Challenge to National Integrity Agency evaluation report dismissed as material incompetence; case remanded to Court of Appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the exception of material incompetence and ordered the transfer of the case to the Court of Appeal of Târgu Mureş, effectively dismissing the challenge at the first-instance level before the Supreme Court without addressing the merits. The dispute involved a taxpayer or public official contesting an integrity evaluation report issued by the National Integrity Agency (ANI), a central public authority, seeking its annulment. The court determined that it lacked jurisdiction to hear the appeal on the merits because, under Article 10(1) of Law No. 554/2004 regarding administrative and fiscal litigation, challenges to acts of central public authorities fall within the exclusive competence of appellate courts, while Article 97(1) of the Code of Civil Procedure prohibits the Supreme Court from acting as a first-instance tribunal unless specifically designated by law for the subject matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 130 alin. (1) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 din Legea nr. 176/2010, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ; Challenge to National Integrity Agency evaluation report dismissed as material incompetence; case remanded to Court of Appeal: Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul contestaţiei
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul B.R.M. a formulat contestaţie împotriva Raportului de Evaluare nr. 56018/G/II din 29 noiembrie 2013 emis de A.N.I., solicitând anularea acestuia şi suspendarea efectelor raportului până la soluţionarea definitivă a contestaţiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa are în vedere considerentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007, „persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen d 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ.”
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauză se contestă un act administrativ al unei autorităţi administrative centrale - A.N.I., prin urmare competenţa de soluţionare revine curţii de apel.
Totodată, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Având în vedere normele cuprinse în Cartea I – Dispoziţii generale, Titlul III – Competenţa după materie, C. proc. civ., mai exact art. 97, şi din care rezultă clar că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu judecă în primă instanţă decât materiile date prin lege în competenţa sa, date fiind şi prevederile Legii contenciosului administrativ [(art. 10 alin. 2)], excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi, va fi admisă.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 129 coroborat cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite contestaţia formulată de B.R.M. împotriva Raportului de Evaluare nr. 56018/G/II din 29 noiembrie 2013 emis de A.N.I. – I.I. spre competentă soluţionare Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2014.