Recusal against interlocutory decision: application dismissed as admissible.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 916/1994 a Judecătoriei sectorului Agricol Ilfov, definitivă prin decizia penală nr. 375/1995 a Curții de Apel București, M.G. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., dispunându-se, în baza art. 33 și art. 34 C. pen., să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a hotărât revocarea liberării condiționate în ceea ce privește pedeapsa de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 425/1992 a Judecătoriei Giurgiu și, dispunând contopirea restului de 4 ani 6 luni și 20 zile, ce a rămas de executat în pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 2 iunie 1994, la zi.

Faptele pentru care a fost condamnat inculpatul au fost comise în noaptea de 1 iunie 1993.

Același inculpat a fost condamnat, prin sentința penală nr. 67/2002 a Tribunalului București, secția I penală, la 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu restul neexecutat de 3 ani 3 luni și 7 zile din pedeapsa de 4 ani 8 luni și 20 zile, aplicată prin sentința penală nr. 205/1991 a Judecătoriei SAI, în pedeapsa de 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dedus prevenția de la 21 iunie 1992, la 1 iunie 1993 și de la 8 decembrie 1994, la zi.

Fapta pentru care a fost condamnat a fost comisă la 21 iunie 1992.

Condamnatul M.G. printr-o cerere înaintată instanței a solicitat contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin hotărârile menționate, deoarece toate infracțiunile pentru care a fost condamnat sunt concurente.

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 453 din 12 mai 2003, a constatat că toate infracțiunile pentru care numitul a fost condamnat, de către cele două instanțe diferite sunt concurente și, ca urmare, cererea formulată de condamnat a fost admisă în conformitate cu prevederile art. 449 C. proc. pen.

S-a descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 916 din 12 octombrie 1994 a Judecătoriei Ilfov în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a menținut revocarea liberării condiționate cu privire la restul rămas neexecutat de 4 ani 6 luni și 20 zile din pedeapsa de 4 ani 6 luni și 20 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 425/1992 a Judecătoriei Giurgiu.

În baza art. 36, raportat la art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani și 6 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 916/1994 a Judecătoriei Ilfov, astfel cum au rezultat fiecare urmare a aplicării art. 61 C. pen., cu pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 67/2002 a Tribunalului București, secția I penală, urmând ca petentul să execute 18 ani închisoare cu 2 ani spor, în final, 20 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut pedeapsa executată de la 21 iunie 1992, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a condamnatului.

S-a dispus anularea mandatelor de executare emise în baza sentințelor penale sus-menționate și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 520/ A din 10 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă.

Recursul nu este fondat.

În speță, așa cum s-a arătat, instanțele au adăugat un spor de 2 ani închisoare la pedeapsa absorbantă de 18 ani închisoare ce a fost stabilită pentru una din infracțiunile reținute în concurs, conform art. 33 lit. a) C. pen.

Cât privește sporul de 2 ani închisoare vizat prin recurs, acesta este justificat și trebuie menținut față de numărul mare de infracțiuni săvârșite, majoritatea pentru infracțiuni de violență și de gradul de pericol social sporit al persoanei inculpatului, care a mai fost condamnat în perioada 1988-1991, la 3 pedepse privative de libertate între un an 8 luni și 2 ani închisoare, pentru infracțiuni de furt, distrugere și tentativă de viol, fiind în același timp recidivist, așa încât hotărârile atacate sunt legale și temeinice, iar motivul de recurs se vădește neîntemeiat.

Totodată se constată că instanțele au făcut și o justă aplicare a dispozițiilor referitoare la computarea reținerii și arestării preventive, deducând din durata pedepsei rezultante în urma contopirii, timpul în care condamnatul a fost arestat de la 21 iunie 1992, la zi.

În consecință, urmează a se respinge recursul și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G., împotriva deciziei penale nr. 520 din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe condamnat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2003.