nr. 6762 din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.